Inspectoratul
de Poliţie Judeţean Caraş-Severin (şi, desigur, Poliţia Română) se implică în
derularea campaniei „16 Zile de Activism Împotriva Violenţei asupra Femeii”,
urmând a fi desfăşurate, în intervalul menţionat, în tot judeţul, activităţi de
informare orientate asupra grupurilor ţintă.
Noul Cod
Penal tratează în mod expres violenţa în familie. Astfel în art. 199 – „Violenţa
în familie” se arată în cazul în care victima unei infracţiuni de omor, omor
calificat, loviri sau alte violenţe, vătămare corporală, lovituri cauzatoare de
moarte este un membru de familie, maximul special al pedepsei aplicată pentru
agresor se majorează cu o pătrime. Victimele violenţei în familie trebuie să
ştie că Legea Nr. 217 din 2003 (republicată) pentru prevenirea şi combaterea
violenţei în familie prevede măsuri de siguranţă care se pot lua în astfel de
cazuri, între care: primirea victimelor
în centre de primire în regim de urgenţă (adăposturi, a căror locaţie este
secretă pentru publicul larg), obţinerea de la instanţă a unui ordin de protecţie prin care să se
dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe măsuri – obligaţii sau
interdicţii la adresa agresorului şi în beneficiul victimei. Aceeaşi lege
prevede şi sancţiuni contravenţionale.
Violenţa în
familie se poate manifesta sub diverse forme: verbală, psihologică, fizică,
sexuală, economică, socială sau spirituală. Tocmai de aceea şi având în vedere
că lucrurile care se petrec în spatele uşilor închise ale fiecărui cămin rămân
în cele mai multe cazuri ascunse, este important ca fiecare dintre noi să
acorde atenţie victimelor tăcute ale abuzurilor (rude, prieteni, cunoştinţe,
colegi etc.).
Sunt câteva semne comune care pot fi observate la victimele violenţei în familie:
·
se tem în prezenţa agresorului, au un comportament rezervat şi se
străduiesc în permanenţă să-i facă pe plac acestuia şi să-i îndeplinească toate
dorinţele;
·
ce spune sau ce face abuzatorul este literă de lege pentru ele;
·
nu au încredere în propriile idei şi calităţi, se subapreciază fizic şi
intelectual, se tem să-şi exprime părerile.
·
îşi schimbă treptat felul de a fii, devin introvertite şi triste;
·
fac referiri la faptul că partenerul este gelos, că le urmăreşte şi le
bănuieşte de infidelităţi închipuite;
·
trebuie să spună mereu cu cine ies, unde şi ce fac şi să ceară permisiunea
partenerului pentru orice;
·
cu ajutorul îmbrăcămintei sau ochelarilor de soare ascund semnele
violenţelor fizice pe care le suportă, oferind explicaţii stângace, cum că ar
fi căzut sau au avut un accident;
·
lipsesc de la cursuri sau de la serviciu deseori, nemotivat;
·
îşi vizitează foarte rar familia, întrerup legăturile cu prietenii şi
rareori ies în public cu partenerul abuzator;
·
accesul la bani sau la proprietăţile familiei este restricţionat de
agresor;
·
sunt depresive şi în unele cazuri au tentative de suicid.
Odată observate unele dintre
aceste semne, sunt şi câteva lucruri pe
care le puteţi face pentru a ajuta o victimă:
· vă puteţi exprima îngrijorarea
faţă de situaţia pe care bănuiţi că o trăieşte fără însă a-i da sfaturi şi a vă
implica în deciziile personale;
· nu o judecaţi şi nu o forţaţi să
vă spună ce se întâmplă în casă; lăsaţi-o pe ea să hotărască când şi ce poate
să vă dezvăluie;
· ajutaţi-o cu tot ce are nevoie
dar nu condiţionaţi ajutorul în nici un fel;
· ascultaţi-o şi susţineţi-i
hotărârile.
Ori de câte ori bănuiţi existenţa
unui abuz intrafamilial, încearcă să discutaţi separat cu victima, să-i arătaţi
că vă preocupă ce i se întâmplă şi că sunteţi alături de ea. Asiguraţi-o că
sunteţi gata să-i ascultaţi problemele şi că lucrurile pe care vi le va
dezvălui vor rămâne confidenţiale. Sunt şi cazuri în care victima nu doreşte să
vă implicaţi şi nu doreşte să se afle situaţia ei. Respectaţi-i decizia şi
spuneţi-i doar că sunteţi gata să ajutaţi la nevoie.
În cazul conflictelor familiale,
poliţia acţionează în urma depunerii unei sesizări
scrise la sediul unităţii de poliţie de pe raza de domiciliu a victimei, în
urma unui apel telefonic la ofiţerul
de serviciu al secţiei/unităţii de poliţie locale, a unei solicitări prin Serviciul Unic pentru Apeluri de Urgenţă – 112
(care poate fi făcută de oricine are cunoştinţă de astfel de evenimente
negative), a unei sesizări verbale
făcută direct la agentul de poliţie din dispozitivul de siguranţă publică
şi patrulare sau se poate sesiza din
oficiu.
De asemenea, victima trebuie să ştie că poate sesiza cu plângere prealabilă penală
organul de cercetare penală sau procurorul în astfel de cazuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu