Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



sâmbătă, 13 septembrie 2014

Violența împotriva copiilor – o problemă globală

 Violența împotriva copiilor - o problemă globală UNICEF a lansat raportul 'Ascuns la Vedere', cea mai mare compilație de date referitoare la violența împotriva copiilor realizată vreodată ce arată amploarea zguduitoare a abuzului fizic, sexual și emoțional la care sunt supuși copiii.
Totodată, pentru a lupta împotriva acestui fenomen complex, UNICEF indică șase strategii care dau posibilitatea societății ca întreg, de la familii la guverne, să prevină și să reducă violența împotriva copiilor. Acestea includ susținerea părinților și crearea unor abilități de viață la copii; schimbarea atitudinilor; întărirea sistemelor și serviciilor judiciare, penale și sociale și generarea de dovezi, precum și conștientizare în legătură cu violența și costurile ei umane și socio-economice pentru a schimba atitudini și norme.
'Violența împotriva copiilor are loc în fiecare zi, în toate țările din lume. Deși copiii sunt cei care suferă cel mai mult, violența afectează și toate straturile societății, subminând stabilitatea și progresul. Violența împotriva copiilor nu este însă inevitabilă. Violența poate fi prevenită dacă refuzăm ca ea să rămână ascunsă', a declarat Sandie Blanchet, Reprezentantul UNICEF în România. 'Pentru a preveni violența împotriva copiilor în România, desfășurăm o campanie de trei ani. Ne bucurăm să colaborăm îndeaproape cu Ministerul Muncii și alte instituții pentru a proteja mai bine copiii', a adăugat declarat Sandie Blanchet, Reprezentantul UNICEF în România.
Raportul UNICEF 'Ascuns la Vedere' se bazează pe date din 190 de țări, documentând violența în locurile în care copiii ar trebui să fie în siguranță: în comunitățile, școlile și casele lor. De asemenea, detaliază efectele de durată, adesea trans generaționale ale violenței, concluzionând că, pentru copiii expuși violenței, abuzului și neglijării riscul de a fi șomeri, de a trăi în sărăcie și de a fi violenți la rândul lor este mai mare. Raportul se bazează doar pe informațiile primite de la persoanele care au putut și au fost dispuse să răspundă, reprezentând astfel estimări minime.
Principalele concluzii:
* Disciplinarea prin violență: Aproximativ 17% din copiii din 58 de țări sunt supuși unor forme severe de pedeapsă fizică (loviri în cap, urechi sau față sau lovituri dure și repetate). La nivel global, trei din zece adulți consideră că este nevoie de pedepse fizice pentru a crește copiii bine. În România, o evaluare UNICEF arată că, atunci când un copil face ceva apreciat a fi greșit, prima reacție a 54% dintre părinți este de a ridica vocea la copil, iar 11% dintre părinți pălmuiesc imediat copilul sau îl trag de păr.
* Atitudinile față de violență: Aproape jumătate din fetele adolescente cu vârste între 15 și 19 ani (în jur de 126 de milioane) consideră că soțul are o justificare în a-și lovi soția în anumite circumstanțe. În 28 din 60 de țări, informații despre ambele sexe relevă că mai multe fete decât băieți cred că bătaia soției este uneori justificată. Informații din 30 de țări sugerează că aproape șapte din zece fete cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani care au fost victime ale abuzului fizic și/ sau sexual nu au cerut niciodată ajutor.
* Intimidare/ Bullying: Un pic mai mult de 1 din 3 elevi cu vârste între 13 și 15 ani, la nivel mondial, sunt brutalizați cu regularitate în școală.
Aproape o treime din elevii cu vârste între 11 și 15 ani din Europa și America de Nord afirmă că au brutalizat alți copii — în Letonia și România aproape 6 din 10 recunosc că brutalizează alți copii.
* Violența sexuală: la nivel mondial, în jur de 120 de milioane de fete sub vârsta de 20 de ani (aproximativ 1 din 10) au avut contact sexual forțat sau alte acte sexuale forțate, iar una din trei fete adolescente măritate vreodată, cu vârsta între 15 și 19 ani (84 de milioane), au fost victime ale violențelor emoționale, fizice sau sexuale comise de soții sau partenerii lor. În Elveția, un studiu național din 2009 despre fete și băieți cu vârste între 15 și 17 ani a descoperit că 22%, respectiv 8% au trăit cel puțin un incident de violență sexuală care a implicat contact fizic. Cea mai comună formă de violență sexuală pentru ambele sexe a fost victimizarea în spațiul virtual (pe internet).
* Omuciderea: O cincime din victimele omuciderii la nivel global sunt copii și adolescenți sub vârsta de 20 de ani, rezultând un număr de aproape 95.000 de morți în 2012. Din țările Europei de Vest și Americii de Nord, rata cea mai mare de omucideri este deținută de Statele Unite ale Americii.
* România: în anul 2011 au fost raportate aproximativ 11.000 de cazuri de violență împotriva copiilor. Multe dintre aceste cazuri includ neglijarea copiilor, abuz emoțional, fizic și sexual. Cu toate acestea, se consideră că numărul de cazuri raportate reflectă doar o mică parte din cazurile de violență asupra copilului. În România, UNICEF adresează toleranța în ceea ce privește violența lucrând cu profesioniștii de la nivel local, cum ar fi asistenții sociali și asistentele medicale comunitare. Împreună cu Ministerul Muncii dezvoltăm și testăm modele de training petru a-i ajuta să identifice și raporteze cazurile de violență și să sprijine copiii și familiile lor — uneori separând copilul (în cazul în care este un pericol imediat), dar și ajutând părinții să învețe diverse modalități de a-și crește copiii. De asemenea, UNICEF desfășoară o campanie de trei ani, cu scopul de a atrage atenția asupra violenței asupra copilului, susținută de intervenții de mobilizare comunitară la nivel local.
Despre UNICEF România
UNICEF este prezent în România și în alte 190 de țări și teritorii pentru a promova supraviețuirea și dezvoltarea copiilor din perioada copilăriei mici până la adolescență. În România, UNICEF lucrează împreună cu Guvernul, Parlamentul, autorități locale, societatea civilă, sectorul privat, parteneri naționali și internaționali și cu mass media pentru a asigura accesul tuturor copiilor la educație timpurie de calitate și la școală, pentru protejarea adolescenților și monitorizarea drepturilor copilului, pentru protecție socială și pentru mobilizarea de resurse în beneficiul copiilor. UNICEF este susținut financiar integral prin contribuțiile voluntare ale persoanelor fizice, corporațiilor, fundațiilor și a guvernelor.

Comunicat de presă - UNICEF

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu