Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



vineri, 23 mai 2014

Despre cenzură și dictatori

 Au fost câteva săptămâni de lucru foarte intense. Chiar dacă sunt numai trei personaje, au muncit cât 30: Victor Manovici, Damian Oancea, Mălina Manovici. Seara trecută, la Sala 2, au primit aplauze la scenă deschisă, după premiera piesei „Scrisori de dragoste către Stalin” a autorului spaniol Juan Mayorga, în traducerea Doinei Făgădar. Spectacolul, pus în scenă de Teatrul Național din Timișoara, poartă semnătura regizorală a lui Ștefan Iordănescu.


Spectatorii au văzut o nebunie jucată până la transpirație, au fost puși pe gânduri, căci, dincolo de scenă, spectacolul lansează o provocare intelectuală, socială şi artistică acută: cenzura politică a rămas, este sau va fi din nou un subiect de actualitate?
Un spectacol foarte solicitan, mărturisește regizorul Ștefan Iordănescu, pentru că nu e ușor să încerci să faci publicul de azi să stea puțin să se gândească la ceea ce s-a întâmplat și, mai ales, la ceea ce s-ar putea întâmpla din nou. „Povestea lui Bulgakov, a soției lui și a personajului imaginat Iosif Visarionovici Stalin se poate repeta oricând și în ziua de azi.  Suntem pândiți în orice clipă de totalitarism. Lucrurile se precipită în țările din jurul nostru, și cred că e important să tragem un semnal de alarmă și să spunem  tinerilor din ziua de azi că putem fi pândiți oricând  de dictatură, de un nou sistem totalitar”, spune regizorul Ștefan Iordănescu.

Autorul piesei susține că dominarea şi reducerea omului încep întotdeauna prin reducerea cuvântului său. „În ficţiunea mea, Bulgakov renunţă să scrie pentru lume şi își dedică timpul și energia pentru a scrie Marelui Cenzor; apoi, deşi niciodată nu se va pleca în faţa tiranului, va scrie la dictarea acestuia şi, până la final, cel care va scrie scrisorile va fi însuşi dictatorul. Cred că, dincolo de a vorbi despre un moment al istoriei Europei şi despre relaţia complexă dintre artă şi putere, ”Scrisori de dragoste către Stalin” este o piesă despre întrebarea „Cine-mi scrie cuvintele?”. Eu îmi pun zilnic această întrebare”, a mărturisit Juan Mayorga într-un interviu acordat Naționalului timișorean.

Juan Mayorga (n. 1965), licențiat în matematică și filosofie, profesor de dramaturgie, istoria gândirii și sociologie la Școala Regală de Artă Dramatică din Madrid, este una dintre cele mai importante voci ale dramaturgiei europene contemporane, piesele sale fiind recompensate cu numeroase premii și sunt traduse și jucate pe scene din întreaga Europă.

Decorul și costumele piesei au fost realizate de Dorothea Iordănescu. Echipa artistică îi cuprinde pe artistul video Lucian Matei, compozitoarea Ildiko Fogarassy și light designer-ul Lucian Moga.
Spectacolul va fi jucat din nou pe 3 iunie, de la ora 19,00, la Sala 2. Biletele se găsesc la Agenţiile Teatrului Naţional (Agenţia „Mărăşeşti”, str. Mărăşeşti nr. 2 şi Agenţia „Sala 2”, Parcul Civic), care sunt deschise de marţi până duminică, între orele 11 şi 19, precum și online.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu