Vechiul Testament nu traieste sub lumina Invierii.
Pentru el, invierea e doar o speranta nelamurita (Iez. XXXVII), nu e un
fapt implinit in Hristos ca un temei sigur al invierii tuturor. De aceea
el traieste in. cadrul creatiei cu o viata supusa mortii, sau
descompunerii tuturor trupurilor individuale. Moartea e sfarsitul
fiecarui trup omenesc si a tuturor formelor ce apar in lume. Vechiul Testament nu cunoaste decat ziua Sambetei, care reprezinta sfarsitul oricarei forme individuale materiale a creatiei.
E drept ca moartea, sau descompunerea trupurilor a
intrat in creatiune prin pacat. Ea n-ar fi intrat insa in lume daca
lumea n-ar fi fost facuta capabila sa primeasca si ea moartea. Dar
aceasta ar fi insemnat ca Dumnezeu sa lucreze continuu in lume, pentru a
tinea formele ei materiale individuale coplesite de Duhul Lui, deplin
spiritualizate.
Dar Dumnezeu n-a voit ca lumea sa fie ferita de
moarte printr-un act de atotputernicie a Lui. A voit ca ea sa se ridice
la starea de nestricaciune si printr-un efort al fiintelor rationale din
cadrul ei. Omul insa nu s-a angajat in acest efort, deci nici Dumnezeu
n-a avut prilejul sa incoroneze acest efort cu ridicarea creatiei la
planul superior al vietii fara de sfarsit, deplin spiritualizate, egala
in fapt cu viata ce va veni creatiei prin inviere. Aceasta noua treapta a
creatiei, sau desavarsirea ei, va veni prin Iisus Hristos, in care atat Dumnezeu cat si omul implinesc partea lor.
Deocamdata, dupa ce Dumnezeu aduce lumea la
existenta, se opreste din lucrarea prin care ar fi ridicat-o la starea
de inviere, de imposibilitate a descompunerii sau stricaciunii. Desigur,
crearea lumii a fost un lucru pozitiv (de toate spune Dumnezeu ca erau
"bune foarte"), si incheierea acestei lucrari a lui Dumnezeu a meritat
sa fie sarbatorita de oameni, sau sa-i indemne sa laude pe Dumnezeu.
Pana la venirea darului cel mare, Dumnezeu trebuie laudat si pentru cel
mai mic. Caci se ghiceste ca acest dar mai mic e dat pentru a fi
incoronat prin cel desavarsit.
Dar din vina stramosilor darul mai mic care putea fi,
trebuia sa fie temelia pe care sa se aseze darul mai mare, n-a putut
servi ca o astfel de temelie, ci s-a supus mortii formelor materiale
individuale, dar nu si pieirii totale, sau mortii speciilor si a
regnurilor insesi si a sufletelor omenesti. Acest lucru cu inteles
indoit, pozitiv, dar numai pana la un loc, e implicat in cuvantul
Genezei II, 3 : "Si a binecuvantat Dumnezeu ziua a saptea si o a sfintit
pe ea ; ca intru aceea s-a odihnit de toate lucrurile Sale, care a
inceput Dumnezeu a face".
In primul rand aceste cuvinte arata ca a pus un hotar
lumii create; Dumnezeu nu merge la infinit cu creatiunea, sau cu
aducerea la existenta a lucrurilor care nu sunt din veci, ci au fost
incepute sa fie facute. Iar daca lumea e finita si are un inceput, nu
poate avea in ea nemurirea formelor ei individuale, adica sursa infinita
de viata. In al doilea rand, tot prin aceste cuvinte se arata ca
Dumnezeu nu continua sa lucreze in lumea aceasta, care nu e nemuritoare
prin ea insasi, ca in planul vietii nemuritoare, ci numai prin lucrarea
Lui. Ci El s-a odihnit de lucrarea lui referitoarea la creatiune.
Desigur ca aceasta "odihna" a lui Dumnezeu nu e o
odihna in toate privintele. Dumnezeu continua sa fie viu, iar aceasta nu
inseamna numai o lucrare in planul necreat, in relatiile iubitoare
intertreimice, ci si o lucrare prin energiile Sale necreate asupra
creatiunii. El implineste lucrarea de conducere a lumii, de ajutorare a
tuturor celor ce fac voia Lui, de purtare deosebita de grija a poporului
Israil, de pregatirea prin el si prin proorocii ridicati din sanul lui,
a venirii Fiului Sau, a primirii Lui de catre oameni, a invierii Lui ca
temelie a ridicarii intregii creatiuni la invierea si viata de veci.
Dar insasi invierea Fiului Sau ca om nu o savarseste
Dumnezeu de la inceput, caci nici trimiterea Lui ca sa se intrupeze ca
om nu o implineste de la inceput. El se retine inca de la fapta aceasta.
El "se odihneste" si in privinta aceasta lumea traieste de aceea inca
in orizontul mortii, in care intra dupa caderea in pacat, sau dupa
desfacerea de Dumnezeu. "Odihna" lui Dumnezeu are si ea atat un semn
negativ, cat si unul pozitiv. Sensul negativ consta in retinerea lui
Dumnezeu de la ridicarea imediata a creatiei la starea invierii,- sensul
pozitiv sta in pacea launtrica a iubirii intreolalta a celor trei
Persoane dumnezeiesti.
Moartea persoanelor umane dinainte de Hristos e o
urmare mai mult a "odihnei" negative a lui Dumnezeu, a incetarii
activitatii Lui in lume. Dar oamenii nefiind supusi mortii cu totul si
definitiv, daca au trait cu nadejdea in venirea Mantuitorului si a
invierii lor pe temeiul invierii Lui, se bucura in oarecare masura si de
"odihna" pozitiva a lui Dumnezeu. Cei de dupa Hristos insa, daca au
crezut in El, se bucura in mod cu mult mai accentuat in "odihna" lor, de
"odihna" pozitiva a lui Dumnezeu, intrucat au si cunostinta invierii
lui Hristos si asteptarea sigura a invierii lor, ca si o oarecare
salasluire a lui Dumnezeu in ei.
In epistola catre Evrei suntem indemnati toti
crestinii "sa ne silim sa intram in acea odihna" fericita a lui
Dumnezeu. Dar crestinii au intrat in acea odihna, pentru ca au cunoscut
pe Hristos Cel inviat si-L au in ei; pentru ca au cunoscut Duminica
adica o alta zi de odihna, ziua odihnei depline, care e si invierea si
viata adevarata. "Caci daca Iosua i-ar fi odihnit n-ar mai fi vorbit
dupa aceea de o alta zi de odihna" (Deut. XII, 9). "Drept aceea, s-a
aratat o alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu" (Evrei IV,
9).
Astfel, pe de o parte mortii crestini adormiti se
afla intr-o "odihna" echivalenta cu incetarea activitatii lor prin trup
asupra lumii, deci intr-o sambata spirituala, si de aceea ii pomenim
sambata; pe de alta parte sambata lor e deschisa spre Duminica invierii
cu trupul, caci sunt cu Hristos. In crestinism sambata se bucura si ea
de o atentie speciala, dar ea a capatat o alta semnificatie pentru ei.
Caci ea este deschisa spre Duminica Invierii, spre odihna deplina cu
Hristos de dupa inviere, fiind o pregustare a aceleia.
http://www.crestinortodox.ro/cauta/ziua+mortilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu