Sfânta Barbara s-a
născut în secolul al III-lea în Nicodemia, astăzi Turcia, ea fiind considerată
de ambele biserici creștine de rit bizantin și roman fecioară martiră. Ea a
fost preluată în calendarul creștin în secolul al XII-lea.
În această zi importantă
pentru ei, minerii își sărbătoresc patroana spirituală prin participări la
ceremonii religioase și culturale. Și în județul nostru, în centrele miniere, sfânta
Barbara sau Varvara este cinstită și venerată de toți aceia care sunt angrenați
în această muncă grea. De-a lungul anilor, această sărbătoare și-a avut un loc
bine conturat în viața minerilor.
Numele sfintei a
fost dat înainte multor noi născuți, ceea ce astăzi se întâmplă tot mai rar.
Foarte mulți
coloniști de limbă germană, cehă sau italiană care s-au așezat pe meleagurile
Banatului Montan au adus cu ei un cult deosebit dedicat acestei sfinte. În
foarte mult biserici romano-catolice ale sud-vestului României se găsesc altare
laterale sau picturi dedicate sfintei Barbara.
De asemenea a fost
adus și un obicei care se perpetuează și astăzi: în ziua de 4 decembrie se pun
ramuri dintr-un pom fructifer într-o vază cu apă. Aceste ramuri înfloresc chiar în ziua de ajun, pe 24 decembrie. Aceste
ramuri înflorite decorau înainte masa de Crăciun, deoarece nu se puteau cumpăra
flori tăiate în mijlocul iernii, pentru a înfrumuseța masă de sărbători.
În Biserica Romano-Catolică
„Maria Zăpezii” din Reșița se găsește un altar lateral, dedicat sfintei
Barbara. Aici, conform tradiției, a fost aprinsă în această zi o lampă de
miner, în memoria minerilor căzuți la datorie.
Erwin Josef Ţigla
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu