Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



sâmbătă, 16 aprilie 2016

Avocatul Poporului, cum funcționează în Norvegia comparativ cu România


În Norvegia are un singur sediu, la Oslo, 65 de angajați, un buget de 6,8 milioane de euro și rezolvă 25% dintre plângeri prin telefon. În România are 14 sedii în teritoriu și unul central, peste 100 de angajați, un buget de 2 milioane de euro și în 2013 a făcut doar 101 anchete, deși a primit 17.047 reclamații din partea cetățenilor.

Aceste date au fost dezbătute săptămâna aceasta la București în cadrul conferinței organizată de APADOR-CH împreună cu ActiveWatch și ANBCC, în prezența domnului Victor Ciorbea și a reprezentanților mai multor instituții de drepturile omului din Norvegia. Conferința a marcat încheierea proiectului denumit "Ne trebuie un avocat al poporului mai eficient”, derulat în ultimul an de cele trei organizații neguvernamentale amintite. Proiectul a țintit informarea cetățenilor despre instituția Avocatului Poporului și încurajarea acestora să-l pună la treabă pentru a le apăra drepturile încălcate de diverse instituții ale statului.

Câteva date, pe scurt, de la conferința organizată la București:

Despre Norvegia

Instituțiile responsabile cu apărarea drepturilor omului în Norvegia:
  • un Ombudsman numit de Parlament, foarte similar cu Avocatul Poporului de la noi;
  • un Ombudsman al Egalităţii şi Anti-discriminării, un fel de Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării de la noi;
  • și un Ombudsman al copiilor, înființat 1981, primul de acest gen în lume;
  • un Institut Național pentru Drepturile Omului, o instituție similară cu Institutul Român pentru Drepturile Omului.

Avocatul Poporului din Norvegia, sau Ombudsmanul Parlamentar, într-o traducere liberă, este oarecum similar cu Avocatul Poporului din România. Dar, după cum a amintit domnul Gunnar M. Ekeløve-Slydal – reprezentant al Comitetului Helsinki norvegian (omologul APADOR-CH) – Norvegia are o societate civilă foarte dinamică și implicată în domeniul drepturilor omului organizațiile neguvernamentale fiind adesea parteneri reali ai instituțiilor statului în apărarea drepturilor omului.

  • Plângerile la Avocatul Poporului norvegian sunt gratuite și reprezintă un mod simplu și rapid de a cere o măsură reparatorie, în caz că ți-a fost încălcat un drept, fără să te mai adresezi justiției.
  • Ombudsman a fost prevăzut în Constituția Norvegiei încă din 1814, ca o instituție care trebuie să se asigure că administrația publică respectă drepturile omului și nu comite acte de încălcare a acestora la adresa cetățenilor. Ombudsman nu poate să atace, însă, deciziile Parlamentului, ale Guvernului sau ale justiției.
  • În 2015, Ombudsman norvegian a respins 54% dintre plângerile primite de la cetățeni și a considerat că 46% dintre ele sunt întemeiate. A criticat deciziile administrației publice în 146 de cazuri. 25% dintre cazurile de plângeri primite în 2015 – respectiv 359 de situații – le-a rezolvat doar pe baza unui telefon dat de către angajații Ombudsman la instituția publică reclamată că a încălcat drepturile cetățeanului.

Ombudsman în Norvegia are un buget anual de 6,8 de milioane de euro și 65 de angajați. Instituția are un singur sediu, la Oslo, dar  adesea responsabilii fac tururi în toată Norvegia – care ca suprafață este similară cu România.

Despre România

Instituțiile responsabile cu apărarea drepturilor omului în România:
  • un Avocat al Poporului numit de Parlament;
  • un Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării;
  • un Institutul Român pentru Drepturile Omului, instituție înființată în 1990 dar despre care societatea nu știe mai nimic, nici cine o conduce, ce bugete are sau ce realizări a avut în 26 de ani de existență.

Plângerile pe care cetățenii le pot face la AVP sunt de asemenea gratuite. AVP a fost prevăzut pentru prima oară în Constituția din 1991 și a primit o lege de funcționare abia în 1997.

Performanțele Avocatului Poporului:
  • Statisticile de pe site-ul AvP arată că activitatea instituției este scăzută, și ca volum, si ca impact. Între 2009-2013, nivelul de reactivitate a instituției cu privire la soluționarea reclamațiilor înaintate de către cetățeni a fost sub 1%. În 2013, AvP a făcut doar 101 anchete, deși a primit 17.047 reclamații din partea cetățenilor.
  • Sesizat de 241 de ori, Avocatul Poporului a ridicat numai 6 excepții de neconstituționalitate în  fața CCR. În plus, chiar și în acele puține cazuri în care a dispus anchete și a făcut recomandări, AvP a fost lipsit de posibilitatea și voința de a urmări implementarea acestora.
  • Un sondaj realizat de IRES arată că 53% dintre români au puțină și foarte puțină încredere în această instituție. Un studiu realizat de ANBCC în cadrul acestui proiect relevă că aproape 80% dintre cetățeni consideră că AVP este puțin sau deloc vizibil în spațiul public, iar 82% dintre cei întrebați au spus că nu s-au adresat niciodată AVP. Găsiți aici mai multe despre ce cred oamenii despre AVP, cum comunică AVP și alte chestiuni.

Conform declarațiilor domnului Victor Ciorbea, prezent la conferință, AVP are o schemă de personal de peste 140 de persoane, din care numai 100 de posturi ar fi ocupate în toate cele 14 sedii din țară și la sediul central din București, și un buget de 2 milioane de euro anual.

Deși numirile sunt de natură politică, atât în Norvegia cât și în România, în Norvegia politicienii aflați la putere nu îndrăznesc să numească în astfel de funcții reprezentanți ai propriilor partide – a declarat Ingrid Egeland Thorsnes – consilier juridic în cadrul Ombudsman pentru Egalitate și Nediscriminare în Norvegia. Ea a dat ca exemplu că în prezent Ombudsman pentru drepturile copilului este o reprezentantă a unui partid aflat în opoziție, considerată un foarte bun specialist pe drepturile minorilor în Norvegia.

Pentru mai multe detalii despre cum funcționează Avocații altor popoare sau alte informații concrete din acest proiect vă invităm să consultați pagina proiectului, în care veți găsi mai multe informații utile:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu