Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



joi, 6 aprilie 2017

In Memoriam Ladislaus Hunyadi (3 mai 1926 - 5 aprilie 1997)

Ne amintim de personalitățile noastre:

In Memoriam Ladislaus Hunyadi
(3 mai 1926 - 5 aprilie 1997)
la 20 ani de la moartea sa

 prof. Georg Colța
dirijorul corului „Harmonia Sacra”
al parohiei romano-catolice „Maria Zăpezii” Reșița
 
Cunoscutul muzician, dirijor, pianist, organist, violonist și compozitor Ladislaus Hunyadi s-a născut la
3 mai 1926 la Reșița, într-o familie muncitorească, în care șase ani mai târziu aveau să se mai nască doi gemeni, Iuliu și Friedrich. Însa doar primul născut avea să moștenească talentul muzical al mamei, Maria Hunyadi, care cânta la vioară și în corul bisericii romano-catolice. De la mama sa, Laci, căci așa îl numea familia, mai târziu toți cunoscuții, prietenii, colegii, muzicienii reșițeni, avea să învețe din frageda pruncie tainele viorii, mai târziu ale pianului și după alți ani și ale orgii. La 17 ani deja cânta cu mama sa în corul bisericii, el la vocea de tenor, mama la alto.
Laci a frecventat școala primară și apoi Școala Tehnică la Reșița, apoi, dorind să-și lărgească orizontul și să-și desăvârșească cunoștințele a urmat studii superioare, întâi la Facultatea de Medicină din Cluj, apoi la Conservatorul din Cluj. Vremurile însă erau tulburi și existau multe dificultăți de tot felul, astfel că Laci nu și-a putut termina studiile.
Întors în orașul natal s-a angajat la Uzina Constructoare de Mașini Reșița, pentru a-și câștiga existența.
În anul 1950 s-a căsătorit cu Hilde Klein (1929 - 1994) și și-a întemeiat familia. În 1951 se naște fiica sa, Gabriela.
Pe lângă activitatea sa zilnică desfășurată la U.C.M. Reșița, Laci a avut preocupări muzical-artistice și a frecventat în anii `50 Asociația de cultură, muzică și literatură „Magyar Dalegylet”, devenită mai târziu Asociația de Cântări și Teatru „Magyar Dalárda”, unde a contribuit la realizarea și reprezentarea cu mult succes și mare răsunet a unor spectacole de opereta, precum „János Vitéz” de Kacsóh Pongrác, compusă după opera literară a poetului maghiar Petöfi Sándor. În acei ani au fost reprezentate cu mult succes multe spectacole muzical-literare, de estradă și de divertisment, la care și-a adus aportul Laci Hunyadi atât ca pianist, violonist, dar și ca dirijor.
După ce asociațiile maghiare de teatru și cântări și-au încetat activitatea, Laci și-a continuat activitatea muzical-artistică în cadrul Ansamblului German de Operetă reșițean, denumit mai târziu „Deutsche Operettengruppe Reschitza” (Grupa de Operetă Germană Reșița). Alături de prof. Franz Stürmer și prof. Rolf Busch, Laci a fost unul dintre colaboratorii cei mai importanți ai ansamblului de operetă reșițean, ansamblu de artiști amatori, contribuind la realizarea unor spectacole de succes timp de mai multe decenii. El nu a fost doar dirijorul ansamblului, ci acela, care a asigurat elaborarea partiturilor pentru orchestră după reducția pentru pian a respectivelor partituri de la care se pleca la punerea în scenă a operetelor. Marile teatre muzicale și de operă din țară nu împrumutau partiturile pentru orchestră, de altfel pentru unele operete nici nu le aveau la dispoziție.
Munca de orchestrare presupunea pe lângă talent și serioase cunoștințe muzicale, cunoașterea mecanismului orchestral, cunoașterea armoniei și compoziției și a altor taine muzicale. Pe toate acestea Laci le stăpânea foarte bine, ca un adevărat profesionist, le avea în sânge, era un dar și dat de la natură, ceva înnăscut! Știa să adapteze partituri la instumentele existente, știa să transpună partituri pentru vocile existente în ansamblu. Așa se face că a dirijat cele mai multe spectacole de operetă ale ansamblului de la „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller la „Contesa Maritza” de Emmerich Kálmán, de la „Lăsați-mă să cânt” de Gherase Dendrino și „Ana Lugojana” de Filaret Barbu la „Der Tanz ins Glück” de Robert Stolz.
Alături de Oskar Ferch, coordonatorul activității ansamblului, Franz Kehr și Franz Wawzsik, regizori, prof. Franz Stürmer, dirijorul corului ansamblului, prof. Rolf Busch, colaborator la orchestrare și dirijat, Eduard Sohler, coreograful ansamblului, numele lui Ladislaus Hunyadi rămâne unul dintre cele mai importante în istoria ansamblului de operetă german și a vieții muzicale din Reșița.
În anii `50 și `60 ai veacului trecut, Laci a activat și ca profesor de vioară și pian la Școala Populară de Artă Reșița. Un fapt care merită amintit este și acela că se pricepea să acordeze piane și pianine, ocupație extrem de rară la Reșița în acei ani.
La finele anilor `70 și începutul anilor `80, Laci Hunyadi s-a apropiat tot mai mult de corul bisericii romano-catolice din Reșița, sprijinind activitatea sa, pentru început, ca organist și corepetitor, apoi din septembrie 1985 preluând bagheta de dirijor. Aici a continuat activitatea de răsunet a corului din anii `50 - `80, dar a trebuit să facă și adaptări la situația apărută, anume, diminuarea în număr a coriștilor prin masiva emigrare în Germania și prin dispariția naturală a generației seniorilor corului. În acea perioadă s-a dizolvat și orchestra care acompania corul la cântarea marilor mise festive din repertoriul clasic (lucrări de Haydn, Mozart, Schubert, Rheinberger, Filke, Gruber, Peter Rohr și alții). Laci a fost acum și organist și corepetitor și dirijor. A compus în acești ani trei mise duminicale noi, op. 1, op. 2 și op. 3, adaptate la un număr restrâns de cântăreți, căci muzica bisericească trebuia să continue și să dăinuie și pe viitor.
În această perioadă i se subrezește sănătatea și în anul 1983 este atins de o hemipareză stângă, pe care reușește să o depășească, dar care îi lasă urmări, anume o nesiguranță în mișcarea mâinii stângi care nu-l mai asculta ca pe vremuri la mânuirea claviaturii de pian și orgă.
La 19 martie 1994 își pierde soția, fapt care îl afectează cumplit. Fiica sa, Gabriela, se vede nevoită să-l ia la Sibiu, unde muncea și locuia cu familia, pentru a-l putea supraveghea și îngriji. Trei ani mai tarziu îl răpune moartea, la 5 aprilie 1997, puțin înainte de a împlini 71 ani.
Laci Hunyadi a fost un om cu multiple valențe umane și profesionale, în mod cert un mare talent, nu doar în muzică, ci și în alte domenii, un personaj cu un deosebit simț al umorului, un simț tehnic și artistic rar întâlnit, un cunoscător în profunzime al muzicii și artei, un om simpatic, echilibrat și devotat, un spirit sensibil și generos. Suntem mulți cei care am putut învăța de la el, ce este și ce înseamnă muzica, fie cea clasică simfonică și vocală, de operă și oratoriu, fie cea lejeră, de operetă și de divertisment, fie cea sacrală.
Personal am avut o îndelungată relație de colaborare și învățare extraordinară, cu totul aparte, cu el și îi voi păstra vie amintirea în mintea și sufletul meu.
Laci îți multumesc pentru tot ce m-ai învățat!

***


Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița marchează împlinirea celor 20 de ani de la moartea dirijorului și muzicianului printr-un plic filatelic ocazional și o ștampilă adecvată. Întreaga corespondență care este trimisă de la oficiul poștal Reșița 1 în ziua de 5 aprilie 2017, este obliterată cu această ștampilă. (Erwin Josef Țigla)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu