• Singapore,
Suedia, Finlanda, Norvegia și Slovenia sunt țările în care copiii au cea mai
bună copilărie.
• România
a urcat trei locuri față de raportul global din 2018 (51 față de 54 în 2018 și
52 în 2017), dar stă în continuare critic la indicatorul „mame minore”,
căsătorii timpurii și lipsa accesului la educație.
București, 29 mai 2019: România ocupă locul 51 din 176 în
ceea ce privește siguranța vieții copilului, în urma unor țări ca Tunisia, Oman
sau Kazahstan, obținând scoruri similare la indicatorii care privesc drepturile
copilului – neparticipare la educație, căsătoriile timpurii, nașterile în
rândul adolescentelor - cu Mauritius, Cuba ori Sri Lanka. Sunt date critice,
care apar în ultimul raport Save the Chidren .
Raportul evaluează 176 de țări din perspectiva unor
aspecte ca: rata mortalității sub vârsta de 5 ani, procentul copiilor cu o
creștere amenințată de malnutriție, lipsa accesului la educație în rândul
copiilor de vârstă școlară, procentul adolescentelor între 15 și 19 ani aflate
într-o căsătorie sau concubinaj, rata natalității la adolescente (nașteri la
1.000 de fete între 15 și 19 ani) și incidența violenței extreme (migrația ca
urmare a unui conflict militar și rata omuciderilor în rândul copiilor).
Dintre cei opt „factori care pun capăt copilăriei”
examinați în raport, strămutarea din cauza conflictelor este singurul cu o
evoluție ascendentă, numărul oamenilor strămutați forțat în prezent fiind cu
30,5 de milioane mai mare decât în 2000, reprezentând o creștere de 80 de
procente.
Singapore, Suedia, Finlanda, Norvegia și Slovenia se află
în fruntea clasamentelor din perspectiva protecției oferite copiilor săi.
Progresele cele mai notabile au fost realizate în unele
dintre cele mai sărace țări ale lumii, Sierra Leone înregistrând cele mai mari
îmbunătățiri din 2000 încoace, urmată de Rwanda, Etiopia și Niger. Republica
Centrafricană se află pe ultimul loc, iar Niger (în pofida progreselor recente)
și Ciad se situează pe penultimul și antepenultimul loc, fiind, astfel, țările
în care copilăria se confruntă cu cele mai mari amenințări.
Helle Thorning-Schmidt, CEO al Save the Children
International, a remarcat progresele înregistrate, dar și necesitatea unor
eforturi mai mari pentru copiii lumii: „Acum o sută de ani, în urma unuia
dintre cele mai devastatoare războaie din istoria omenirii, fondatoarea Save
the Children, Eglantyne Jebb, a elaborat Declarația privind Drepturile
Copilului. Astăzi, copiii sunt mai sănătoși, mai prosperi și mai bine educați
decât oricând înainte. Deși progresele au fost remarcabile, milioane de copii
sunt în continuare privați de copilărie. Trebuie să depunem eforturi permanente
pentru a ajunge până la ultimul copil și pentru a ne asigura că toți se bucură
de copilăria pe care o merită. Guvernele pot și trebuie să facă mai mult pentru
a-i oferi fiecărui copil cel mai bun debut posibil în viață. Sunt necesare
investiții mai mari și mai multă concentrare dacă ne dorim ca fiecare copil să
se bucure de o copilărie sigură, sănătoasă și fericită.”
Copilăria în România, marcată de vulnerabilități
România a urcat trei locuri față de raportul global din
2018 (51 față de 54 în 2018 și 52 în 2017), înregistrând o situație mai bună
pentru indicatorul privind rata mortalității copiilor sub 5 ani, de la 9,0 la o
mie de nașteri la 7,8 la mia de nașteri
, însă departe, în continuare, de media țărilor din Uniunea Europeană – 4,1‰.
1. Mortalitatea
sub vârsta de cinci ani
Lipsa serviciilor medicale în mediul rural, o alimentație
deficitară, precaritatea accesului la apă potabilă și un nivel scăzut de
educație neonatală al părinților reprezintă riscuri majore în creșterea și
îngrijirea nou-născuților și a copiilor sub 5 ani. Acestea conduc la un număr
mare de decese ale copiilor sub cinci ani – 7,8 la o mie de nașteri, la mare
distanță de media europeană de 4,1‰.
Acest capitol înregistrează, totuși, pentru al doilea an
consecutiv, un progres față de valoarea din raportul din 2017 (11,1 decese la
mia de nașteri) și din cel al anului 2018 (9,0 ‰). O îmbunătățire mai accentuată a situației la
acest capitol, fără însă să însemne o apropiere de rata medie a Uniunii
Europene, a înregistrat și rata mortalității la copiii sub 1 an, cu o evoluție
de la 10,1‰ în 2011, la 6,7‰ în 2017. Media europeană este de 3,6‰.
2. Copii
cu copii – riscurile sarcinii în adolescență
Educația pentru sănătatea sexuală și a reproducerii
constituie cel mai ignorat aspect al protecției și educației în rândul
copiilor, rata nașterilor înregistrate în rândul adolescentelor între 15 și 19
ani păstrând un nivel în măsură să provoace o mare îngrijorare. România
înregistrează 33,7 de nașteri la 1.000 de adolescente. În Europa, doar două
state prezintă o situație mai gravă: Bulgaria și Georgia, cu valori de 40,3,
respectiv 47,13 de nașteri, țări în care educația pentru sănătate sexuală este
descurajată sistematic. Întrucât România se confruntă cu un număr mai mare de
nașteri în adolescență decât state precum Rwanda (26,8), Trinidad Tabago (31),
Uzbekistan (16,7), Albania (20,7), Bahamas (28), Botswana (31,7), Burundi
(27,4), Mauritius (26,9), Djibouti (19,4), India (24,5), Tunisia (7,6) sau
Algeria (10,4), elaborarea și implementarea de îndată a unui plan de acțiune în
acest domeniu trebuie considerate urgență națională pentru autoritățile publice
centrale și locale.
În 2017 , 2.306 fete sub 15 ani și 6.848 de fete cu
vârsta între 16 și 18 ani deveniseră mame (vezi tabelul de mai jos). Datele
Salvați Copiii România, obținute în urma unei anchete sociologice de teren
realizate în 2017, arată că șase din zece mame adolescente nu au avut niciodată
acces la informații privind sănătatea reproducerii sau educației sexuale, iar
șapte din zece nu au beneficiat niciodată de planificare familială.
an Sub 15
ani 15 ani împliniți 16 ani împliniți 17 ani împliniți Total
minore cu copii Procent nașteri minore
din totalul nașterilor
2000 529 1425 3235 5621 10810 4.60
2015 695 1624 2999 4253 9571 4.73
2016 700 1580 2955 4139 9374 4.68
2017 742 1564 2846 4002 9154 4.52
3. Impactul
devastator al căsătoriilor timpurii
Căsătoria înainte de vârsta de 18 ani reprezintă o
încălcare a drepturilor copiilor și nu este acceptată de legislațiile multor
țări din Europa și din lume. Căsătoria timpurie are consecințe devastatoare
pentru viața unei fete, a cărei copilărie se termină mult prea curând, prin
intrarea forțată în perioada de maturitate și maternitate, înainte de a fi
pregătită din punct de vedere fizic și mental. Ele se simt adesea lipsite de
putere și sunt private de dreptul la sănătate, educație și siguranță. Căsătoria
timpurie îi afectează, de asemenea, și pe băieți, însă într-o măsură mult mai
redusă decât în cazul fetelor.
În privința acestui indicator, România nu reușește nici
în acest an să iasă din zona de risc, deși legislația permite căsătoria doar
între majori, copiilor mai mari de 16 ani fiindu-le permisă doar în cazuri
excepționale, în temeiul unui aviz medical, cu încuviințarea părinților sau a
tutorelui și cu autorizarea din partea instanței de tutelă. Astfel, în România,
cu date care cuprind și anul 2018, 6,7% dintre adolescenții cu vârsta între 15
și 19 ani s-au căsătorit, procent mai ridicat decât cel din țări precum Algeria
(3,1), Tunisia (1,2), Ghana (6,4), Namibia (5,4), Kazahstan (6), Mongolia (4,9)
ori Djibouti (2,6).
4. Lipsa
educației ca factor de menținere a copiilor captivi în sărăcie
La indicatorul copii în afara sistemului de educație în
ciclurile primar și secundar , România se confruntă în mod serios cu această
problemă, cu un procent în descreștere nesemnificativă față de raportul
anterior – de 13,8, față de 13,9. E de reținut că, în 2017, procentul era de
12,1. Menționând comparația cu toate statele europene, nu doar cu cele care fac
parte din Uniunea Europeană, România este depășită doar de Moldova, cu o rată a
neparticipării școlare de 17%.
Conform datelor prelucrate ale Institutului Național de
Statistică (INS), în anul școlar 2017-2018, 287.493 de copii din România, cu
vârsta între 7 și 17 ani, nu urmau nicio formă de învățământ, iar în anul
școlar 2016-2017, 26.850 de copii din ciclul primar și gimnazial și 19.116 de
liceeni sau elevi ai învățământului profesional au abandonat școala.
Deși Legea 1/2011 privind educația națională prevede, în
mod imperativ, în art. 8, că „Pentru finanțarea educației naționale se alocă
anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum
6% din produsul intern brut al anului respectiv”, acest deziderat a fost anual
blocat, invocându-se argumente de natură politică sau economică, în detrimentul
obligației fundamentale de asigurare a respectării dreptului la educație de
calitate al copiilor. În România, cheltuielile publice pentru educație s-au
situat, în 2017, la 2,7% din PIB , cu o descreștere substanțială față de
procentul din 2016, care a fost de 3,3%, fiind cea mai scăzută valoare din
Uniunea Europeană, a cărei medie a înregistrat 4,6% în 2017 . În țări precum
Ungaria, Slovenia, Cipru, Cehia, Letonia și Estonia au fost alocate bugete
situate între 5,0% și 5,9% din PIB.
5. Exploatarea
prin muncă a copiilor
Deși raportul nu conține date privind exploatarea prin
muncă a copiilor români, ancheta statistică privind forța de muncă în
gospodării (AMIGO) ne oferă câteva informații foarte importante privind munca
adolescenților (15-19 ani) și profilul adolescenților care muncesc. Astfel, la
sfârșitul anului 2018, 87.760 de adolescenți români erau implicați în muncă.
Din păcate, nu este vorba de locuri de muncă de calitate, bine remunerate sau
care să le permită dezvoltarea profesională ulterioară.
În țara noastră, munca adolescenților este un fenomen
specific mediului rural (în procent de 94,34%), iar mai mult de jumătate dintre
adolescenții ocupați în muncă (47.900) muncesc în gospodării, ca lucrători
familiali neremunerați.
6. Rata
omuciderilor cu victime copii și adolescenți
Rata omuciderilor se calculează ca procent la 100.000 de
persoane între 0 și 19 ani. România a înregistrat un procent de 0,3, mai scăzut
decât cel înregistrat în Raportul Global din 2018 (0,5).
Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv al Salvați
Copiii România, a evidențiat urgența reconsiderării importanței pe care
autoritățile o alocă protecției copilăriei în România: „Vorbim de sute de mii
de copii români cărora le este refuzat dreptul la o copilărie decentă, iar
Salvați Copiii consideră că autoritățile centrale și locale poartă această
responsabilitate, an de an fiind amânate investiții și politici în acord cu
situația actuală și nevoile copiilor.
O implicare reală din partea acestora, cu participarea
societății civile și a reprezentanților copiilor și părinților, un buget al
copilului adecvat, îmbunătățirea implementării programelor și respectarea
legislației ar putea asigura șansa unei copilării mai bune pentru toți
copiii.”
Date de context:
La nivel global, potrivit Global Childhood Report,
elaborat de Save the Children, situația copiilor s-a îmbunătățit în 173 din 176
de țări din 2000 și până în prezent. Aceasta înseamnă:
• Mai
puțin cu 4,4 milioane de decese în rândul copiilor în fiecare an.
• Mai
puțin cu 49 de milioane de copii subdezvoltați.
• Mai
mult cu 130 de milioane de copii în sistemul școlar.
• Mai
puțin cu 94 de milioane de copii exploatați prin muncă.
• Mai
puțin cu 11 milioane de fete forțate să se căsătorească sau căsătorite
timpuriu.
• Mai
puțin cu 3 milioane de nașteri în rândul adolescentelor pe an.
• Mai
puțin cu 12.000 de omucideri de copii în fiecare an.
Raportul subliniază faptul că migrația cauzată de
conflictele militare cunoaște o evoluție ascendentă, numărul persoanelor
afectate fiind cu 30,5 de milioane mai mare decât în 2000, ceea ce înseamnă o
creștere de 80 de procente.
În prezent, aproape 31 de milioane de copii au fost
strămutați forțat din casele lor. Alte câteva milioane – în total 420 de
milioane de copii – trăiesc în zone de conflict, numărul fiind dublu față de
1995. Țările afectate de conflicte au cele mai mari rate de mortalitate în
rândul copiilor, un număr disproporționat de copii subdezvoltați și procente
tot mai mari de copii neșcolarizați. Rata căsătoriilor între minori și a
exploatării prin muncă a copiilor este, de asemenea, în creștere în multe
dintre aceste zone (ex. Siria, Yemen). Pentru mai multe detalii, a se vedea
paginile 35-39 din Global Childhood Report al Save the Children.
_____________________
Despre Organizatia Salvati Copiii
Salvaţi Copiii România este o organizaţie
neguvernamentală, de utilitate publică, non-profit, care militează activ pentru
drepturile şi protecţia copilului în România, din 1990, în acord cu prevederile
Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului. Programele
Organizaţiei sunt adresate tuturor copiilor, cu o atenţie deosebită către cei
aflaţi în situaţii dificile - copiii din comunităţile dezavantajate, copiii
victime ale violenţei, exploatării prin muncă, traficului sau neglijării,
copiii refugiaţi etc.
În calitate de membru al Save the Children, cea mai mare
organizaţie independentă din lume care promovează drepturile copilului şi care
cuprinde 28 de membri şi desfăşoară programe în peste 120 de ţări, VIZIUNEA
noastră este o lume care respectă, pentru fiecare copil, dreptul său la
supraviețuire, educație, protecție și participare, asumându-ne MISIUNEA de a
obţine progrese importante privind modul în care copiii sunt trataţi şi
producerea schimbărilor imediate şi de durată în viaţa acestora. În cei 29 de
ani de activitate, peste 1.900.000 de copii au fost implicați în programele și
campaniile Organizației Salvați Copiii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu