În aprilie 2017, România a fost condamnată la CEDO în cauza
REZMIVEȘ şi alţii c. ROMÂNIA, o hotărâre pilot care are ca obiect
supraaglomerarea penitenciarelor şi celelalte condiţii necorespunzătoare de
detenţie. Ca urmare a acestei hotărâri, în ianuarie 2018, Guvernul României a comunicat
Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei (care se ocupă de executarea
hotărârilor CEDO) un plan de măsuri pentru rezolvarea problemelor privind
supraaglomerarea şi condiţiile necorespunzătoare de detenţie.
Planul de măsuri este un angajament al României că în
următorii șapte ani (2018-2024) va moderniza
1351 de locuri de cazare în
penitenciare și va construi 8095 de locuri noi. În același plan, Guvernul s-a
angajat să amenajeze 1596 de locuri noi în aresturi și să modernizeze 187 din
cele existente.
În 2019, al doilea an din cei șapte, ne aflăm în fața unor
cifre care arată că Guvernul a făcut: 70 de locuri noi de detenție, a
modernizat 282 de locuri existente și a făcut 0 demersuri pentru construirea
celor două penitenciare noi promise. Asta înseamnă mai puțin de jumătate din ce
a promis (pentru această etapă) în privința penitenciarelor. A reușit să
modernizeze și o parte din aresturi, respectiv 147 de locuri.
În același timp, gradul de ocupare a penitenciarelor se
menține constant la 111% în 2019, deși prin Legea „recursului compensatoriu” au
fost eliberați 14.402 deținuți în perioada 2017-2019.
Gradul de ocupare în aresturi este de numai 55%.
Concluzii
Așadar, construirea de noi locuri de detenţie sau
modernizarea locurilor existente, în cazul penitenciarelor, este în întârziere
faţă de calendarul stabilit prin planul de acţiune din cauza CEDO Rezmiveş şi
alţii c. România.
Opinia APADOR-CH este că pentru rezolvarea problemei privind
numărul şi calitatea corespunzătoare a locurilor de detenţie, soluţia
rezonabilă şi care, probabil, va stârni cele mai puţine dispute în opinia
publică, rămâne şi în prezent construirea accelerată de noi locuri de detenţie
şi modernizarea accelerată a celor existente. În conjuncţie cu asigurarea, pe
durata detenţiei, a unor programe reale şi eficiente de îndreptare şi
reintegrare în societate, precum şi cu crearea de mecanisme de cooperare
instituțională care să stimuleze reintegrarea foștilor deținuți în societate
după eliberare, prin facilități la angajare și protecție socială, pentru a
preîntâmpina recidiva.
Condițiile de deținere din aresturi
Reprezentanții APADOR-CH au vizitat zece unități de deținere
(aresturi și penitenciare), în perioada februarie-iunie 2019, respectiv:
Penitenciarele și Centrele de Reținere și Arestare Preventivă din Giurgiu,
Miercurea Ciuc, Galați, Craiova, București și Târgu Jiu.
Folosirea unor metode alternative de arest precum și
investițiile făcute în ultimii ani în reabilitarea centrelor de reținere și
arestare preventivă au făcut ca în prezent să nu mai existe supraaglomerare în
aresturi, gradul de ocupare fiind mult sub capacitatea centrelor, în toate
unitățile vizitate.
Deși s-au realizat ample investiții în multe unități, rămân
în continuare de rezolvat diferite aspecte ce țin de igiena spațiilor, de
amplasarea unui număr prea mare de paturi în camere, raportat la suprafața
acestora sau alte aspecte cum ar fi:
Există în continuare camere fără grup sanitar în care
arestații folosesc pe timpul nopții clasica găleată pentru a-și face nevoile,
iar pe timpul zilei sunt nevoiți să apeleze la bunăvoința ofițerilor pentru a
fi scoși la toaletă sau duș;
În unele aresturi amenajate la demisol sau subsol există în
continuare problema iluminării și a aerisirii insuficiente a camerelor. Chiar
dacă au fost montate aparate de aer condiționat, în unele locuri acestea nu
funcționează sau oricum ele nu țin loc de lumină naturală și aer proaspăt;
În majoritatea aresturilor nu există asistență medicală
dedicată arestaților, ci același personal medical al Inspectoratelor județene
de poliție, care acordă asistență medicală cadrelor, consultă și arestații. Iar
această asistență nu este asigurată în permanență;
Peste tot lipsește asistența psihiatrică sau psihologică,
deși un procent important din populația carcerală are probleme de sănătate
mintală;
În majoritatea aresturilor, dreptul la cumpărături al
arestaților este rezolvat prin trimiterea „la piață” a cadrelor de poliție,
ceea ce le știrbește acestora din prestanța funcției, fiind practic
transformați în curieri pentru arestați;
Condițiile de deținere din penitenciare
În sistemul penitenciar, în ciuda eliberărilor importante
din ultimii doi ani, gradul de aglomerare continuă să depășească capacitatea de
deținere. Investițiile în modernizarea spațiilor existente sau în amenajarea
altora noi sunt deocamdată lipsite de anvergura necesară pentru a se putea
observa o îmbunătățire considerabilă.
Pentru îmbunătățirea traiului deținuților, în 2019 a fost
dublată alocația de hrană de la 3,5 lei/zi/deținut la 7 lei/zi/deținut și s-a
majorat substanțial valoarea materialelor igineico-sanitare primite lunar de
fiecare deținut.
Conform calculelor administrative, cheltuielile lunare cu un
deținut sunt de 505 lei, la care se adaugă cuantumul reprezentând salariile
personalului.
Cu puține excepții, cum ar fi noul și modernul corp de
clădire de la Penitenciarul Giurgiu, dat în folosință chiar la începutul anului
2019, în celelalte penitenciare vizitate au fost observate încercări de
reabilitare a spațiilor existente, mici cosmetizări ale camerelor, scoaterea
celui de-al treilea rând de paturi suprapuse pentru a conferi astfel un aer mai
puțin înghesuit camerelor existente.
În general persistă următoarele:
Igiena deficitară în multe din camerele de deținere sau din
blocurile alimentare;
Grupuri sanitare dezafectate sau insuficiente pentru numărul
deținuților dintr-o cameră și un program de apă caldă prea scurt pentru a
ajunge toți să se spele;
Cadre medicale puține sau deloc (cu excepția Penitenciarului
Galați, toate celelalte vizitate aveau deficit de medici sau nu aveau deloc –
cazul Miercurea Ciuc);
Ca și în cazul aresturilor, lipsa cronică a personalului
medical psihiatric;
Lipsa unor programe de testare, la intrarea în sistemul
penitenciar, pentru boli cu transmitere sexuală și în general lipsa metodelor
de prevenire a răspândirii acestor boli, de exemplu prezervative;
Lipsa unor programe eficiente de calificare a deținuților,
pentru facilitarea reintegrării lor după eliberare;
Personal insuficient pentru realizarea unor activități
socio-educative de care majoritatea deținuților spun că au nevoie;
Insuficiente locuri de muncă pentru deținuți, cu sau fără
plată. În condițiile în care piața muncii din România duce lipsă de personal,
iar penitenciarele dețin oameni care vor să muncească, ar fi de dorit ca
Ministerul Justiției să găsească soluții împreună cu Ministerul Muncii pentru a
pune în legătură cele două segmente;
Comunicat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu