Am luat la cunoștință, cu
neplăcută surprindere, că numărul de locuri bugetate alocate Universității de Vest
din Timișoara este mai mic decât cel din anul universitar anterior (cu 10
locuri la ciclul de licență, cu 32 locuri la ciclul de master și cu 3 locuri la
ciclul de doctorat).Asistăm, astfel, pentru prima dată după intrarea în vigoare
a LEN 1/ 2011,la o schimbare importantă privind modul de alocare a locurilor
bugetate. Atunci, schimbările au survenit ca urmare a clasificării
universităților,iar UVT a suferit pierderi masive atât din perspectiva
finanțării, cât și din perspectiva locurilor bugetate alocate (în special la
doctorat). Am considerat nedreaptă acea clasificare care a marginalizat UVT. De
atunci, am făcut eforturi mari să arătăm, deși cu resurse puține, că suntem una
dintre universitățile prestigioase ale României și atât rankingurile
internaționale, cât și metarankingul național din ultimii ani au arătat acest
lucru.
Acum,ne este adusă la cunoștință o
nouă distribuție și prima întrebare pe care ne-o punem este aceea dacă nu era
util ca acest lucru să se întâmple după preconizatul proces de clasificare a
universităților din România, proces asumat de MEN inclusiv printr-un proiect
realizat împreună cu Banca Mondială. O analiză realistă a sistemului,
coroborată cu strategiile naționale asumate și cu acordurile cu Comisia
Europeană, urmată de un proces transparent de consultare ar fi fost un instrument
mult mai credibil pentru operaționalizarea unei strategii de care sistemul are
mare nevoie, căci, într-adevăr, situația actuală corespunde mai degrabă unor
situații conjuncturale în care plusurile de locuri bugetate la unele
universități au fost consecința unor decizii subiective.
Această împărțireavantajeazăanumite
universități și, evident, dezavantajează pe altele. UVT este beneficiara uneireduceri
mai mici (dar a doua după cea din anul 2011) iar alte universități iau act de
prima astfel de experiență. S-au stabilit domenii prioritare: IT, inginerie,
agricultură, medicină... de acord, dar există o analiză clară, fundamentată
statistic a angajabilității absolvenților în domeniile de studiu absolvite?
Există o strategie de corelare cu piața muncii? Și multe alte elemente ce
trebuie luate în calcul. O metodologie este un instrument de lucru prin care
implementezi o strategie (care din păcate nu există). Finanțămîn continuare
universități care beneficiază de ani buni de clemență atât din punct de vedere
financiar, cât și din punct de vedere al asigurării calității. Există vreun
motiv obiectiv pentru ca numărul de locuri bugetate alocate acestor
universități să crească?
Un procent important din locurile
bugetate a fost alocat istoric, ca procent din alocația pe anul universitar
anterior. În metodologie nu s-a impus nicio condiție ca aceste locuri să fie
distribuite proporțional cu cele alocate în anul anterior dând astfel
posibilitatea ca anumite universități să
distribuie aceste locuri pentru dezvoltări pe orizontală (a se vedea
dezvoltarea de domenii non-tehnice- comunicare, management - la universitățile
tehnice, etc.). Este România în situația de a-și canibaliza educația superioară?
Poate că ar fi mai util și mai eficient – din toate punctele de vedere, ca
niciun oraș să nu aibă mai mult de o universitate de stat, utilizând astfel în
mod eficient toate resursele.Am deschis de foarte multe ori acest subiect din
perspectiva constituirii Universității Metropolitane Timișoara și cred că doar
interese mărunte ce țin de păstrarea unor mici privilegii țin pe loc un astfel
de proiect.
Cum putem justifica următoarea
contradicție: facem eforturi de a eficientiza învățământul școlar
preuniversitar (obligatoriu) prin desființarea de școli și asigurarea transportului
elevilor în școli comunale, dar nu ne gândim să eficientizăm învățământul
superior (care nu este obligatoriu) și păstrăm universități neperformante, în condițiile în care potențialii studenți cu
nevoi sociale pot avea toate condițiile în universități regionale, prin
relocarea resurselor și asigurarea pentru aceștia a cazării, a mesei și a unei
burse?
Sunt universități care au primit
locuri în plus pentru școli doctorale unde gradul de abandon este de peste 75%.
În lipsa unei analize exacte, nu e vorba de o irosire substanțială de resurse?La
UVT abandonul la studiile de doctorat este de 32%.
Studii recente publicate de către
Comisia Europeană menționează că până în anii 2025 aproximativ 50% din locurile
de muncă vor necesita calificări de nivel ridicat. În paralel, tot aceste
studii, dar și altele, arată că peste 65% dintre tinerii care încep acum școala
primară își vor desfășura activitatea profesională în ocupații și meserii care
încă nu există.
Pe de altă parte, în plan național
România se confruntă cu o serie de realități cărora trebuie să le răspundă cu
celeritate. Printre acestea menționăm: lipsa de forță de muncă superior
calificată pentru o serie de domenii cum ar fi industria IT, industria automotive,
industria construcțiilor; migrația specialiștilor români din domenii precum cel
al medicinei sau cercetării; vulnerabilizarea până la nivelul crizei a
sistemului de învățământ preuniversitare prin lipsa cadrelor didactice specializate,
etc.Cum ar trebui să acționeze România, prin structurile sale guvernamentale,
pentru a face față acestor tendințe? Vom sugera câteva abordări în rândurile de
mai jos.
Alocarea de locuri suplimentare,
bugetate, către domeniile IT s-a făcut și până acum. Dar care este relevanța
acestei suplimentări atâta vreme cât capacitatea de școlarizare la aceste
domenii este ocupată în integralitate? S-a urmărit ce se întâmplă cu aceste
locuri suplimentare? Dacă ele se regăsesc la domeniile unde au fost distribuite
sau au migrat către alte domenii de inginerie (neatractive pe piața muncii, dar
susținute artificial tocmai prin alocarea de locuri de la buget) sau chiar
către alte domenii non-tehnice înființate în universități cu profil tehnic sau
universități comprehensive, dar în care activează și domenii inginerești,
medicale sau agronomice? Este necesară suplimentarea locurilor bugetate în
domeniul medicină în condițiile în care de ani buni capacitatea de școlarizare
este ocupată 100%?
În învățământul preuniversitar
există componente ale acestuia extrem de vulnerabile: discipline pentru care
asigurarea cu cadre didactice cu studii superioare este catastrofală (fizică,
chimie), unde orele se suplinesc fie de persoane fără studii de specialitate,
fie de cadre didactice pensionate (cu vârste inclusiv peste 75 de ani); un corp
profesional selectat în ultimii 10-15 ani dintre absolvenții cei mai puțini
performanți (a se vedea rezultatele la examenele de titularizare și rezultatele
din timpul studiilor); un proces educațional care îndepărtează elevii de
școală. Răspunsul simplu, prin alocarea unui număr insignifiant de locuri
bugetate în plus, este total neadecvat. Unde este masteratul didactic? Unde
sunt măsurile compensatorii pentru recredibilizarea meseriei de dascăl?
În concluzie, considerăm ca fiind
extrem de utilă reașezarea pe baze solide, principiale, obiective a
repartizării locurilor bugetate, dar acest lucru să fie
rezultatul unui proces transparent și care să fie fundamentat în special din
perspectiva performanței academice.
Rectorul Universității de Vest din
Timișoara
Prof. univ. dr. Marilen Gabriel
PIRTEA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu