Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



luni, 11 februarie 2019

APADOR-CH cere modificarea legii poliției și a armelor de foc

În fiecare an din ultimii trei, câte un om nevinovat a murit de glonțul poliției. Asociația reamintește IGPR să-și doteze angajații cu tasere și să-i învețe să oprească mașinile în trafic utilizând benzi cu țepi, nu gloanțe trase în trecători


București, 11 februarie 2019
APADOR-CH solicită modificarea urgentă a legii poliţiei (218/2002) şi a legii armelor de foc (17/1996) în sensul interzicerii exprese, fără niciun dubiu, a folosirii armelor de foc pentru prinderea sau imobilizarea unor persoane care au comis contravenţii.
Contravenţiile sunt fapte de gravitate minoră, sub pericolul pe care-l reprezintă infracţiunile, iar folosirea armelor de foc pentru prinderea unui contravenient (de regulă, este vorba despre contravenţii prevăzute de legislaţia rutieră) produce mai multe prejudicii pentru societate, decât beneficii.
Aceasta deoarece există un risc ridicat, de suficiente ori concretizat, de rănire sau ucidere a unor persoane care se află întâmplător în spaţiul public, fără nicio legătură cu respectiva contravenţie.
Cel mai recent episod de acest gen s-a întâmplat la data de 8 februarie 2019, în judeţul Mureş, când un pieton a fost grav rănit la cap de un glonţ tras de către un poliţist care încerca să oprească un autoturism. Autoturismul nu oprise la semnalul echipajului de poliţie, faptă care constituie contravenţie, nu infracţiune. Astfel că, din cauza teribilismului unui şofer, care va primi doar o amendă contravenţională, o persoană nevinovată, complet străină de acel incident, se află la spital, între viaţă şi moarte.
APADOR-CH reaminteşte că acesta nu este singurul caz în care folosirea armelor de foc a produs mai multe prejudicii decât beneficii. Există numeroase alte cazuri. Cel mai recent a fost în luna martie 2018, în Vaslui, când un şofer a fost împuşcat în cap de un poliţist, care, iniţial, a susţinut că arma i s-a descărcat accidental. În acel caz, dacă în loc de pistol cu glonţ, poliţistul ar fi fost dotat cu un taser, decesul nu s-ar mai fi produs. Nu ar fi avut de suferit nici victima şi nici, în cele din urmă, poliţistul.
Conform statisticilor furnizate de IGPR la cererea APADOR-CH, numai în ultimii trei ani câte un om a murit de glonțul poliției. Chiar dacă cifrele nu sunt mari, ele ar trebui să nu existe deloc, pentru că nimeni nu și-ar dori să fie acel 1 din fiecare an.
În acest context, APADOR-CH reiterează public Ministerului Afacerilor Interne solicitarea, pe care a mai făcut-o şi altă dată, de a reevalua politica de dotare cu arme de foc a poliţiştilor. Este necesar ca armele de foc să rămână doar în dotarea forţelor speciale de intervenţie ale poliţiei, iar restul poliţiştilor, inclusiv cei de la poliţia rutieră, ar trebui dotaţi cu pistoale neletale, cu electroşocuri („tasere”).
Taserele nu oferă mari şanse de a opri autoturismele, dar, în mod sigur, nu ucid oameni. Pentru oprirea autoturismelor se pot folosi „benzile cu ţepi” sau alte metode specifice, care nu pun în pericol viaţa celorlalţi şi care ar trebui asimilate în România. Chiar şi în lipsa autostrăzilor…
COMUNICAT

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu