Tragem un ferm semnal de
alarmă privind situația gravă de fond, accentuată de ultimele măsuri ale Guvernului
României privind salarizarea unitară și semnalăm următoarele:
S-a ajuns la o subfinanțare gravă a educației și cercetării în România.
Nu numai că nu s-a respectat prevederea legală
privind alocarea a 6% din PIB pentru educație, dar procentul este mult mai mic
decât această valoare; cheltuielile pentru educație au ajuns, în anul 2015, la
îngrijorătoarea valoare de 3,7% din PIB (în anul 2013 nivelul a fost și mai
redus, 2,5%, iar în anul 2014 a fost 3,2%). România se află, de foarte mulți
ani, în topul țărilor UE care alocă cea mai mică cotă din PIB pentru finanțarea
învâțământului, fapt ce constituie un atentat la securitatea şi interesul
naţional pe termen mediu și lung.
Deși
numărul de studenți a scăzut foarte mult, în special
din motive demografice, fiind astfel reduse structural veniturile
universităților, Ministerul Educaţiei Naționale și Cercetării Științifice (MENCS), în loc să crească finanțarea pe
student echivalent, a scăzut-o constant și consistent punând astfel o presiune și mai mare pe bugetele universităților.
Conform datelor CNFIS, din 2008 până în 2015, finanțarea pe student a scăzut de
la 3169, la 2490 lei, iar pentru 2016, conform alocației preliminare, este
prevăzută o altă scădere cu 9,16%.
Pe lângă reducerea drastică a finanțării, Guvernul a crescut presiunea pe componenta
de cheltuieli prin majorări salariale succesive, neinsoțite de alocarea unor
sume suplimentare corespunzătoare. În cazul personalului didactic și
didactic auxiliar creșterea a fost de peste 55,4% în perioada 2011-2015[1].
Pentru personalul nedidactic creșterile salariale din perioada 2010-2015 au
fost de 27% (15% în 2011 și 12% în 2015). Aceste majorări, în principiu
binevenite, nu au fost însoțite însă de majorarea corespunzătoare a
transferurilor de la buget, transformând astfel o recompensă într-o iluzie şi chiar povară.
La majorările salariale acordate prin lege
s-au adaugatnumeroase decizii ale
instanțelor de acordare retroactivă a unor drepturi salariale, care au
crescut de asemenea cheltuielile universităților. De exemplu, la una dintre
universitățile din Consorțiu în perioada 2012-2016 drepturile salariale
stabilite prin hotărâri judecătorești au fost în sumă de 31,2 millioane lei,
iar sumele alocate de MENCS au fost de 25,6 milioane lei, necesitând suplimentarea
fondurilor din veniturile extrabugetare ale institutiei cu 5,6 milioane lei.
Este incorect să se solicite universităților să suporte acordarea drepturilor
salariale retroactive din veniturile proprii, atâta timp cât acestea sunt
datorate exclusiv erorilor legislative generate de Guvern sau Parlament. Practic, Guvernul pune universitățile să
plătească din fonduri proprii costurile deciziilor politice greșite!
Prin scăderea drastică a veniturilor și
creșterea impusă a cheltuielilor s-a
ajuns ca în universitățile românești, cărora li se cere să performeze în
topurile internaționale, cheltuielile cu salariile să fie de peste 93% din
total finanțare. Rămân astfel, extrem de puține resurse pentru alte
cheltuieli esențiale precum: investițiile în infrastructura didactică și de
cercetare, cheltuieli materiale necesare actului educațional, respectiv,
cheltuieli privind dezvoltarea instituțională și internaționalizarea.
Finanțarea cercetării a scăzut de asemenea, România rămânând pe ultimul loc în UE
privind cota din PIB alocată cercetării. Astfel, în anul 2014 s-a alocat
0,31% din PIB, în 2015 s-a alocat 0,31% din PIB, în timp ce în anul 2008,
ponderea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare din sectorul public a fost de
0,40% din PIB.
Concomitent cu reducerea drastică a
veniturilor universităților, Guvernul și
MENCS, fără a consulta universitățile, impun prin decizii administrative o
împărțire profund eronată a acestor resurse.
Astfel, salariile de bază pentru funcțiile
didactice și de cercetare s-au stabilit fără a ține
cont de performanțele științifice ale
personalului din învățământul superior. Consorțiul Universitaria susține, în
continuare, majorarea salariilor în învățământ, dar politica de resurse umane
să se facă diferențiat, stimulând excelența în educație și cercetare.
În aceste condiţii de politici publice şi
financiare păguboase pentru mediul academic românesc, a se vorbi în diverse
strategii naţionale despre internaţionalizarea mediului academic românesc şi
despre intrarea universităţilorromâneşti în liga universităţilor de tip world-class este o utopie şi o
responsabilizare injustă a universităţilorromâneşti în ochii publicului
naţionalşiinternaţional.
Față de toate acestea cerem MEN și Guvernului
următoarele:
Retragerea imediată a OUG 20/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri
publice în anul 2016;
Aducerea
imediată a finanțării pe student cel puțin la nivelul celei din 2008 si elaborarea unui calendar de crestere până la nivelul mediu din
țările foste comuniste ale UE;
Stabilirea cu reprezentanții consorțiului a
unui calendar pentru atingerea până în
2020 a unui procent de 6% din PIB pentru educație și 1% pentru cercetare.
În
cazul în care nu sunt urgent adoptate aceste măsuri, universitățile membre ale
Consorțiului Universitaria vor începe proteste publice
interne și se vor adresa atât instanțelor juridice interne pentru a contesta
măsurile acestea contrare legilor și interesului național cât și forurilor
europene pentru a semnala nerespectarea reglementărilor europene privind
consultarea publică în cazul adoptării unor măsuri legislative cu puternic
impact economic și social și privind subfinanțarea gravă a învățământului și
cercetării în România.
Președintele Consorțiului Universitaria,
Rectorul Universității de Vest din Timișoara
Prof. univ. dr. Marilen Pirtea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu