Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



luni, 2 decembrie 2024

Documentarul „Căderea regimului Ceaușescu”, prezentat de jurnalistul japonez Michihiro Chikata, la finalul UPT Nippon Autumn Fest

În încheierea UPT Nippon Autumn Fest - Kakehashi, după o săptămână densă, plină de evenimente care subliniază punțile de legătură dintre România și Japonia, Sala Senatului Universității Politehnica Timișoara a găzduit vineri, 29 noiembrie 2024, difuzarea, în premieră în România, a documentarului „Căderea regimului Ceaușescu”, prezentat chiar de realizatorul acestuia, jurnalistul și corespondentul special NHK (postul național de televiziune al Japoniei), Michihiro Chikata, care a vorbit despre experiența sa în 1989, când a venit în

România în toiul Revoluției. În pragul zilei naționale a României și a celebrării a 35 de ani de la Revoluție, evenimentul s-a dorit a fi o punte de legătură prețioasă între România și Japonia, oferind perspectiva japonezilor despre țară noastră și istoria ei tumultuoasă.

În mijlocul revoluțiilor democratice din Europa de Est din 1989, când regimul Ceaușescu se zbătea încă să domine, în acele zile fierbinți de acum 35 de ani, jurnalistul japonez intra în România să vadă cu ochii lui și să transmită lumii evenimentele dramatice de la noi. Venit la Timișoara cu taxiul de la Budapesta, în 21 decembrie 1989, când a reușit să treacă granița, pe la Nădlac, a mers direct în Piața Operei unde era o mare adunare a poporului. Tinerii l-au condus imediat balconul Operei, de unde liderii Revoluției vorbeau mulțimii ce striga „Libertate!”.

Bucureștiul, în care a ajuns cu următorul tren de noapte, era în toiul luptelor de stradă și al focurilor de armă. Oameni anonimi l-au ajutat continuu să afle ce se întâmplă și așa a ajuns în legătură cu doi români care filmaseră evoluția evenimentelor din interior, Spiru Zereș și Dan Ciobanu. Materialul filmat de ei (circa 20 de ore de filmare), care a fost trimis în Japonia de la Paris, prin satelit, a constituit baza pentru documentarul „Căderea regimului Ceaușescu”, din cadrul programulul „NHK Special”, unul dintre cele mai prestigioase programe TV din Japonia. Rezultatul a fost atât de spectaculos încât rata de vizionare a documentarului a depășit 22% și a rămas și acum, la peste 35 de ani, în topul celor mai vizionate programe din istoria televiziunii japoneze. Mulți japonezi au fost atunci alături de România și au urmărit cu sufletul la gură desfășurarea evenimentelor.

În acea iarnă a anului 1989, la Tokyo, Camelia Nakagawara, acum directoare a Centrului UPT de artă și tehnologie pentru colaborarea cu Japonia, atunci tânără colaboratoare a televiziunii nipone NHK, a fost parte din echipă și a ajutat la procesarea materialului pentru documentar. Fondul muzical al documentarului provine din colecția de atunci a dumneaei și este poemul simfonic „Vox maris” - Vocea Oceanului, de George Enescu, care exprimă într-un mod unic tumultul social pe care documentarul îl descrie.

În cadrul prezentării sale, Michihiro Chikata, jurnalistul care a realizat documentarul, acum invitat special al Festivalului Kakehashi, „Punți de legătură”, organizat de Centrul UPT pentru colaborarea cu Japonia, care s-a aflat la Timișoara pe toată durata festivalului, și-a amintit, cu emoție, momentele de acum 35 de ani, mai ales că difuzarea documentarului s-a făcut la doar 100 de pași (pe care i-a numărat acum), de balconul Operei timișorene. În prezentarea documentarului, a rememorat detalii despre cum a fost acesta realizat și a prezentat fotografii inedite care imortalizează evenimentele din 1989, primite de la numeroși români anonimi în acele zile. Un set de 160 de fotografii și cartea lui Michihiro Chikata despre evenimentele din decembrie 1989 au fost donate Universității Politehnica Timișoara.

Documentarul a oferit o perspectivă unică asupra evenimentelor dramatice care au avut loc în România în zilele dintre 21 și 27 decembrie 1989, care au dus la răsturnarea și execuția tiranului Nicolae Ceauşescu. Filmul prezentat surprinde momentele importante ale Revoluției, evenimentele din București, de la sediul Comitetului Central al Partidului Comunist, de la Televiziunea Română, luptele de stradă, fuga dictatorului, grupurile de revoluționari care încercau să se organizeze, ascensiunea noilor lideri, formarea Frontului Salvării Naționale, trecerea Armatei, a Miliției și a Securității de partea poporului, arestarea soților Ceaușescu și a membrilor Guvernului comunist, dar și filmări de stradă care arată amestecul de bucurie a libertății cu durerea provocată de decesul atâtor persoane dragi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu