Sfantul Apostol Iacob, ruda Domnului
* Iacob este numit “cel mare” pentru a-l deosebi de celălalt apostol, omonimul său. Era fiul lui Zebedeu şi al Salomeii şi fratele mai mare al lui Ioan. Făcea parte din rândul celor trei apostoli privilegiaţi - Petru, Iacob şi Ioan - aleşi de Isus pentru a lua parte la episoadele vindecării instantanee a soacrei lui Petru, a învierii fiicei lui Iair, a schimbării la faţă a Mântuitorului pe munte şi la agonia din Grădina Măslinilor.** Sfantul Iacob, cazand de la inaltime, s-a ranit greu, dar inca era viu, si, ridicandu-se in genunchi, si-a inaltat mainile sale si se ruga, zicand: "Doamne, iarta-le lor pacatul acesta, ca nu stiu ce fac". Iar ei au aruncat cu pietre asupra lui si il ranira si mai mult. Apoi un preot din fiii lui Rahav a strigat: "Incetati, ticalosilor, ce faceti? Dreptul se roaga pentru voi, iar voi il ucideti pe el?" Atunci indata un om, alergand cu un lemn, s-a repezit la sfant si, lovindu-l cu toata puterea in cap, l-a zdrobit, incat i-au iesit creierii. Si intru aceasta muceniceasca patimire si-a dat duhul. Iar sfantul sau trup a fost ingropat acolo, aproape de biserica. Credinciosii l-au plans mult pe dansul, caci a fost episcop in Ierusalim treizeci de ani, iar la saizeci si sase de ani ai vietii sale a patimit pentru Hristos Domnul, Caruia, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, se cuvine cinste si slava, in vecii vecilor. Amin.
* Integral pe : http://www.calendarcatolic.ro/Sfinti/Iulie.aspx
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu