1 SEPTEMBRIE 1893 – ÎNFIINŢAREA JANDARMERIEI RURALE, 1 SEPTEMBRIE 1990 – ÎNFIINŢAREA I.J.J CARAŞ – SEVERIN

 Necesitatea unei forţe specializate puternice a cărei misiune principală să o constituie paza şi ordinea de stat, asigurarea liniştii şi libertăţii cetăţeanului, precum şi a modului de aplicare şi respectare a legilor ţării, au determinat intensificarea acţiunilor factorilor de conducere politică şi militară pentru elaborarea unei legi de organizare a Jandarmeriei în întreaga ţară.

Astfel, o primă încercare are loc în 1885, când generalul Radu Mihail, prefectul Poliţiei Bucureştiului a elaborat un proiect de lege pentru organizarea jandarmeriei în întreaga ţară, dar nu s-a concretizat.

Doi ani mai târziu, în 1887, cu prilejul expunerii de motive la legea comunală, I.C.Brătianu sublinia că "Gendarmeria comunală rurală va fi mai bună decât poliţie rurală de până acum", iar la art.82 din această lege adoptată la 7 mai 1887 se prevedea organizarea Jandarmeriei Rurale, printr-o lege specială. Lipsa resurselor băneşti au întârziat până în anul 1893 materializarea unei astfel de legi.

Meritul pentru deplina clarificare a rolului, locului şi organizării Jandarmeriei rurale i-a revenit partidului conservator condus de Lascăr Catargiu, care a elaborat şi prezentat Parlamentului în ianuarie-februarie 1893, Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurale. Această lege a fost promulgată prin Decretul Regal nr.2919 din 30.08.1893.

Această lege prevedea instituirea unui corp de pază şi ordine cu structură militarizată în toate localităţile rurale din ţară, deoarece structurile anterioare practic neprofesionalizate, nu făceau faţă situaţiei complexe de pe teren şi nici nu corespundeau instituţiile unui stat modern european, din acea vreme. Demn de remarcat este faptul că legiuitorul (Lascăr Catargiu în principal) a pus accentul pe menţinerea şi garantarea siguranţei publice, cât şi pe executarea legilor.

Tot la 1 septembrie 1893 a apărut şi Regulamentul de aplicare a Legii Jandarmeriei rurale. Prevederea cea mai importantă a acestui document era următoarea: "Organizarea Jandarmeriei rurale, astfel cum este prescrisă de lege, face din această instituţiune un corp militar, pus la dispoziţiunea ministrului de interne, pentru a asigura ordinea şi siguranţa publică. Ea se mai află sub ordinele ministrului de justiţie, ale ministrului public în ce priveşte atribuţiunile de poliţie, precum şi sub acela al ministrului de război pentru tot ce se raportă la disciplină, comandament şi instrucţie militară a trupei" (art.1).

 Tulburările sociale sângeroase din anul 1907 au pus într-o situaţie grea, atât instituţiile politice, cât şi cele de menţinere a ordinii interne, şi chiar militare. Dezinteresul manifestat faţă de întărirea Jandarmeriei la începutul secolului XX şi mai cu seamă faţă de misiunile sale preventive s-au soldat cu victime numeroase şi pagube materiale de multe ori inutile. Situaţia reală a impus pregătirea şi promulgarea unor legi în anii 1908, 1911 şi 1913, precum şi întărirea organizatorică a Jandarmeriei.

Semnificativ este şi faptul că prin Legea Jandarmeriei din 24 martie 1908 se înserează la art.6 şi 7, următoarele:

Art.6: Corpul Jandarmeriei face parte integrantă din armată, dispoziţiunile generale ale legilor şi regulamentelor îi sunt aplicate, în afara excepţiunilor de organizarea sa mixtă şi e natura serviciului său.

Art.7: Ofiţerii Corpului Jandarmeriei se recrutează din ofiţerii de orice armă din armata activă. Trecerea ofiţerilor din armata activă în Jandarmeriei se face prin Înalt Decret, în urma raportului Ministerului de Interne, luată pe recomandaţiunea Ministerului de Interne, luată pe recomandaţiunea Ministerului de Război. Ea rămâne definitivă după un an de la numire, în care timp ofiţerul va putea fi retrecut în armata activă.

INFORMAŢII DE BACKGROUND:

Primele structuri de jandarmi pe meleaguri cărăşene. Scurt istoric

          S-a afirmat deseori că înainte de anul 1918 ar fi existat o Jandarmerie ardeleană, pur românească. În condiţiile de atunci este puţin probabilă existenţa acesteia, pentru faptul că dominaţia străină nu ar fi acceptat înfiinţarea de formaţiuni româneşti, care să le fie potrivnice. Poate fi acceptată însă, situaţia existenţei unor români, încadraţi în formaţiunile Jandarmeriei maghiare.

              Astfel a devenit necesară înfiinţarea şi în Banat a unor formaţiuni jandarmereşti, fidele naţiunii române şi împlinirii visurilor de unitate. Anul 1918 a fost anul realizării acestor deziderate.

              Aşa cum consemnează documentele vremii, Banatul , a fost „Prima dintre regiunile româneşti stăpânite de Imperiul austro-ungar, în care s-a făcut simţit amplul ecou al dezagregării monarhiei dualiste şi care a trecut cu toată forţa şi toată dăruirea la înfăptuirea unirii cu România”.

              Încă din luna octombrie 1918, în multe localităţi sătenii „dezarmează Jandarmeria, schimbă autorităţile comunale şi impun o conducere nouă românească” : Răcăjdia, Moldova Nouă, Naidăş etc.

              Prin aceste acţiuni s-a produs o înlocuire hotărâtă a vechilor structuri administrative ungureşti, cu organisme care să apere naţiunea română şi idealurile sale de unire cu patria mamă.

            Odată cu constituirea Consiliului Naţional Român Central din Transilvania, Banat şi părţile ungureşti, la 31 octombrie 1918 la Arad, a demarat procesul de înfiinţare a Gărzilor Naţionale Române. Până la data de 7 noiembrie 1918, în comitatele Timiş şi Torontal, au fost constituite gărzi naţionale în aproximativ 40 de localităţi, printre acestea enumerîndu-se: Timişoara, Oraviţa, Lugoj, Mehadia, Caransebeş, Teregova, Armeniş, Domaşnea, Iablaniţa, Feneş, Moldova Nouă, Cornereva, Bocşa Montană, Bocşa Română, Ciclova, Rusca Montană, multe din acestea devenind mai târziu, reşedinţele secţiilor sau posturilor de jandarmi.

            Misiunile declarate ale acestor gărzi erau: apărarea avutului şi a vieţii locuitorilor ; menţinerea ordinii şi liniştii publice, ameninţate de intervenţiile violente ale rămăşiţelor vechilor autorităţi sau ale „gărzilor de oţel” maghiare, înfiinţate de elementele reacţionare pentru a înăbuşi lupta naţională a românilor în vederea realizării unirii .

              În situaţia complexă creată după 1 Decembrie 1918, Consiliul Dirigent , prezidat de Iuliu Maniu, a hotărât la 12 decembrie 1918 numirea fruntaşului unionist Ştefan Cicio Pop „ şef al armatei şi siguranţei publice” şi l-au însărcinat cu reorganizarea în localităţile eliberate, a Jandarmeriei rurale şi desfiinţarea treptată a „gardelor naţionale” .

              În luna decembrie 1918, conform aprobării Consiliului Dirigent, pe teritoriul Banatului a luat fiinţă Regimentul 3 Jandarmi, cu reşedinţa provizorie la Deva , apoi la Arad. Formaţiunea menţionată trebuia să fie organizată pe 5 companii teritoriale la Arad, Timişoara, Lugoj, Anina şi Deva şi un detaşament de 300 de oameni în Valea Jiului. În luna martie 1919, Regimentul 3 devine Regimentul 9 Jandarmi Timişoara.

            Revoluţia din decembrie 1989 a declanşat un amplu proces de remodelare a instituţiilor de bază ale statului, încadrat în planul mai larg al transformărilor societăţii în ansamblul său, pe coordonatele democraţiei, economiei de piaţă, afirmării depline a personalităţii umane.

Decembrie 1989 a găsit unitatea noastră subordonată Brigăzii 30 Securitate Timişoara/ Batalionului 24 Securitate Lugoj (fost 37), cu indicativul 0389, sub titulatura Compania 1 Securitate Reşiţa.

            Reaşezarea instituţiilor de stat pe temelii democratice de drept au favorizat în mod decisiv atât remodelarea instituţiei Jandarmeriei cât şi elaborarea unei concepţii noi cu privire la locul şi rolul forţelor de or­dine internă, la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI. A fost creat cadrul legislativ necesar pentru o corectă încadrare a Jandarmeriei în structurile statului de drept şi pentru reînnodarea firului istoric al evoluţiei sale. Schimbarea esenţială la nivelul Armei constă în abandonarea definiti­vă a unor misiuni specifice regimului totalitar şi întemeierea mecanismelor sale de funcţionare pe Constituţie, acte normative şi regulamente de tip nou, pe respectul drepturilor omului şi cetăţeanului.

            Momentul care marchează reînfiinţarea trupelor de jandarmi l-a constituit H.G. 0749/1990 şi a Ordinului Comandamentului Trupelor de Pază şi Ordine nr. I/05848 din aceeaşi dată, privind creearea Comandamentului Trupelor de Jandarmi.            

            Ulterior prin Legea 40/1990 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului de Interne au fost stabilite structura organizatorică şi atribuţiile trupelor de jandarmi. Potrivit acestui act normativ trupele de jandarmi fac parte din structura organizatorică a Ministerului de Interne şi îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul ţării, în conformitate cu prevederile legale. Trupele de jandarmi erau constituite în unităţi militare specializate cu atribuţii şi competenţe pe întreg teritoriul naţional, pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a avutului public şi privat şi menţinerea ordinii şi liniştii publice.

            Organizate pe principii militare cu următoarea structură organizatorică: Comandamentul Trupelor de Jandarmi; brigăzi organizate pe batalioane mobile, batalioane de pază şi detaşamente de jandarmi, centre de instrucţie şi secţii asimilate unităţilor.

            În urma acestor modificări organizatorice în cadrul Brigăzii 30 Jandarmi Timişoara s-a înfiinţat Batalionul 22 Jandarmi Reşiţa cu zona de responsabilitate judeţul Caraş-Severin, având următoarea structură organizatorică: Compania 1 Jandarmi Ordine Publică Reşiţa, Compania 2 Jandarmi T.F. Caransebeş, Compania 3 Jandarmi Mobilă Reşiţa, Compania 4 Jandarmi Mobilă Reşiţa, Plutonul Pază Obiective U.M.R., Plutonul Aprovizionare şi Transport, Plutonul Transmisiuni, şi o Grupă conductori câini de serviciu.

            În conformitate cu Legea 116/1998 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române, Batalionul 22 Jandarmi Reşiţa s-a transformat în Comandamentul de Jandarmi Judeţean Caraş- Severin iar în prezent în conformitate cu Legea 550/2004 devenind Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Caraş- Severin.

  Compartimentul Informare şi Relaţii Publice