Cercetarea a urmărit modul în care copiii și părinții percep
bullying-ul, atitudinile şi
comportamentele acestora în diferite contexte sociale (la şcoală, în grupul de
prieteni, în mediul online), precum și măsurarea incidenţei cazurilor de bullying în aceste situații.
Au fost vizate diferitele tipuri de comportamente asociate bullying-ului, printre care se numără excluderea
din grup, umilirea, distrugerea lucrurilor altcuiva sau violenţa fizică. S-a
urmărit, de asemenea, determinarea profilului social al actorilor implicaţi în astfel
de situații.
Studiul, cu dimensiuni cantitative și calitative deopotrivă,
a scos în evidență un nivel îngrijorător al prezenței diferitelor comportamente
asociate bullying-ului în școli și
arată nevoia unei schimbări de abordare a dinamicii relaționale în contextul
școlii.
Realitatea cifrelor:
În mod repetat, în școală, 3 din 10
copii sunt excluși din grupul de colegi.
3 din 10 copii sunt amenințați cu
bătaia sau lovirea de către colegi.
1 din 4 copii a fost umilit în fața
colegilor.
Excluderea din grup, izolarea socială, amenințarea cu
violența fizică și/sau umilirea, violența fizică și distrugerea bunurilor
personale, interdicția de a vorbi/interacționa cu un alt coleg, răspândirea de
zvonuri cu caracter denigrator sunt comportamente specifice de bullying cu care copiii se întâlnesc
frecvent în mediul școlar.
Astfel, 2 din 10 copii au recunoscut că au exclus în mod
repetat colegi din grupul de egali, iar 3 din 10 au interzis altor copii să se
joace cu anumiți elevi din clasă. Procentul celor care spun că au fost excluși
din grupul de egali este și mai ridicat. Astfel, 23% dintre copii au menționat
că s-a întâmplat să fie ameninţaţi cu excluderea din grup, 31% că au fost
excluşi şi 39% că un alt copil a cerut cuiva să nu se joace sau să nu vorbească
cu ei.
37% dintre copiii participanți la chestionar au mărturisit
că s-au răspândit zvonuri umilitoare și denigratoare în spațiul școlii despre
ei. 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situaţii în care un copil
ameninţă un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt copil, iar
78% au asistat la situații repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit
ușor de către alți copii.
73% dintre copii afirmă că au fost
martorii unei situaţii de bullying în
mediul școlar.
Separând contextele specifice de apariție a comportamentelor
de bullying, 73% dintre copii afirmă
că au fost martorii unor situații de bullying
în școala în care învață, 58% au asistat la situații de bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni iar 69% în
mediul online.
„Salvați Copiii atrage atenția că, într-o
situație de bullying, toți copiii sunt victime - și cel care suferă consecința
directă a agresiunii; și cel care este autorul comportamentului violent, pe
care l-a învățat cu siguranță, fiind, la rândul său, martor sau victimă într-un
alt context de viață; și cel care asistă neputincios și învață că școala sau
cartierul sunt câmpuri de luptă în care doar cei puternici supraviețuiesc.
Acest demers de investigație devine cu atât mai important, cu cât, oferindu-ne
dimensiunea și caracteristicile fenomenului de bullying în școala românească,
ne permite accesul la cele mai importante date pentru a dezvolta strategii și
programe de prevenție și intervenție care să permită încă o dată protecția
copiilor împotriva oricărei forme de violență și să garanteze siguranța școlii
și a comunității pentru copiii noștri”, afirmă Gabriela Alexandrescu,
Președinte Executiv Salvați Copiii România.
Cercetarea calitativă a pus, de asemenea, în evidență o
serie de caracteristici nuanțate ale fenomenului de bullying în școală, cele mai importante fiind:
Copiii diferiți devin ținte
predilecte ale comportamentelor de bullying.
Fie că vorbim despre un aspect fizic diferit, comportamente/nevoi diferite de
ale majorității (comportament timid, performanță academică, prezența unei
dizabilități, a unui diagnostic psihiatric sau a cerințelor educaționale
speciale), statutul de nou venit în grup, apartenența la un mediu
socio-economic dezavantajat sau etnia, fiecare dintre aceste atribute crește riscurile
ca un copil să devină victimă a bullying-ului.
Cea mai frecventă reacție a copiilor
martori ai bullying-ului nu este să
intervină, ci să se uite. Agresiunea este considerată un spectacol menit
să distreze; atunci când intervin, copiii susțin în cea mai mare măsură
agresorul.
Există situații în care comportamentele
de bullying sunt evaluate și
sancționate discriminatoriu. Bullying-ul
provenind de la copiii cu rezultate bune la învățătură este uneori puțin
vizibil pentru adulți sau se sancționează într-o manieră mai blândă, în timp ce
copiii cu rezultate școlare slabe sunt percepuți apriori ca fiind vinovați și
responsabili de comportamentul violent. Sancțiunile școlare de tipul „scăderea
notei la purtare”, „suspendarea” sau „mutarea la o altă clasă, în cadrul
aceleiași școli sau la o altă școală” sunt considerate de elevii de gimnaziu
măsuri eficiente pentru reducerea comportamentelor de bullying, în timp ce adolescenții sunt mai degrabă pesimiști în
legătură cu eficiența lor în raport cu reducerea fenomenului.
Nici unul dintre copiii care a participat
la interviurile de grup nu a știut despre existența unei comisii de combatere a
violenței în școala lor. Atunci când sunt luate, măsurile de combatere a violenței sunt legate de
evenimente singulare deosebit de severe. Adulții sunt descriși de către copii,
în general, ca fiind toleranți față de formele psihologice și emoționale ale bullying-ului. Intervenția clasică în bullying vine de obicei foarte târziu,
atunci când conflictul escaladează și violență a avut loc deja. Școlile nu au o
abordare comună în cazurile de bullying.
Unii profesori sunt mai implicați în stoparea comportamentului violent, în timp
ce alții rămân pasivi. Unii copii au menționat că există situații în care
profesorii încurajeză bullying-ul sau
pe agresori, umilind în mod constant unii copii. Intervențiile se concentrează
de obicei pe agresor și victimă, dând puțină importanță reacției grupului de
martori.
În ceea ce privește intervențiile
care provin de la părinți, impactul acestora poate varia: există părinți
care agravează relația dintre copii (de exemplu, atunci când părinții vin la
școală să-și "apere" fiul/fiica cerând explicații sau
"disciplinând" copilul cu care fiul lor/fiica este în conflict) dar
și părinți care, prin implicare, contribuie la reducerea violenței. Din perspectiva
copiilor, însă, părinții au mai degrabă un nivel scăzut de conștientizare cu
privire la prezența/dimensiunile/ implicațiile bullying-ului în viața școlară a copiilor.
Abuzul fizic asupra copilului, în
familia de provenienţă,
este asociat semnificativ cu
comportamente de tip bullying.
Abuzul în familie implică atât perpetuarea de către copil a comportamentelor
abuzive, cât şi „obişnuinţa” cu statutul de victimă. Analizând relaţia dintre
practicile parentale/diferitele forme de abuz în familia de provenienţă, s-a
observat o dublă asociere a abuzului în familie, atât cu statutul de agresor,
cât şi cu cel de victimă. Copiii care afirmă că au fost loviţi cu palma sau
urecheaţi de părinţi spun, într-o măsură semnificativ mai ridicată, că au
exclus din grup, au umilit sau agresat fizic un alt copil.
În acelaşi timp, s-a remarcat o creştere semnificativă a situaţiilor
în care un copil devine victimă a hărțuirii repetate între egali (excludere din
grup, umilire sau violență fizică) dacă este victima unei forme de abuz în
familia de proveniență. De asemenea, studiul a pus în evidență faptul că părinţii
care afirmă că au bătut sau umilit/făcut de ruşine propriul copilul consideră
într-o măsură semnificativ mai ridicată atât că acesta din urmă poate umili sau
agresa un alt copil, cât şi că acesta poate fi victimă într-o situaţie de
hărţuire între egali.
-----------------------------------------------
Despre
Organizația Salvați Copiii
Salvaţi Copiii
România este o organizaţie neguvernamentală, de utilitate publică, non-profit,
care militează activ pentru drepturile şi protecţia copilului în România, din
1990, în acord cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului.
Programele Organizaţiei sunt adresate tuturor copiilor, cu o atenţie deosebită
către cei aflaţi în situaţii dificile - copii din comunităţi dezavantajate,
copii victime ale violenţei, exploatării prin muncă, traficului sau neglijării,
copii lipsiți de grija părintească în urma migrației economice a acestora,
copii refugiaţi etc. În cei 26 de ani de activitate, peste 1.340.000 de copii
au fost implicaţi în campaniile şi programele desfăşurate de Organizaţie.
Salvaţi Copiii România este membru al Save the Children International, cea mai
mare organizaţie independentă din lume care promovează drepturile copilului şi
care cuprinde 29 de membri şi desfăşoară programe în peste 120 de ţări.
Pentru mai multe informaţii vă rugăm contactaţi:
Diana Stănculeanu, diana.stanculeanu@salvaticopiii.ro
Ciprian Grădinaru, ciprian.gradinaru@salvaticopiii.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu