Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



marți, 8 octombrie 2019

Love-story-ul românesc al anilor '70, prezentat la UPT


„Septembrie” în octombrie
Love-story-ul românesc al anilor '70, prezentat la UPT
Două instituții de învățământ cu tradiție în Banat - Colegiul Național C.D. Loga, care anul acesta sărbătorește centenarul, și Universitatea Politehnica Timișoara, care la 11 noiembrie 2019 intră în anul centenarului - și-au dat mâna pentru organizarea unui eveniment de suflet: proiecția unui film-simbol, love-story-ul românesc al anilor '70, filmul „Septembrie”, realizat în 1978, în prezența regizorului acestuia, Timotei Ursu.

Născut în 22 ianuarie 1939, la Timișoara, fiu al compozitorului și muzicologului prof.dr. Nicolae Ursu și al prof. Magdalena Ursu, Timotei Ursu este unul dintre absolvenții de vază ai Colegiului Național C.D. Loga din Timișoara, promoția 1955. În același an devine student al Facultății de Filologie și Istorie a Universității „Victor Babeș” din Cluj, pe care o întrerupe însă din dorința de a urma o carieră cinematografică. După mai multe suișuri și coborâșuri, finalizează studiile șa IATC ca șef de promoție, în 1969.
Din filmografia sa menționăm filmele Decolarea (1971), Brazii (1974), Nunta însângerată (1976), Septembrie (1978), Al patrulea stol (1978). Indignat de imixtiunile brutale ale cenzurii, într-un interviu publicat în revista Cinema (1981) s-a opinat că „a exprimat opinii inadecvate” vizând producția națională de film, astfel că a fost interzis, iar singura „scăpare” a fost emigrarea în SUA, în 1986.
Filmul „Septembrie”, care va fi proiectat marți, 8 octombrie 2019, la ora 10:00, în Auditorium-ul Centrului de Conferințe al Universității Politehnica Timișoara, eveniment inclus în „Săptămâna altfel” de la Colegiul Național C.D. Loga, a fost foarte bine primit de public, în special de cel tânăr, chiar dacă apariția sa nu a fost lipsită de peripeții. Şapte ani – declara regizorul – a încercat  să convingă autorităţile să-l lase să facă acest film. Dar acestea erau inflexibile: un final tragic nu era de conceput în România socialistă unde totul era de la bine către foarte bine. La Festivalul de la Costineşti a obținut Marele Premiu, urmat, la scurt timp, de succesul de la FEST-Belgrad, «festivalul celor mai bune filme din lume» — cum este subintitulat, primirea filmului la Festivalul interbalcanic de la Istanbul, la cel intersocialist de la Dresda.
Succesul lui Timotei Ursu în „Septembrie”  este acela de a fi făcut dintr-un frumos love-story un grav moment de adevăr, un acut examen de sinceritate în faţa vieții care nu iartă greşala nici celor tineri, nici celor mai vârstnici. Cu firesc și discreţie, regizorul a învelit încărcătura de semnificaţii morale şi de consecinţe inerente fiecărui gest în viaţă sub aparenţele unui joc inocent. Septembrie rămâne un film de actualitate sincer şi grav, despre unii tineri de azi care îşi caută drumul în viaţă şi uneori nu îl găsesc pe cel drept.

Departament Comunicare si Imagine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu