La
sfârșitul lunii octombrie a anului trecut, a fost publicată în Monitorul
Oficial al României Legea nr. 192 din 2019, pentru modificarea și completarea
unor acte normative din domeniul ordinii și siguranței publice.
Actul
normativ modifică și completează Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor
de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii
publice, Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române
și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea și
funcționarea Poliției de Frontieră Române.
Aceste
modificări au intrat în
vigoare în 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, respectiv ieri, 26 ianuarie 2020.
De la
momentul publicării actului normativ, Poliția Română a demarat o campanie de
informare publică referitoare drepturile și obligațiile persoanelor și ale
instituțiilor de aplicare a legii, precum și garanțiile oferite conform noului
cadru legal.
De
asemenea, au fost inițiate sesiuni de instruire pentru polițiști, astfel încât
aceștia să fie pregătiți pentru punerea în aplicare a noilor prevederi legale.
Legea
instituie reguli clare și transparente referitoare la procedurile de
legitimare, control corporal, al bagajelor sau al vehiculului. De asemenea,
sunt prezentate condițiile în care o persoană poate fi condusă la sediul
politiei și situațiile în care polițistul poate utiliza forța, respectiv sunt
introduse garanții suplimentare pentru respectarea drepturilor cetățeanului.
Este
înăsprit cadrul juridic pentru o serie de fapte antisociale, precum refuzul
persoanei de a da relații pentru stabilirea identității sale sau organizarea de
petreceri private în spațiul public, în proximitatea imobilelor cu destinația
de locuințe.
Polițistul
are dreptul să solicite persoanei care face obiectul legitimării să țină
mâinile la vedere și, după caz, să renunțe temporar la mijloacele ce pot fi
folosite pentru un atac armat.
Totodată,
acesta are dreptul să conducă o persoană la sediul poliției, atunci când: nu
s-a putut stabili (pe loc) identitatea acesteia, ori exista motive verosimile
pentru a bănui că identitatea declarată nu este reală sau documentele
prezentate nu sunt veridice; din cauza comportamentului, locului, momentului,
circumstanțelor, ori bunurilor aflate asupra sa, creează motive verosimile
pentru a bănui că pregătește sau a comis o faptă ilegală; prin acțiunile sale
periclitează viața, sănătatea sau integritatea corporală, a sa ori a altei persoane
sau ordinea publică; luarea unor măsuri legale, pe loc, ar putea crea un
pericol pentru aceasta sau pentru ordinea publică.
Persoana
este condusă la cea mai apropiată unitate de poliție la care se poate realiza
identificarea sa, verificarea situației de fapt și, după caz, luarea măsurilor
legale.
Verificarea
situației de fapt și, după caz, luarea măsurilor legale față de persoana
condusă la sediul poliției se realizează de îndată, fără a depăși 8 ore de la
momentul inițierii deplasării.
În
situația în care identitatea persoanei nu a putut fi stabilită, din motive
obiective, termenul de 8 ore se poate prelungi cu perioada necesară stabilirii
identității, verificării situației de fapt și, după caz, luării măsurilor
legale, fără a depăși 12 ore de la momentul inițierii deplasării. Vechea lege
prevedea un termen de 24 de ore.
Se
introduc garanții pentru persoana condusă la sediul poliției, aceasta având
următoarele drepturi: de a fi informată cu privire la motivele conducerii la
sediul poliției, înainte de inițierea măsurii; de a fi informată cu privire la
drepturile ce-i revin; de a contesta măsura dispusă; de a fi asistată de un
avocat și de a comunica direct cu acesta; de a solicita informarea unui membru
de familie sau a altei persoane pe care o indică; de a fi asistată de un medic;
de a-i fi informați părinții, tutorele sau reprezentantul legal, dacă este
vorba de un minor; de a primi o copie a procesului-verbal întocmit cu aceasta
ocazie.
De
asemenea, polițistul are dreptul de a pătrunde, în orice mod, într-o locuință
sau în orice spațiu delimitat ce aparține ori este folosit de o persoană fizică
sau juridică, fără consimțământul acesteia sau al reprezentatului legal, pentru
a salva viața sau integritatea corporală a unei persoane, dacă există indicii
ca în acel spațiu este o persoană aflată în pericol.
Totodată,
este introdusă prezumția săvârșirii unei acțiuni violente împotriva
polițistului, dacă persoana care a fost avertizata să nu se apropie continuă să
se apropie de polițist. Acțiunea persoanei dă dreptul polițistului de a
interveni, utilizând forța, proporțional și strict cât este necesar pentru a
înlătura pericolul și pentru a lua măsurile legale necesare.
Sursa: IGPR.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu