ZIUA MONDIALĂ A SOARELUI 21 IUNIE 2016

Soarele este o stea, un corp cosmic imens, masiv, care generează energie prin reacțiile nucleare produse în nucleu. Importanța sa pentru viața de pe Terra nu poate fi subestimată: fără Soare noi nu am exista.

Soarele se  află în centrul sistemului nostru solar. Pământul, toate celelalte planete, asteroizii, meteoriții, cometele precum și cantitățile enorme de praf interplanetar orbitează în jurul Soarelui. Energia provenită de la Soare (sub forma luminii, căldurii ș.a.) face posibilă întreaga viață de pe Pământ, de exemplu prin fotosinteză, iar prin intermediul căldurii și clima favorabilă.

Soarele este compus numai din gaz, mare parte hidrogen (71%), heliu (27%), alte 2% fiind în mare parte carbon, azot și oxigen.

În miezul Soarelui (aproximativ 25% din rază spre interior) condiţiile sunt extreme. Temperatura este de 15.6 milione Kelvin şi presiunea este de 250 miliarde atmosfere.

Suprafaţa Soarelui, numită şi fotosferă, are o temperatură de aproximativ 5800 K.

Petele solare sunt regiuni "reci", de doar 3800 K (apar întunecate doar în comparaţie cu regiunile învecinate). Ele pot să fie foarte întinse, ajungând până la 50,000 km în diametru.

O regiune îngustă numită cromosferă se întinde deasupra fotosferei.

Regiunea extrem de rarefiată de deasupra cromosferei, numită coroană, se întinde pe milioane de kilometri în spaţiu însă este vizibilă doar în timpul eclipselor.

Câmpul magnetic al Soarelui este foarte puternic (după standardele terestre). Magnetosfera sa (cunoscută şi ca heliosferă) se întinde mult dincolo de Pluto.

Radiația solară este radiația electromagnetică emisă de Soare având lungimi de undă din întregul spectru al undelor electromagnetice.

Ciclul solar - la fiecare 11 ani Soarele atinge un maximum al activităţii sale când poate emite pe zi 2-3 CME (ejecţii coronale de masă-particule încărcate electric, electroni și protoni, emise continuu de Soare în spaţiu). Această emisie de particule elementare a primit numele de  vânt solar.

Vântul solar şi particulele de energie mult mai înaltă emise de activitatea solară pot avea efecte dramatice pe Pământ trecând de la scurgeri de energie la interferenţe radio sau la frumoasa aurora boreală (Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare, ca rezultat al impactului particulelor de vânt solar în câmpul magnetic terestru. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termenul a fost folosit inițial de Galileo Galilei În emisfera sudică, fenomenul poartă numele de auroră australă, după James Cook, o referință directă la faptul că apare în sud).

Transportul energiei și structura Soarelui

Alte date despre soare:

Ø  distanța față de Terra 1,496×10⁸ km (8,31 minute lumină);

Ø  viteză 217 km/s pe orbită în jurul centrului galaxiei, 20 km/s relativ la viteza medie a stelelor învecinate;

Ø  diametru mediu 1,392×10⁶ km (109 ori diametrul Pământului);

Ø  circumferință 4,373×10⁶ km (342 ori diametrul Pământului);

Ø  volum 1,41×10¹⁸ km³ (1 300 000 ori mai mult decât Pământul);

Ø  masă 1,9891×10³⁰ kg (332 950 ori mai mult decât Pământul);

Ø  temperatura coroanei 5 MK ;

Ø  radiația medie 2,009×10⁷ W m^-2 sr^-1 ;

Ø  caracteristicile rotației: înclinarea 7,25° (față de elipsă); 67,23° (față de  planul galaxiei);

Ø  perioada de rotație la Ecuator 25,3800 zile (25 ^z9^h 7^m 13^s) ;

Ø  viteza de rotație la Ecuator 7.174 km/h.

Evenimente solare 2016:

Ø  furtuni solare: anul acesta au avut loc mai mute furtuni solare dintre care:2, 6, 7, 12, 21, 30 ianuarie; 16, 17, 19 februarie; 7, 10, 11, 16 martie,;3, 7, 13, 23, 24, 29, 30 aprilie; 3, 8, 21 mai; 5, 14, 15 iunie,

Ø  explizii solare:4, 5, 9, 12, 13 februarie; 5, 10 martie; 12, 15, 18, 28 aprilie; 2, 7,9, 10, 15 mai; 9, 11, 12 iunie,

Ø  aurore boreale: - 2,9 februarie - Alaska; 7 martie - Canada; 11, martie - Alaska; 16 martie - Norvegia; 13 aprilie, Canada, Alaska; 3 aprilie - Groenlanda; 15 aprilie - Canada, Quebec; 8 mai - Antarctica, America, Danemarca, Noua Zeelandă, Canada, Finlanda, Columbia;  9 mai - Canada, America, Suedia, Germania, Latvia, Finlanda, Danemarka; 10 mai - Germania, America, Anglia, Canada, Finlanda; 21 mai - Canada; 5 iunie - SUA,Montana, Noua Zeelandă; 6 iunie- SUA, Wisconsin, Arkansas, Michigan, Hamilton Montana; 7 iunie Alaska; 6 iunie - Washington, SUA, Noua Zeelandă etc;

Ø  eclipsă totală de soare - 9 martie - vizibilă din Svalbard şi Insulele Feroe;

Ø  echinocţiul de primăvară - După cum este cunoscut, mișcarea aparentă a Soarelui pe sfera cerească, determinată de mişcarea reală a Pământului pe orbita sa, generează pentru latitudinile noastre inegalitatea duratei zilelor și nopților la diferite epoci ale anului, datorită poziției aproximativ fixe în spaţiu a axei de rotație a Pământului, precum și a înclinării sale faţă de planul orbitei acestuia. Astfel, pe sfera cerească, Soarele parcurge în decurs de un an un cerc mare numit ecliptica (ce marchează de fapt planul orbitei Pământului), care face cu ecuatorul ceresc un unghi de 23° 27' .

      La momentul echinocţiului de primăvăra Soarele traversează ecuatorul ceresc       trecând din emisfera australă a sferei cereşti în cea boreală. Când Soarele se află în acest punct, numit punct vernal, el descrie mişcarea diurnă în lungul ecuatorului ceresc, fenomen ce determină, la data respectivă, egalitatea duratei zilelor cu cea a nopţilor, indiferent de latitudine. La latitudinile ţării noastre, pentru care putem considera valoarea medie de 45°, această cifră reprezintă şi valoarea medie a înălţimii Soarelui deasupra orizontului la momentul amiezii. Totodată, la data respectivă, Soarele răsare în punctul cardinal est și apune în punctul cardinal vest;

Ø  Solsiţiul de vară - după cum este cunoscut, Pământul execută atât o mişcare anuală de revoluție în jurul Soarelui, cât şi o miscare diurnă de rotație în jurul axei polilor tereştri. Axa polilor păstrează (în prima aproximație) o poziție fixă în spațiu, ea fiind înclinată pe planul orbitei Pământului (numit planul eclipticii) cu 66° 33'. Datorită acestui fenomen, cele două emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor.

            Pentru un observator terestru fenomenul se materializează pe sfera cerească prin miscarea anuală aparentă a Soarelui în lungul eclipticii cu aproximativ 1° pe zi, planul eclipticii fiind înclinat față de cel al ecuatorului ceresc cu 23° 27'. La momentul solstițiului de vară, Soarele se va afla la 23° 27' distanța unghiulară nord fața de ecuatorul ceresc, el descriind mișcarea diurnă pe un cerc paralel cu ecuatorul, numit tropicul racului .

            Denumirea de solstiţiu ("Soarele stă") este dată de faptul că la data respectivă are loc schimbarea gradientului mișcarii Soarelui în raport cu declinaţiile acestuia. Soarele aflându-se la culminaţie (pentru latitudinea medie a ţării noastre) la 67° 52' deasupra orizontului, durata zilei va avea cea mai mare valoare din an, respectiv 15h 32m, durata nopţii fiind de numai 8h 28m. Din acelasi motiv și crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate, crepusculul se prelungește toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor "nopţi albe".

După momentul solstiţiului de vară, durata zilei va începe sa scadă, iar a nopţii să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, momentul solstiţiului de iarnă. Evident, în emisfera sudică a Pământului fenomenul se derulează în sens invers.

Ø  Tranzitul Planetei Mercur în jurul soarelui - 9 mai;

                                 

Ø  haloul solar - este un inel luminos, multicolor, care poate apărea pe bolta cerească în jurul Soarelui sau al Lunii în condiții atmosferice propice. Apare din cauza reflexiei sau refracției luminii în cristale de gheață care sunt prezente la nori de mare altitudine. Anul acesta a avut loc în: 17 mai - Suedia;

Ø  iridiscenţa - este un alt fenomen optic plăcut vederii. Acesta are loc atunci când grupuri de nori de înălţime medie (cumulus) sunt coloraiţi în culori ale spectrului. Iridiscenţele pot fi produse fie de soare, fie de lună. Totuşi, iridiscenţele create de lumina solară vor produce culori mai intense. Norii iridiscenţi apar când lumina este difractată sau refractată de picăturile de apă. Se formează când picăturile sunt prea mici pentru a forma o coroană, sau dacă soarele sau luna nu sunt direct în spatele norului, cum se întâmplă la coroane;

Ø  Radiaţia solară este un factor natural important în crearea climei Pămîntului şi are o influenţă semnificativă asupra mediului. Radiaţia ultravioletă (UV) a spectrului solar joacă un rol important în multe procese în biosferă. Pe lângă multitudinea de efecte benefice, aceasta poate fi, de asemenea, foarte periculoasă în cazul în care nivelul ei întrece limitele sigure – capacitatea de auto-protecţie a unor specii biologice scade rapid. În cazul oamenilor, acest lucru se referă în primul rînd la piele şi ochi.

În funcţie de efectele biologice, radiaţiile UV sunt clasificate în trei benzi spectrale:

· radiaţie UV-A (cu lungimea de undă de 315-400 nm) – nu este absorbită de stratul de ozon, constituie în jur de 95% din radiaţiile UV care ajung la sol; pătrunde mai adânc în piele decît radiaţiile UV-B, iar expunerea îndelungată poate afecta ochii, creşte viteza de îmbătrînire a pielii, cauzează cancer de piele şi daune indirecte la nivel de ADN;

· radiaţie UV-B (cu lungimea de undă de 280-315 nm) – este parţial absorbită de stratul de ozon; influenţează direct stratul superior al pielii, expunerea îndelungată duce la arsuri şi insolaţie; dozele înalte de radiaţie UV-B sunt responsabile de apariţia cancerului de piele, sunt asociate cu dezvoltarea melanoamelor maligne;

· radiaţie UV-C (cu lungimea de undă de 100-280 nm) – este absorbită complet de stratul de ozon.

Variaţia diurnă şi anuală a radiaţiei UV este determinată de parametri astronomici şi geografici, precum şi de condiţiile atmosferice.

MĂSURI DE PROTECŢIE CONTRA RADIAŢIILOR ULTRA VIOLETE

Radiaţiile ultra violete pot provoca ,,arsuri solare,, iar radiaţiile UVA cauzează îmbătrânirea prematură a pielii şi dereglări ale sistemului imunitar, ambele tipuri cresc riscul apariţiei cancerului de piele de aceea este necesar să ne protejăm împotriva lor prin mai multe metode:

Ø  evitaţi expunerea excesivă la soare la orele de varf, de obicei între 11.00 şi 16.00;în cazul în care nu este posibil să vă adăpostiţi de soare, luaţi o umbreluţă şi purtaţi ochelari de soare;

Ø  ochelarii de soare - asiguraţi-vă că perechea de ochelari pe care o purtaţi este polarizată şi că razele UV nu vor penetra prin ei;

Ø  umbrela - există umbrele care protejează împotriva radiaţiilor UV şi asigură un minim de confort atunci când mergeţi prin arşiţă;

Ø  hainele - purtaţi haine cât mai deschise la culoare, care să nu atragă căldura, din materiale cât mai subţiri şi uşoare, care să nu permită corpului să transpire şi care au scris pe etichetă UPF, ceea ce înseamnă factor de protecţie împotriva ultravioletelor;

Ø  evitaţi expunerea directă la soare a bebeluşilor şi a copiilor mici;

Ø  folosiţi produse de protecţie contra radiaţiilor UVB şi UVA;

Ø  consumaţi lichide şi fructe.

Haideţi să avem grijă de sănătatea noastră!

Sursă de inspiraţie : NASA (Little SDO, Camilla SDO, Space Weather, NASA SDO), Observatorul Astronomic ,,Amiral Vasile Urseanu”, site-ul UE, Institutul Astronomic al Academiei Române Astronomia, Centrul European al Consumatorilor România, Wikipedia, Solar Storm Warning, Meteo.

Autor: Daniela Georgescu