Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



sâmbătă, 8 martie 2014

Împreună pentru siguranţa copiilor!

Având în vedere faptul că, pe fondul lipsei de supraveghere din partea părinţilor, a teribilismului manifestat de adolescenţi sau, în unele cazuri, pe fondul existenţei unor afecţiuni, în ultimii ani s-au înmulţit cazurile de minori care pleacă de acasă. Astfel, dacă în anul 2012 au plecat voluntar de acasă 67 de minori (din care 8 puşi în urmărire generală), în anul 2013 numărul acestora a crescut la 74 (din care 24 puşi în urmărire generală).
În vederea diminuării riscului ca minorii să plece de acasă, punând pe jar părinţi, rude, profesori, autorităţi, vă rugăm dragi părinţi şi dragi copii, să luaţi aminte la câteva sfaturi utile.

SFATURI PENTRU PĂRINŢI

Pentru a evita dispariţia copilului dumneavoastră:
         Supravegheaţi-vă în permanenţă copilul, la joacă, atunci când vă aflaţi la cumpărături şi în zonele aglomerate; câteva clipe de neatenţie sunt suficiente ca acesta să dispară sau să se accidenteze.
         Învăţaţi-l că are voie să plece doar cu permisiunea dumneavoastră şi că trebuie să spună întotdeauna unde şi cu cine pleacă.
         Explicaţi-i, pe înţelesul său, cu exemple concrete, că nu este bine să intre în vorbă cu persoane străine şi nici să accepte de la acestea diverse obiecte sau promisiuni; în nici un caz nu trebuie să se urce în maşinile necunoscuţilor sau să îi însoţească pe aceştia, indiferent de pretext.
         În concedii, acordaţi o atenţie sporită supravegherii copilului dumneavoastră; aglomeraţia şi mediul străin reprezintă factori de risc care pot favoriza pierderea acestuia.
         Nu-l trimiteţi singur la cumpărături, mai ales în locurile pe care nu le cunoaşte.
         Asiguraţi-vă că ştie numele şi numărul de telefon al părinţilor, precum şi adresa la care locuieşte.
         Învăţaţi-l că, dacă se pierde de dumneavoastră, trebuie să rămână în zona unde v-a văzut ultima dată şi să apeleze la un poliţist sau la un adult însoţit de un copil.
         În cazul dispariţiei copilului, alertaţi imediat Poliţia la numărul de telefon 112 sau sunaţi la Centrul Român pentru Copii Dispăruţi şi Exploataţi Sexual, la numărul 116000.

În cazul în care copilul dumneavoastră a dispărut:
         Verificaţi la rude şi prietenii apropiaţi dacă copilul nu se află la aceştia.
         Anunţaţi în cel mai scurt timp Poliţia; sesizarea dispariţiei unui copil se poate face prin apel la numărul de urgenţă 112, prin sesizare directă la sediul unităţii de poliţie sau prin sesizarea verbală a unei patrule din teren; după anunţarea Poliţiei, sunaţi la 116 000 la Centrul Focus, pentru a mări numărul persoanelor care îl caută şi a mediatiza dispariţia copilului.
         Păstraţi-vă calmul! Chiar dacă vă aflaţi într-o stare de emoţie puternică, este foarte important să vă stăpâniţi, pentru a oferi poliţiştilor toate detaliile ce îi pot ajuta să vă găsească copilul în cel mai scurt timp.
Trebuie să fiţi în măsură să furnizaţi anchetatorilor:
         descrierea semnalmentelor şi a semnelor particulare;
         câteva fotografii recente ale copilului;
         înregistrare audio-vizuală, dacă dispuneţi de aşa ceva;
         descrierea obiectelor de vestimentaţie cu care era îmbrăcat la momentul dispariţiei, precum şi a obiectelor pe care le avea asupra sa;
         împrejurările în care a dispărut;
         profilul său psihic şi moral, starea de sănătate;
         listă cuprinzând persoanele din anturajul său, locuri pe care obişnuia să le frecventeze;
         datele de contact ale adulţilor apropiaţi (bunici, unchi, mătuşi, vecini etc);
         în general, orice informaţie care vi se pare de interes pentru poliţişti (riscul de a fi fost luat de un membru al familiei, certuri recente, antecedente de părăsire a domiciliului, dispariţia unor obiecte personale din camera sa etc).

SFATURI PENTRU COPII
Pentru a nu vă pierde de părinţi:
         Nu vă îndepărtaţi de părinţi atunci când vă aflaţi în oraş, la cumpărături sau pe stradă, în vacanţe.
         Nu intraţi în vorbă cu persoane necunoscute şi nu răspundeţi invitaţiei acestora de a le însoţi, indiferent ce vă spun acestea; nu vă lăsaţi intimidaţi de ameninţări sau impresionaţi de promisiunile acestora - atunci când sunteţi acostaţi de asemenea persoane, îndepărtaţi-vă de acestea şi apelaţi la cineva cunoscut.
         Dacă vă pierdeţi de părinţi, rămâneţi în zona în care i-aţi văzut ultima dată şi apelaţi la sprijinul unui adult (preferabil de la o instituţie, un magazin etc); dacă vedeţi un poliţist în zonă, adresaţi-vă acestuia.
         Înainte de a lua decizii necugetate gândiţi-vă de două ori! La voi, la părinţii voştri, la rude, prieteni şi persoane care ţin la voi.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu