Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



joi, 15 ianuarie 2015

Marilen Pirtea contestă ideea de privatizare a universităților: S-ar risca „francizarea” educației!



Subiectul posibilității de privatizare a universităților de stat la nivelul Uniunii Europene și, implicit, la nivelul României a făcut prima pagină a publicațiilor media în ultima perioadă, fără a se merge însă în profunzimea unei asemenea strategii.

Trebuie menționat că acest concept își are rădăcinile în sistemul transatlantic, unde educația este privită ca un serviciu, iar toate serviciile trebuie privatizate. Cu toate acestea, nici în Statele Unite ale Americii universitățile nu sunt complet privatizate. Administrația alocă sume considerabile educației, iar cei interesați pot urma cursurile unei universități publice din statul de proveniență (acolo unde cotizează deja la bugetul public prin impozite) fără a plăti taxe de școlarizare, aceasta aplicându-se doar dacă se studiază în afara statului de reședință.
Riscul și substratul „privatizării educației” constă în „francizarea” acesteia. Pe scurt, precum în sistemul economic, furnizorii de educație principali, de pe plan mondial, vor prelua o parte din instituțiile de învățământ superior din țară, folosind aceeași resursă umană cu costuri reduse, aceeași infrastructură, instituind, însă, taxe mult mai ridicate, la nivelul renumelui. Astfel, supraprețul plătit va fi pentru „brand” și nu pentru diferențe majore în procesul de educație. Să nu ne mirăm, într-un asemenea context, că Universități precum Stanford, Oxford, Yale sau chiar și mai aproape de noi…din Viena sau Amsterdam ar putea prelua o bună parte a pieței educaționale universitare românești, măsură care nu ar schimba decât destinația taxelor studenților, mult mai mari, pentru aceeași educație de acum, dar realizată la costuri acceptabile.
Creșterea calității în învățământul superior românesc se poate realiza altfel decât prin privatizare. Mai exact, prin schimbarea modalității de finanțare a universităților. În prezent, 90 % din bugetul alocat de la nivel central către instituțiile de învățământ superior se distribuie în mod cantitativ și doar 10 % în baza performanțelor. O propunere personală, în calitate de rector, manager al celei mai mari universități din Vestul țării, ar fi ca finanțarea să se realizeze în proporție de 50 % cantitativ și 50 % calitativ. Într-un asemenea context, al promovării performanței și excelenței în educație, universitățile cu rezultate deosebite ar putea să se dezvolte și mai mult, iar cele slabe să își înceteze activitatea, situație în care cu toții am ieși câștigători. Tinerii ar avea la dispoziție o educație de calitate, iar riscul diplomelor „fără acoperire” pe piața muncii ar fi considerabil redus. O estimare ar fi că aproximativ 20 – 25 de universități de stat din România și-ar închide porțile, întrucât, în momentul de față, sunt doar consumatoare de fonduri, fără a produce valoare adăugată comunității.
O asemenea măsură ar conduce la schimbări pozitive de un impact major în rândul mediului universitar, al ofertei, al motivării celor care performează și ar crea noi perspective pentru tinerii noștri. În final, întreaga comunitate ar fi câștigată, educația fiind baza oricărui proces socio-economic.

Rectorul Universității de Vest din Timișoara
Prof. univ. dr. Marilen Pirtea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu