Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



sâmbătă, 15 aprilie 2023

Detenţia şcolară și mutarea într-un centru de reeducare sunt neconstituţionale


Sancțiunile disciplinare pentru elevi constând în „detenţia şcolară" și „mutarea într-un centru de reeducare" sunt neconstituţionale 

Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală, așadar detenția școlară, fie ea și de scurtă durată, sau mutarea într-un centru de reeducare, propuse de sindicatele din învățământ, nu pot fi constituționale

Circulă în spaţiul public o propunere a Federaţiei sindicatelor din învăţământ „Spiru Haret" privind introducerea, în proiectul Legii învăţământului preşcolar, a „detenţiei şcolare" ca sancţiune disciplinară care ar putea fi aplicată elevilor care comit abateri disciplinare.

Potrivit propunerii Federaţiei sindicatelor, care a fost trimisă Comisiei de învăţământ din Camera Deputaţilor prin scrisoarea nr. 189 din 10 aprilie 2023,  prin „detenţie şcolară...se înţelege faptul că elevii stau într-o sală, după ore, sub supravegherea unui cadru didactic, folosind acest timp ca să reflecteze asupra faptelor comise"

Din denumirea sancţiunii („detenţie") şi din scurta sa descriere, rezultă că este vorba de o sancţiune privativă de libertate, întrucât elevul nu poate părăsi liber, după voia sa, spaţiul (sala) în care trebuie să reflecteze, după ore, sub supravegherea unui cadrul didactic, asupra faptelor rele pe care le-a comis.

APADOR-CH subliniază că introducerea în lege a unei astfel de prevederi este vădit neconstituţională.

În acest sens, art. 23 din Constituţie, care garantează libertatea individuală, prevede în alineatul 13 că: „Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală."

Aceasta înseamnă că nicio sancţiune care implică privarea de libertate nu poate fi dispusă pentru o abatere administrativă sau disciplinară, ci numai pentru comiterea unei fapte de natură penală (infracţiune). Constatarea comiterii unei fapte de natură penală (infracţiune) se face numai prin hotărâre judecătorească definitivă.

Cu privire la înţelesul noţiunii de „privare de  liberate" este de menţionat că acesta este precizat în art. 4 al. 2 din Protocolului opţional, adoptat la New York la 18 decembrie 2002, la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată la New York la 10 decembrie 1984 (OPCAT). Acest protocol opţional a fost ratificat de România prin Legea nr. 109/2009.

Astfel, art. 4 al. 2 din OPCAT prevede: „...privarea de libertate înseamnă orice formă de detenţie sau închisoare ori plasarea unei persoane într-un loc public sau privat de reţinere pe care nu îl poate părăsi după voia sa, prin ordinul oricărei autorităţi judiciare, administrative sau de altă natură."

Faţă de definiția legală a privării de libertate, cuprinsă în Legea nr. 109/2009 şi prezentată mai sus, este evident că sancţiunea disciplinară a „detenţiei şcolare" este o sancţiune privativă de libertate. Ca atare, o astfel de sancţiune nu ar putea fi dispusă de un cadru didactic, ci doar de o instanţă de judecată, printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi numai dacă fapta comisă de elev constituie infracţiune (adică, numai dacă fapta este prevăzută ca infracţiune în Codul penal sau într-o lege specială).

Cu privire la propunerea, formulată de Federaţia sindicatelor, prin aceeaşi scrisoare, privind înfiinţarea de centre de reeducare în care vor fi „mutaţi" elevii care comit fapte deosebit de grave, trebuie precizat că există deja centre educative pentru minori, fiind prevăzute în art. 115, 124 din Codul penal. În aceste centre educative sunt internaţi, ca măsura educativă privativă de libertate, aplicată prin hotărârea unei instanțe de judecată (nu a unui cadru didactic), unii minori care au comis fapte penale (nu abateri disciplinare). Minorii care nu comit fapte penale (infracţiuni), ci abateri disciplinare, oricât de grave ar fi abaterile disciplinare, nu pot fi privaţi de libertate, prin „mutare" sau internare în centre educative sau de reeducare. Aceasta deoarece, după cum am precizat mai sus, art. 23 al. 13 din Constituţie interzice prevederea unor sancţiuni privative de libertate pentru comiterea altor fapte decât cele de natură penală. Cu alte cuvinte, este neconstituţional să se prevadă sancţiuni privative de libertate pentru comiterea de abateri disciplinare.

În consecinţă, APADOR-CH adresează parlamentarilor un apel public de a nu vota introducerea în lege a unor prevederi vădit neconstituţionale, în speţă, introducerea „detenţiei şcolare" și a „mutării într-un centru de reeducare" ca sancţiuni pentru abaterile disciplinare comise de elevi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu