Combaterea dezinformării sau cenzură?

În urma declarațiilor recente ale Președintelui României, privind intenția de a aborda tema combaterii dezinformării în cadrul Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) a transmis o solicitare oficială către Președinție și CSAT, prin care cere clarificări.

Concret, la întrebarea unui jurnalist dacă poate trece prin CSAT combaterea dezinformării, președintele a dat următorul răspuns:

„O să avem un CSAT până la sfârșitul acestei luni și o să discutăm, formal sau informal, de această chestiune, pe care vă mărturisesc eu n-am aprofundat-o în perioada de când am fost investit în funcție. În mod cert, cum am spus și la conferința de presă de la amiază, trebuie să fim în stare să răspundem cantitativ, în sensul că degeaba tu răspunzi peste trei ore, dacă în acele trei ore informația ta a ajuns la 3-4 milioane de oameni și a ajuns deja să-i informeze, adică ei au ajuns deja să-și facă o opinie și nu e clar că tu, venind peste trei ore, o să reușești să vii cu informația reală". (sursa)

APADOR-CH atrage atenția asupra riscului ca, în lipsa unor definiții legale clare și a unor proceduri transparente, măsurile de combatere a dezinformării să devină pretexte pentru restrângerea libertății de exprimare și pentru cenzurarea opiniilor critice.

De aceea am solicitat președintelui și CSAT să răspundă public la următoarele întrebări:

Care sunt definițiile oficiale (legale) ale noțiunilor de „dezinformare" și „știre falsă" care vor fi avute în vedere de cei care vor combate dezinformarea și știrile false? Opiniile vor fi incluse în conținutul acestor noțiuni?

Cine va stabili că o știre este falsă sau că printr-una sau mai multe afirmații se dezinformează? Un organ administrativ, o organizație neguvernamentală, o persoană fizică, o instanță de judecată sau altă entitate?

Cum se va stabili că o știre este falsă sau că printr-una sau mai multe afirmații se dezinformează? Știrile și afirmațiile vor fi raportate la informațiile comunicate/publicate de autorități și, în cazul în care nu vor fi similare cu informațiile provenite de la autorități, vor fi considerate știri false sau dezinformări?

Cum se poate verifica o posibilă dezinformare sau știre falsă într-un termen atât de scurt încât să permită o reacție în mai puțin de 3 ore de la publicare/postare?

Cum va putea fi contestată, rapid și eficient, o decizie prin care se va stabili că o știre este falsă sau că printr-una sau mai multe afirmații se dezinformează?

Combaterea informațiilor false este necesară, însă nu trebuie să fie folosită pentru a suprima discursul liber sau pentru a impune versiunea oficială ca adevăr unic. Într-un stat de drept, orice măsură de acest tip trebuie să respecte principiile legalității, proporționalității și controlului judecătoresc.

Libertatea de exprimare nu poate fi sacrificată în numele luptei împotriva dezinformării.

Îi cerem de asemenea președintelui ca discuțiile pentru găsirea soluțiilor de combatere a dezinformării să fie purtate într-un cadru mai larg și transparent decât CSAT, și să aducă la aceeași masă specialiști în comunicare, rețele sociale, Internet, reprezentanți ai societății civile și justiției.