Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



duminică, 21 iulie 2019

Ce contează mai mult: vocea poporului sau Constituţia?

O alternativă rezonabilă la atacarea şi acuzarea publică  a CCR pentru fiecare decizie care nu convine unor grupuri politice este concentrarea eforturilor iniţiatorilor unor proiecte legislative pe creşterea calităţii acestor proiecte.

 Printr-o recentă decizie a Curţii Constituţionale a României (CCR) au fost substanţial infirmate două proiecte legislative de revizuire a Constituţiei, iniţiate în urma validării referendumului din 26 mai 2019 (privind interzicerea amnistiei şi graţierii pentru infracţiuni de corupţie, limitarea sferei ordonanţelor de urgenţă etc.).

Principalul argument al CCR a fost că respectivele proiecte încalcă limitele revizuirii Constituţiei. Detalierea raționamentului CCR se va face în motivarea deciziei, când va fi publicată.
În spaţiul public au apărut deja acuzaţii la adresa CCR în sensul că aceasta nu respectă voinţa suverană poporului, exprimată prin referendum, potrivit art. 2 din Constituţie.
Asociaţia precizează că, tot prin voinţă suverană, poporul a aprobat, prin referendum Constituţia României, inclusiv art. 152, denumit „Limitele revizuirii” [Constituţiei – n.n.]
Potrivit acestui articol, Constituia nu poate fi revizuită (modificată), dacă, printre altele, acea revizuire are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora (aspect avut în vedere de recenta decizie a CCR).
Deci, exprimarea voinţei poporului prin referendum nu are caracter absolut şi nu poate privi orice domeniu, ci este limitată de situaţiile prevăzute în art. 152 din Constituţie, articol sugestiv denumit „Limitele revizuirii”.
APADOR-CH consideră că o alternativă rezonabilă la atacarea şi acuzarea publică  a CCR pentru fiecare decizie care nu convine unor anumite grupuri politice este concentrarea eforturilor iniţiatorilor unor proiecte legislative (de revizuire a Constituţiei sau cu alt obiect), pe creşterea calităţii acestor proiecte. Legile sau ordonanţele vor ajunge, mai devreme sau mai târziu, în faţa CCR, pentru verificare. Şi, când unele vor fi infirmate, vina nu trebuie translatată, în mod invariabil la CCR, chiar dacă e foarte comod.
Este nevoie ca proiectele legislative să fie redactate de persoane cu o solidă pregătire profesională, deoarece există o mare diferenţă între voinţa politică (uşor de exprimat în spaţiul public) şi transpunerea acesteia în norme legale de calitate corespunzătoare.
Nu în ultimul rând, APADOR-CH consideră că ar fi deosebit de util ca la formularea temelor şi la redactarea întrebărilor pentru un referendum, rolul decisiv să îl aibă specialiştii în drept. Scopul unui referendum este rezolvarea unor probleme, nu crearea unora noi.
În acest context, APADOR-CH salută şi susţine iniţiativa unui segment din societatea civilă pentru constituirea unei Comisii parlamentare speciale pentru revizuirea Constituţiei, care, pe lângă politicieni, trebuie să cuprindă cât mai mulţi specialişti în teoria şi practica dreptului. Şi care să nu lucreze contra cronometru, întrucât în materia revizuirii Constituţiei, viteza nu este o calitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu