Violatorii și traficanții vor sta acolo, în registrele astea naționale, timp de 20 de ani de la înscriere – dacă au avut o condamnare la cel mult 5 ani de închisoare – sau până la împlinirea vârstei de 85 de ani – dacă au avut condamnări mai mari de 5 ani.
Una dintre probleme pare să fie, deocamdată, soarta acelora dintre foștii infractori care au fost deja reabilitați și încearcă să-și vadă de viață, dar se află acum brusc, din nou, în atenția „organelor". Pentru că inclusiv reabilitații vor fi înscriși în registrul ăsta care-i face de rușine. Așa au decis parlamentarii și președintele țării.
Sigur, tentația de a pedepsi până la moarte, cu supra-măsură, pe altul e mare la specia sapiens, căci se știe că omul e mai iertător doar cu sine însuși. Dar nu despre cât de drepte sau nedrepte sunt registrele astea două vrem să discutăm aici, ci despre oportunitatea înființării unui al treilea registru național, pe care noi îl credem chiar mai benefic decât celelalte două: registrul corupților.
Fără să minimalizăm gravitatea și urmările pe care le au traficul de droguri sau infracțiunile sexuale, ne permitem să afirmăm totuși că fenomenul corupției ne afectează pe toți în foarte mare măsură. În plus, dependența de șpagă e la fel de persistentă ca și aia de sex sau de droguri și netratată riscă să-i infecteze și pe alții. Ca și în cazul infracțiunilor sexuale sau cele care implică droguri, infracțiunile de corupție sunt repetitive. Cu cât furi mai mult cu atât îți place mai tare. În combinație cu puterea politică, dependența asta e mortală. Pentru noi, ceilalți.
Dependenții de șpagă trebuie luați în evidență, chemați periodic la poliție să li se amintească faptul că nu e bine să iei spagă, trebuie să urmeze periodic cursuri în care să fie învățați să trăiască fără să ia șpagă. Iată, deci, că utilitatea registrului corupților este la fel de justificată ca și utilitatea registrului ofensatorilor sexuali sau al traficanților de droguri.
De ce să nu avem un registru al corupților, în care să fie trecuți și șpăgarii condamnați în trecut, chiar reabilitați, iar ștergerea din registru să se facă la fel: după 20 de ani de la înscriere – pentru cei condamnați pentru mici delapidări sau abuzuri în serviciu și după vârsta de 85 ani, pentru cei condamnați pentru fapte de corupție mai grave, cum ar fi subminarea economiei naționale sau evaziune mai mare de un milion de euro. Că furtul până la un milion de euro tocmai a fost legalizat.
E nevoie de un registru al corupților, pentru că, paradoxal, față de corupți oamenii sunt mai înclinați spre iertare decât față de violatori sau traficanții de droguri. Pe corupți îi aleg sau realeg în funcții, le trec păcatele cu vederea – a furat, dar a și făcut ceva – ba înclină chiar să dezvolte un cult pentru ei, un soi de admirație, că uite ăla ce tare e, fură și nu-l prinde nimeni, ia să fac și eu ca el...
Pe când dacă am avea această listă – care ar trebui să fie accesibilă, la un click distanță – am putea foarte ușor să o suprapunem peste listele electorale ale partidelor, ca pe o grilă. Și unde se potrivesc numele, pac, aplicăm o ștampilă în dreptul candidatului: Apare în registrul corupților! Acest candidat a furat, a încheiat contracte cu dedicație, și-a angajat neamurile în funcții publice, a favorizat anumite firme care i-au plătit parandărăt. Votul dat unui astfel de candidat dăunează grav sănătății noastre și statului de drept!
Desigur, legiferarea unui astfel de registru nu va fi o treabă ușoară, dat fiind că ar trebui făcută exact de cei cărora li se va aplica mai mult. Cum spuneam mai sus, omul e degrabă vărsător de sânge de vinovat, iar parlamentarul s-a dovedit, iată, drastic cu violatorii și traficanții de droguri, dar a fost tare iertător cu ridicările de imunitate, când i s-a cerut, pentru ca aproapele lui să nu poată fi judecat ca orice muritor. Cât de dispus să fie, oare, parlamentul, să legifereze contra propriilor membri?
Apoi, rămâne de văzut dacă nu cumva tocmai o listă împănată cu corupți nu va fi votată mai abitir. Judecând după cum arată clasa noastră politică de 30 de ani încoace, ieșită totuși din urne, nu pogorâtă din înalturi, pare că avem o plăcere vinovată să-i alegem tocmai pe cei mai sensibili la acest „flagel". Iar alegerile noastre spun ceva chiar despre noi înșine. Poate că până la urmă nu am mai rămas suficienți în țara asta care să aprecieze utilitatea unui registru al corupților. Ce spuneți, ați fi de acord cu înființarea registrului corupților?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu