CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL
L E G E
pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 53/2003 – Codul muncii
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
Art. I. – Legea nr. 53/2003 –
Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, cu modificările şi completările
ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:
1. La articolul 16, după alineatul
(4) se introduc două noi alineate, alineatele (5) şi
(6), cu următorul cuprins:
„(5) Absenţele nemotivate şi
concediile fără plată se scad din vechimea în muncă.
(6) Fac excepţie de la
prevederile alin. (5) concediile pentru formare profesională fără
plată, acordate în condiţiile art. 155 şi 156.”
2. La articolul 56 alineatul
(1), litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:
„c) la data îndeplinirii
cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim
de cotizare pentru pensionare; la data comunicării deciziei de
pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei
anticipate parţiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea
vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale
asupra capacităţii de muncă în cazul
invalidităţii de gradul I sau
II;”
3. La articolul 92, după
alineatul (2) se introduc două noi
alineate, alineatele (3) şi
(4), cu următorul cuprins:
„(3) Salariul primit de
salariatul temporar pentru fiecare misiune
nu poate fi inferior celui pe
care îl primeşte salariatul utilizatorului, care
prestează aceeaşi muncă sau
una similară cu cea a salariatului temporar.
(4) În măsura în care
utilizatorul nu are angajat un astfel de
salariat, salariul primit de
salariatul temporar va fi stabilit luându-se în
considerare salariul unei
persoane angajate cu contract individual de
muncă şi care prestează
aceeaşi muncă sau una similară, astfel cum este
stabilit prin contractul
colectiv de muncă aplicabil la nivelul
utilizatorului.”
4. La articolul 145,
alineatul (2) se modifică şi va avea
următorul cuprins:
„(2) Durata efectivă a
concediului de odihnă anual se stabileşte
în contractul individual de
muncă, cu respectarea legii şi a contractelor
colective de muncă
aplicabile.”
5. La articolul 145, după
alineatul (3) se introduc trei noi
alineate, alineatele (4) –
(6), cu următorul cuprins:
„(4) La stabilirea duratei
concediului de odihnă anual,
perioadele de incapacitate
temporară de muncă şi cele aferente
concediului de maternitate,
concediului de risc maternal şi concediului
pentru îngrijirea copilului
bolnav se consideră perioade de activitate
prestată.
(5) În situaţia în care
incapacitatea temporară de muncă sau
concediul de maternitate,
concediul de risc maternal ori concediul pentru
îngrijirea copilului bolnav a
survenit în timpul efectuării concediului de
odihnă anual, acesta se
întrerupe urmând ca salariatul să efectueze restul
zilelor de concediu după ce a
încetat situaţia de incapacitate temporară
de muncă, de maternitate, de
risc maternal ori cea de îngrijire a copilului
bolnav, iar când nu este
posibil urmează ca zilele neefectuate să fie
reprogramate.
(6) Salariatul are dreptul la
concediu de odihnă anual şi în
situaţia în care
incapacitatea temporară de muncă se menţine, în
condiţiile legii, pe întreaga
perioadă a unui an calendaristic, angajatorul
fiind obligat să acorde
concediul de odihnă anual într-o perioadă de 18
luni începând cu anul următor
celui în care acesta s-a aflat în concediu
medical.”
6. Articolul 146 se modifică
şi va avea următorul cuprins:
„Art. 146. – (1) Concediul de
odihnă se efectuează în fiecare an.
(2) În cazul în care
salariatul, din motive justificate, nu poate
efectua, integral sau
parţial, concediul de odihnă anual la care avea
dreptul în anul calendaristic
respectiv, cu acordul persoanei în cauză,
angajatorul este obligat să
acorde concediul de odihnă neefectuat într-o
perioadă de 18 luni începând
cu anul următor celui în care s-a născut
dreptul la concediul de
odihnă anual.
(3) Compensarea în bani a
concediului de odihnă neefectuat este
permisă numai în cazul
încetării contractului individual de muncă.”
Art. II. – La data intrării
în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) alin. (3) al art. 22 din
Ordonanţa Guvernului nr. 6/2007
privind unele măsuri de
reglementare a drepturilor salariale şi a altor
drepturi ale funcţionarilor
publici până la intrarea în vigoare a legii
privind sistemul unitar de
salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor
publici, precum şi creşterile
salariale care se acordă funcţionarilor
publici în anul 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 66 din 29
ianuarie 2007, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea
nr.232/2007, cu modificările şi completările
ulterioare;
b) alin. (4) al art. 23 din
Ordonanţa Guvernului nr. 10/2008
privind nivelul salariilor de
bază şi al altor drepturi ale personalului
bugetar salarizat potrivit
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 24/2000 privind sistemul
de stabilire a salariilor de bază pentru
personalul contractual din
sectorul bugetar şi personalului salarizat
potrivit anexelor nr. II şi
III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de
stabilire a salariilor de
bază în sectorul bugetar şi a indemnizaţiilor
pentru persoane care ocupă
funcţii de demnitate publică, precum şi unele
măsuri de reglementare a
drepturilor salariate şi a altor drepturi ale
personalului contractual
salarizat prin legi speciale, publicată în
Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 79 din 1 februarie 2008,
aprobată cu modificări şi
completări prin Legea nr. 177/2008, cu
modificările şi completările
ulterioare.
Această lege a fost adoptată
de Parlamentul României,
cu respectarea prevederilor
art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia
României, republicată.
PREŞEDINTELE
CAMEREI DEPUTAŢILOR
PREŞEDINTELE
SENATULUI
VALERIU-ŞTEFAN ZGONEA
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Sursa:: Instituția
Prefectului – Județul Caraș-Severin, Serviciul Dezvoltare Economică și
Conducerea Serviciilor Publice Deconcentrate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu