Sănătatea este darul lui Dumnezeu, Iar acest dar trebuie păzit, îngrijit şi sfinţit*

Avându-se în vedere necesitatea unei intensificări a îngrijirii celor aflaţi în suferinţă sufletească şi trupească, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat Anul 2024 drept Anul omagial al pastoraţiei şi îngrijirii bolnavilor şi Anul comemorativ al tuturor Sfinţilor tămăduitori fără de arginţi.

În lumea în care trăim, omul tinde să se închidă tot mai mult în propria lui individualitate, concentrându-se doar asupra lui şi a nevoilor sale. Însă, Biserica se roagă pentru întreaga umanitate şi, în mod deosebit, pentru cei aflaţi în suferinţă, pentru cei bolnavi, săraci şi orfani, potrivit îndemnului Mântuitorului Iisus Hristos la iubirea faţă de aproapele: "Întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut" (Matei 25, 40).

Când boala a devenit parte integrantă a vieţii, suferinţa nu poate fi deplin înlăturată, însă este de datoria noastră să ne îngrijim de semenii care sunt suferinzi.

De aceea, slujirea sacerdotală a cuprins dintotdeauna şi datoria clericilor de a se îngriji de cei bolnavi, ca o împlinire a poruncii Domnului Iisus Hristos, dată ucenicilor Săi trimişi la propovăduire: "Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi" (Matei 10, 8).

În societatea contemporană, pastoraţia şi îngrijirea bolnavilor se confruntă cu o serie de dificultăţi, la care trebuie să găsim soluţii adecvate. Bătrâneţea, care, desigur, nu este echivalentă bolii, este însă o perioadă a vieţii în care fragilitatea trupului îl expune pe vârstnic suferinţelor fizice, iar acestea îl fac pe bolnav de foarte multe ori, mai ales în lipsa unei îndrumări duhovniceşti potrivite, să se însingureze şi să-şi acutizeze starea, neînţelegând că suferinţa trupească îndeamnă şi la căutarea sănătăţii spirituale. Din păcate, tehnicizarea majoră a îngrijirii bolnavilor, care în sine este pozitivă, a devenit un factor ce duce la însingurarea acestora.

Pe de altă parte, viaţa cotidiană a devenit foarte complexă, ritmurile de lucru s-au accelerat şi nu mai găsim timp pentru a vizita bolnavii în spital sau pe cei singuri, aflaţi în suferinţă acasă. Bolnavul are nevoie, pe lângă îngrijirea medicală corespunzătoare şi de o alinare sufletească pe măsură, ce nu poate fi înlocuită de niciun tratament medical. Sprijinul emoţional, compasiunea, înţelegerea şi comunicarea eficientă între bolnav, familia acestuia şi personalul medical sunt condiţiile principale pentru a spori vindecarea celor suferinzi.

Mântuitorul Iisus Hristos, Maică Sa şi Sfinţii tămăduitori fără de arginţi sunt adevăraţii vindecători ai bolnavilor, de multe ori, inspirând lucrarea medicului, care tratează.

Prin lucrarea Duhului Sfânt în lume, în special prin Sfintele Taine, slujitorii Bisericii continuă misiunea la care au fost trimişi de Hristos, vindecând şi alinând suferinţa nenumăraţilor bolnavi.

Duminica aceasta, dedicată românilor aflaţi departe de Ţară, dorim să fie pentru toţi o zi a recunoştinţei şi a dragostei, a împlinirii şi a bucuriei alături de toţi cei dragi, o zi în care să mulţumim clerului şi credincioşilor din Diaspora pentru statornicia lor faţă de valorile identitare româneşti şi pentru jertfelnica lor slujire.

Cu multă dragoste părintească, îi îndemnăm pe toţi românii care trăiesc departe de Ţară să nu uite că sănătatea este un dar de la Dumnezeu, însă acest dar trebuie păzit, îngrijit şi sfinţit. Iar dacă l-am pierdut, trebuie să-l căutăm cu multă credinţă şi speranţă, rugându-ne lui Dumnezeu, Maicii Domnului şi Sfinţilor tămăduitori fără de arginţi, să ne vindece sufletul de păcate şi trupul de boli.

Cu multă preţuire şi părintească binecuvântare,
Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române