Deși în ultimii
ani, legislația internă acordă în mod explicit dreptul copiilor cu dizabilități
să învețe în școlile de masă, în realitate școlile din România încalcă masiv
prevederile legale, fie prin neacceptarea lor în școli, fie prin neacordarea
sprijinului adaptat prevăzut de lege.
Cum sunt respinși
copiii cu dizabilități la înscrierea în școli?
Care sunt
tertipurile utilizate pentru a fi eliminați din școli după înscriere?
Ce tipuri de
argumente aparent juridice sunt utilizate pentru a justifica eliminarea lor din
școli sunt utilizate?
Care sunt
raționamentele și argumentele juridice pentru a contracara aceste demersuri
abuzive și discriminatorii?
Acestea sunt doar
câteva dintre întrebările la care răspunde Ghidul privind Aplicarea Dreptului
la Educație pentru Copiii cu Dizabilități din România.
”În lunga și
dificila luptă în instanțe pentru dreptul la educație al copiilor noștri, am
învățat că sistemul poate fi extrem de inventiv în sens negativ. Astfel, cauza
unui copil cu dizabilitate eliminat din sistemul de educație poate deveni o
provocare serioasă chiar și pentru magistrați sau avocați în absența
cunoașterii acestui domeniu foarte specific. Acesta este motivul pentru care am
considerat că ar fi util să împărtășesc din această experiență acumulată adesea
cu lacrimi de bucurie sau frustrare pentru ca cei chemați să aplice legea să
poată avea acces facil la cele mai importante aspecte ale dreptului la educație
al copiilor cu dizabilități ascunse în hățișurile normelor legale interne,”
declară Mădălina Turza, președinte CEDCD.
”Ghidul este mult
mai mult decât un instrument eficient și util pentru profesioniștii din domeniu
drepturilor copiilor cu dizabilități, lucrarea este rezultatul unei evoluții
profesionale spectaculoase a autoarei la care am avut onoarea să asist cu
admirația în decursul ultimilor ani.
Din cazurile de
discriminare a copiilor cu dizabilități în accesul dreptului la educație, am
constatat existența unui grad ridicat de lipsă de cunoaștere și expertiză în
rândul actorilor chemați să aplice legea dar mai ales să respecte demnitatea
umană a acestor copii.
Sistemul
educațional, comunitatea școlară, pedagogii, profesioniștii dreptului și toate
celelalte categorii profesionale implicate direct sau indirect în procesul
educațional au la dispoziție prin acest ghid un instrument competitiv în a
accesa cunoașterea necesară prevenirii și combaterii discriminării copiilor cu
dizabilități în exercitarea dreptului la educație a acestora.
Recomand Ghidul
cu toată încrederea și îmi exprim respectul și felicitările autoarei, o
expresie a ambiției, a sufletului uman și a profesionalismului exemplar. ” –
Csaba Asztalos, Președinte CNCD
Informații de
background:
În România
trăiesc peste 72.000 de copii cu dizabilități. Marea majoritate a acestora, la
vârsta școlarizării se lovesc de respingere, discriminare, abuzuri și în cele
din urmă ies din sistemul național de educație sub diferite forme aparent
legale (repetenție, exmatriculare, abandon), care maschează de fapt refuzul
sistemului de educație de a-i școlariza. Astfel, aproximativ 18.000 de copii cu
dizabilități cu vârstă școlară sunt în afara oricărei forme de învățământ, iar
peste 31.000 se află izolați în școli speciale.
Acest ghid pune
în lumină prevederile legale fundamentale în ceea ce privește accesul la
educație al copiilor cu dizabilități pentru a fi utilizate cu ușurință de
părinți, practicieni în domeniul juridic, magistrați, avocați și specialiști.
Cele mai
importante aspecte necunoscute părinților și speculate de sistemul intolerant de
educație sunt:
Părintele/reprezentantul
legal al copilului cu dizabilități poate solicita Centrului Municipiului
București de Resurse si Asistenta Educaționala (CMBRAE) sau Centrului Județean
de Resurse și Asistență Educaționala (CJRAE) evaluarea minorului în vederea
orientării sale școlare către învățământul special, de masă, la domiciliu etc
Evaluarea
copilului și certificatul de orientare școlară sunt obligatorii doar în
situația optării pentru învățământului special și special integrat (școli
speciale și/sau clase/grupe speciale în școlile de masă), conform Art. 2, alin.
(2) din O 1985/2016
În cadrul
evaluării CMBRAE/CJRAE în vederea orientării școlare a copilului cu
dizabilități, voința părintelui/reprezentantului legal și a copilului sunt
suverane, potrivit criteriilor de orientare școlară și profesională a copiilor
cu CES din O 1985/2016, Anexa 14, lit. b)
Certificatul CES
eliberat de către CMBRA/CJRAE are și rolul (pe lângă stabilirea formei de
învățământ) de a institui o serie de măsuri de adaptare și suport, care
adresează strict anumite nevoi ale unor anumite categorii de dizabilități
MĂSURI DE SUPORT:
adaptare
curriculară realizată de profesorul itinerant și de sprijin împreună cu cadrele
didactice,
strategii
didactice diferențiate prin utilizare de fișe de lucru și fișe de evaluare
individualizate,
demers didactic
individualizat/ personalizat, utilizarea de caractere mărite, terapie
logopedică ș.a.
DEFICIENȚELE/
AFECTĂRILE, RESPECTIV DIZABILITĂȚILE CARE PRESUPUN NECESITĂȚI EDUCAȚIONALE
SUPLIMENTARE SUNT:
- senzoriale,
mintale, psihice și asociate, precum și dizabilitățile fizice – motorii și
neuro-motorii – care împiedică scrisul.” –
O. 1985/2016, Art. 5, alin.(1), lit. m).
În absența
Certificatului CES, nu trebuie să înțelegem faptul că școlii nu îi revin
obligații suplimentare de adaptare a mediului la nevoile elevului cu dizabilități.
Măsurile
instituite prin Certificatul CES răspund doar nevoilor de instruire, nu și
celorlalte nevoi pe care un elev cu dizabilități le poate avea pe parcursul
procesului educațional pentru a putea beneficia efectiv de dreptul său la
educație, așa cum prevede Convenția ONU pentru Drepturile Persoanelor cu
Dizabilități (L221/2010) la Art. 24, alin. (2), Legea 448/2006, Art. 19, lit.
c): ”să asigure accesul la formele de educație permanentă, adaptându-le
nevoilor educaționale ale persoanelor cu handicap;”
Elevii cu
dizabilități pot avea nevoi ce țin de adaptarea tehnicilor de instruire (adică
ceea ce prevede Certificatul CES), dar și nevoi ce țin de adaptarea mediului
fizic (bănci, spații adaptate) și de servicii de suport ce depășesc sfera
instrucțională:
consiliere
psihologică,
limitarea
stimulilor disruptivi în clasă (sunete ridicate, gălăgie, bullying),
spațiu de respiro
(o cameră prietenoasă de ”liniștire”) în caz de atingere a unui vârf de
hiperactivitate.
Acest set de
măsuri minim rezonabile reprezintă un tip de adaptare de care au nevoie o serie
de elevi cu dizabilități și care exced sferei Certificatului CES, dar ele
subzistă în obligațiile școlii.
COMUNICAT DE PRESA
COMUNICAT DE PRESA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu