Această modificare poate fi adusă fie Codului de procedură civilă (prin adăugarea unui nou alineat la art. 453), fie legilor speciale care reglementează anumite situații, de exemplu Legea 544/2001, a informațiilor publice, sau reglementările din domeniul urbanismului şi mediului.
În acest fel, în cazul proceselor ce au ca obiect liberul acces la informaţiile de interes public sau probleme de urbanism ori de mediu, cheltuielile de judecată să nu fie suportate de partea care pierde procesul, aşa cum este regula, ci, prin excepţie de la regula din art. 453 al. 1 din Codul de procedură civilă, fiecare parte să-şi suporte propriile cheltuieli de judecată. De altfel în Codul de procedură civilă există deja o astfel de excepţie de la regula suportării cheltuielilor părţii adverse de către partea care a pierdut procesul.
Printr-o astfel de reglementare s-ar elimina situaţii de genul celor întâlnite în ultimii ani, prin care cei acţionaţi în judecată - pentru a fi obligaţi să comunice informaţii de interes public sau să respecte regulile de urbanism sau de mediu - îşi angajează firme de avocatură foarte costisitoare, ale căror onorarii vor trebui suportate, în cazul în care pierd procesul, de către ONG-urile sau cetăţenii obişnuiţi care se adresează justiţiei în scopul rezolvării unor vădite chestiuni de interes public.
Obligarea ONG-urilor la plata unor onorarii de avocat foarte mari a dus, cel puţin în două cazuri cunoscute, la intrarea în insolvenţă a respectivelor ONG-uri, cu consecinţa dizolvării lor pe cale judecătorească. Singura „greşeală" comisă de aceste ONG-uri supuse dizolvării este că au urmărit rezolvarea prin instanţă a unei probleme de interes public, mediul, urbanismul, accesul la informaţiile de interes public fiind în mod vădit chestiuni de interes public. Intrarea în insolvență și dizolvarea unor ONG-uri pentru „greşeala" că au urmărit interesul public, prin justiţie, este o consecinţa incompatibilă cu un sistem democratic funcţional.
Practic pentru respectivele organizații aceasta a echivalat cu o condamnare la moarte.
Inclusiv în cazul proceselor care au ca obiect liberul acces la informaţiile de interes public (Legea 544/2001) au existat, pe parcursul timpului, mai multe cazuri în care ONG-uri sau cetăţeni obişnuiţi, care au pierdut procesele, au fost obligați la plata unor cheltuieli foarte mari de judecată. Consecinţa a fost descurajarea celor care s-ar putea adresa instanţelor judecătoreşti pentru rezolvarea unor chestiuni de vădit interes public, cum ar fi obţinerea informaţiilor de interes public.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu