Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



vineri, 17 ianuarie 2014

Persoanele cu dizabilități: între independență și discriminare

Federația ONPHR a organizat joi, 15 martie, la Centrul Public a Fundației Soros, masa rotundă „Persoanele cu dizabilități: între independență  și discriminare”.
Evenimentul a dezbătut problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități, de la lipsa accesibilizării până la atitudinea discriminatorie și ostilă a celor din jur.
Adina Milac, doctor în fizică și cercetător la Academia
Română, utilizatoare de scaun rulant, și beneficiară a unei burse postdoctorale în Statele Unite, între anul 2005 și 2010, a prezentat o paralelă între situația din Statele Unite și cea din România, în ceea ce privește persoanele cu dizabilități.
Societatea trebuie să ofere condiții optime pentru ca persoanele cu dizabilități să-și atingă potențialul maxim
” În România nu este doar o problemă de accesibilitate, pe care o poate observa oricine, este mai ales o problemă de viziune generală asupra persoanelor cu dizabilități. Dacă în România, opinia generală despre persoanele cu dizabilități este că acestea nu pot munci și merită milă, în Statele Unite, persoanele cu dizabilități sunt parte integrantă a societății și aceasta trebuie să le ofere condiții optime pentru a-și atinge potențialul maxim.
Despre accesibilitate vă pot spune un singur lucru. În Statele Unite puteam să merg pe stradă, la cumpărături, la teatru.Totul era accesibilizat, de la clădiri, la magazine și mijloace de transport în comun. În România, în cazul fericit în care există rampe, acestea ori sunt imposibil de folosit, ori nu există personal instruit care să le folosească- am fost la un concert la Sala Palatului și am așteptat 20 de minute doar ca
să găsească persoana care se pricepea să foloseasca rampa electrică.”
Florin Georgescu, fondator al Asociației Tandem și viagra online canada pharmacy cel care a stabilit recordul național de viteză pentru nevăzători, crede că dizabilitatea nu înseamnă altceva decât limitări impuse viagra price de societate.
”Nu cred că persoanele cu dizabilități ar trebui adunate într-un loc, fie că este instituție sau orice altceva, și lăsate să-și plângă de milă. Eu cred în integrare, în interacțiunea cu ceilalți. Și, dacă tot pot să-mi imaginez o lume perfect, cred în principiile designului universal și în platforme multimedia pe care să le poată folosi și nevăzătorii.”
Concluziile la care au ajuns, atât speakerii, cât și reprezentanții ong-urilor care au participat la eveniment: persoanele cu dizabilități trebuie integrate în societate și nu prin măsuri speciale, ci prin oferirea accesului neîngrădit la educație, cultură, servicii de sănătate; dizabilitatea nu este nimic altceva decât o condiționare a mediului; prin educație și măsuri de informare și conștientizare se poate schimba percepția asupra persoanelor cu dizabilități.
Evenimentul a fost organizat în cadrul proiectului „RESCUE – Înfiinţarea unei Reţele de Economie Socială destinată integrării profesionale a persoanelor cu dizabilităţi, pornind de la experienţe şi bune practici în Uniunea Europeană”, cofinanţat din Fondul Social European.
Mai multe detalii despre eveniment vă poate furniza Silvia Ursu, responsabil comunicare,  tprin email la silvia.ursu@onphr.ro.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu