Asigurarea
educaţiei de calitate pentru toţi copiii
Organizația
Salvați Copiii lansează Manifestul pentru Dreptul la Educație prin care îşi
propune să vină în sprijinul autorităţilor publice care se ocupă de sistemul de
învățământ și solicită încadrarea în agenda ministrului Educației a 10
priorităţi pentru îmbunătățirea sistemului de educație:
Asigurarea
accesului universal la educaţie preşcolară, primară şi secundară pentru toţi
copiii
Îmbunătăţirea
calităţii educaţiei printr-o mai bună formare iniţială şi continuă.
Curriculum
modern, actualizat ştiinţific şi bazat pe cercetări şi bune practici privind
educaţia copiilor.
Incluziunea
şcolară a copiilor cu dizabilităţi
Adoptarea şi
implementarea Strategiei naţionale şi planului de acţiune privind educaţia
timpurie.
Introducerea
educaţiei interculturale şi a educaţiei pentru toleranţă şi eliminarea discriminării
și a unor sisteme de prevenire şi eliminare a violenţei în şcoli.
Participarea
copiilor în procesul decizional al şcolilor (obiectiv propus de copii).
Asigurarea
serviciilor de consiliere prin creşterea numărului de consilieri şcolari,
astfel încât unui consilier să-i revină 300 de elevi.
Consolidarea
cooperării dintre sectorul public şi organizaţiile neguvernamentale
Toate cele 10 obiective
ale Manifestului pentru Dreptul la Educație propuse de Organizaţia Salvaţi
Copiii aduc în discuție problemele urgente cu care se confruntă copiii în ţara
noastră în sistemul de învățământ românesc, luând în considerare obligaţiile
ce-i revin României, conform legislației interne și a Convenţiei ONU cu privire
la drepturile copilului.
Organizația
Salvați Copiii îi invită pe toți cei care cred că educația trebuie să fie o
prioritate pentru România, atât pentru Parlamentul și cât și pentru Guvernul
României, să semneze Manifestul pentru Dreptul la Educație. Documentul însoțit
de semnături va fi trimis Ministerului Educației, dar și celor două comisii de
educație ale Parlamentului României.
OBIECTIVE ale
Manifestului pentru DREPTUL la educație
Orice strategie
de asigurare a unei educaţii de calitate pentru copiii din România trebuie să
ia în considerare colaborarea experţilor din domeniul educaţiei cu cei din
domeniul social de la nivel local, cu autorităţile locale, cu elevii și cu
părinţii, în vederea sprijinirii copiilor vulnerabili, inclusiv a copiilor de
etnie romă.
1. Utilizarea a
minimum 6% din PIB pentru educaţie și transparență în folosirea banilor
publici. Alocarea de resurse financiare corespunzătoare nevoilor sistemului de
învățământ trebuie să conducă la respectarea art. 8 din Legea 1/2011 a educației
naționale care prevede că că ”Pentru finanțarea educației naționale se alocă
anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum
6% din produsul intern brut al anului respectiv”. Acest obiectiv va cuprinde și
următoarele elemente: îmbunătăţirea guvernanţei/administrării sistemului de
învăţământ, în special a monitorizării la toate nivelurile, a descentralizării
şi a eficacităţii şi eficienţei alocării de resurse şi colectării datelor
dezagregate şi fiabile pentru măsurarea performanţei sale, cu accent pe
reducerea disparităţilor dintre judeţe şi comunităţi;
2. Asigurarea
accesului universal la educaţie preşcolară, primară şi secundară pentru toţi
copiii, mai ales în cazul copiilor ce provin din comunităţi sărace, rurale sau
rome. Asigurarea accesului copiilor din comunități vulnerabile la educaţie
preşcolară şi şcolară trebuie realizată prin: a. creşterea numărului de
grădiniţe cu program normal sau prelungit şi de grădiniţe estivale, inclusiv în
comune sau localităţi cu număr redus de copii de vârstă preşcolară; b.
cuprinderea în programe ”A doua şansă” a copiilor, tinerilor sau adulţilor care
nu au fost niciodată la şcoală sau care au abandonat învăţământul obligatoriu; c.
pregătirea cadrelor didactice pentru schimbarea atitudinii lor faţă de copiii
romi.
Pentru ca tot mai
mulți copii să beneficieze de dreptul la educație, Salvați Copiii organizează
în fiecare an Festivalul Brazilor de Crăciun. Acest eveniment este special
dedicat strângerii de fonduri destinate copiilor aflați în dificultatea de a
merge la școală. În cele 14 ediții organizate până acum, Salvați Copiii a
strâns peste 3 milioane de euro, bani care au ajuns la 23.260 de copii.
3. Îmbunătăţirea
calităţii educaţiei printr-o mai bună formare iniţială şi continuă a
profesorilor. Obiectivul presupune: formarea continuă a cadrelor didactice și a
consilierilor școlari,schimb de bune practici între profesori, creșterea
numărului de profesori de sprijin pentru copiii cu cerințe educaționale
speciale; pregătirea cadrelor didactice pentru lucrul cu elevii cu cerințe
educaționale speciale şi creşterea numărului acestora, examinarea obligatorie a
cadrelor didactice cu un psiholog, atât scris, cât şi oral, aplicarea de
chestionare de feedback lunare pentru elevi, cu privire la profesori și ore.
4. Curriculum
modern, actualizat ştiinţific şi bazat pe cercetări şi bune practici privind
educaţia copiilor. Obiective secundare: programă școlară actualizată și
restructurată, bazată pe aplicare, nu pe memorare; schimbarea modului de
predare prin creșterea proporției metodelor specifice educației non-formale
utilizate în orele de curs; introducerea treptată, în materiile din trunchiul
comun, a unor elemente despre istoria și cultura altor popoare; asigurarea
manualelor școlare gratuite (cu adevărat) până la clasa a XII-a inclusiv.
5. Incluziunea
şcolară a copiilor cu dizabilităţi. Pentru o mai bună integrare şcolară a
copiilor cu dizabilităţi, propunem: a. elaborarea unei politici naţionale ample
şi specifice pentru respectarea drepturilor copilului cu dizabilităţi şi
alocarea de resurse pentru implementarea lor; b. Asigurarea unor servicii de
bază (precum educaţia, sănătatea) accesibile şi adaptate pentru copiii cu
dizabilităţi şi acordarea de sprijin familiilor copiilor cu dizabilităţi, în
mod special, sporirea eforturilor de includere a copiilor cu dizabilităţi în
sistemul de învăţământ de masă; măsuri pentru un transport adaptat: rampe
automate, covoare tactile, anunțuri sonore în mijloacele de transport în comun,
semafor adaptat, peroane adaptate ; dotarea școlilor cu echipament modern
pentru desfășurarea orelor de curs si pentru accesul și participarea elevilor
cu dizabilități: laboratoare moderne, materiale didactice de calitate,
echipament special pentru persoanele cu dizabilități; c. Curriculum și evaluări
cu adevărat adaptate copiilor cu dizabilități.
6. Adoptarea şi
implementarea Strategiei naţionale şi planului de acţiune privind educaţia
timpurie. Formarea cadrelor didactice, extinderea şi dezvoltarea modelelor de
educaţie timpurie individualizată, consolidare şi respectarea standardelor
pentru evaluarea copiilor şi a performanţelor cadrelor didactice din
instituţiile preşcolare, mobilizarea comunităţilor locale la găsirea de soluţii
pentru problemele specifice localităţilor din mediul rural şi urbanul mic.
7. Introducerea
educaţiei interculturale şi a educaţiei pentru toleranţă şi eliminarea
discriminării la toate nivelurile sistemului de învăţământ, precum şi a unor
sisteme de prevenire şi eliminare a violenţei în şcoli. Elaborarea de materiale
și organizarea de sesiuni de pregătire la nivel național ca modele de schimbare
a practicilor psiho-educaționale în mediul școlar, înlocuirea comportamentelor
agresive cu comportamente de relaționare adecvate, deprinderea unor tehnici de
gestionare a conflictelor și de utilizare a educației pozitive în școli.
8. Participarea
copiilor în procesul decizional al şcolilor. Implicarea activă a elevilor în
deciziile privind bugetul şcolii (stabilirea priorităților, recomandări,
proiecte). Comunicarea directă dintre CȘE (consiliul școlar al elevilor) și
ceilalți elevi din școală, prin modificarea structurii acestuia, organizarea de
discuții/dezbateri deschise în cadrul CȘE, transparența și raportarea
activității de către consiliul elevilor. Măsuri pentru o mai bună informare a
părinților și elevilor asupra drepturilor avute (platforma online, help-line,
întâlniri de lucru, mass media, forumuri online, webinar, cu informații și date
pe înțelesul copiilor).
9. Asigurarea
serviciilor de consiliere prin creşterea numărului de consilieri şcolari,
astfel încât unui consilier să-i revină 300 de elevi. În prezent, există un
consilier școlar la 800 de copii, ceea ce face imposibilă evaluarea,
consilierea și monitorizarea elevilor care apelează la serviciile consilierului
școlar.
10. Consolidarea
cooperării dintre sectorul public şi organizaţiile neguvernamentale.
Îndeplinind încă din 1990 un rol activ în reformarea şi dezvoltarea sistemului
de protecţie a drepturilor copilului, implicarea activă şi sistematică a
organizațiilor neguvernamentale devine necesară, în special prin participarea
lor în faza de planificare a politicilor şi proiectelor de cooperare, dar şi în
cea de monitorizare a aplicării observaţiilor Comitetului ONU pentru Drepturile
Copilului cu privire la dreptul la educaţie al copilului;
Situația actuală
Pentru relevanța
strategică și programatică a educației, Salvați Copiii consideră că datele
privind sărăcia reflectă într-o măsură importantă accesul copiilor români la
educație de calitate.
• Conform
ultimelor statistici europene, în anul 2013, 48,5% dintre copiii din România
trăiau în risc de sărăcie sau excluziune socială, media în statele membre ale
UE fiind de 27,7% (Sursa: Eurostat). În acelaşi an (2013), 32,1% din copiii din
România se aflau sub pragul sărăciei relative (stabilit la 60% din mediana
veniturilor disponibile la nivel naţional. (Sursa: Institutul Naţional de
Statistică, baza de date Tempo-online). Cele mai vulnerabile gospodării sunt
cele formate din doi adulţi şi trei sau mai mulţi copii, 55,3% dintre acestea
aflându-se în sărăcie relativă în anul 2014 (Sursa: date provizorii, Ministerul
Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Setul Naţional
de Indicatori de Incluziune Socială, 2014).
• Sărăcia
afectează dreptul copiilor la educaţie. Astfel, printre cele mai mici rate de cuprindere
şcolară se înregistrează în regiunile cele mai afectate de sărăcie (în special
regiunea de N-E) şi în mediul rural (care este mult mai afectat de sărăcie
decât cel urban; la nivel naţional, în rândul populaţiei generale, rata
sărăciei relative în mediul urban este de 9,%, pe când în cel rural este de
29%). De exemplu, 16,4% dintre copiii cu vârste între 07-10 ani din rural nu
sunt cuprinşi în învăţământul primar, comparativ cu 9% în cazul copiilor din
urban, din aceeaşi categorie de vârstă. Diferenţele rural-urban se adâncesc în
cazul copiilor între 11 şi 14 ani: 25% dintre copiii de această vârstă din
rural nefiind înscrişi în învăţământ, comparativ cu 6% în cazul celor din
urban. (Sursa: Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor
Vârstnice, Setul Naţional de Indicatori de Incluziune Socială, 2014).
• Aproape 366.000
de copii cu vârsta între 3 - 17 ani nu urmau nicio formă de învățământ
(preșcolar, primar, gimnazial, liceal sau profesional), în anul 2013 (sursa: Institutul
Naţional de Statistică, date prelucrate), iar aproximativ 24.400 copii au
abandonat învățământul primar și gimnazial, în anul școlar 2012-2013 (sursa: Institutul
de Științele Educației, Analiza
sistemului de învățământ preuniversitar din România din perspectiva unor
indicatori statistici, 2015).
• 80% dintre
copiii romi nu merg nici la grădiniţă, nici la creşă, iar 19% dintre cei cu
vârsta cuprinsă între 7 şi 11 ani nu sunt şcolarizaţi. Lipsa pregătirii
preşcolare reprezintă cel mai mare factor de risc pentru absenteismul şi
abandonul şcolar al copiii romi. (Sursa: Barometrul Incluziunii Romilor,
Fundaţia pentru o Societate Deschisă, 2007)
• În pofida
problemelor acute din domeniul educației, în 2012 și 2013, România s-a situat
pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește procentul cheltuielilor
pentru educație din produsul intern brut (PIB). Țara noastră a cheltuit pentru
educație 3% din PIB în 2012 și 2,8% în 2013, în timp ce media la nivelul statelor membre ale Uniunii
Europene a fost de 5%. Cele mai mari procente, între 6,5-7,1%, au fost
cheltuite de Danemarca, Portugalia, Suedia, Cipru și Slovenia. (Sursa: Eurostat,
baza gov_10a_exp)
• 23% dintre
copiii cu dizabilităţi nu merg la şcoală; doar o treime dintre ei urmează
învăţământul de masă. În plus, copiii cu dizabilităţi şi familiile lor se
confruntă în continuare cu stigmatizarea şi discriminarea. (Sursă: Studiu
realizat de către Asociaţia de Sprijin a Copiilor Handicapaţi Fizic – România
(ASCHF-R) privind familiile care au în îngrijire copii şi tineri cu handicap
fizic în 9 judeţe, 2010)
• Participarea
copiilor la învățământul public implică, de cele mai multe ori, costuri
considerabile care trebuie acoperite de familie, cu toate că legea prevede că
învățământul obligatoriu este gratuit. Costurile generate de aspecte precum
achiziția de rechizite, manuale sau uniforme, ori achitarea fondului clasei și
al școlii (inclusiv mascate sub formă de donații din partea asociațiilor de
părinți) se pot dovedi, pentru familiile din mediile defavorizate, o povară
prea mare, care poate conduce la absenteism sau chiar abandon școlar ori
neînscrierea copilului la școală. Potrivit unei cercetări efectuate de Salvați
Copiii, pentru acoperirea cheltuielilor ce ţin de educaţia unui copil,
exceptând plata personalului din învăţământ, părinţii sunt nevoiţi să aloce
încă o dată şi jumătate suma alocată de statul român acelui copil. (Sursa: Organizația
Salvați Copiii, Învățământul gratuit costă – Cercetare cu privire la ”costurile
ascunse” din educație, București, 2010)
• Calitatea
educaţiei reprezintă în continuare o preocupare importantă. 40% dintre copiii
de 15 ani sunt semianalfabeţi (abia ştiu să scrie şi să citească). Potrivit
studiilor realizate la nivel internaţional, educaţia oferă atât copiilor, cât
şi familiilor, comunităţilor şi ţării
lor şansa de a întrerupe cercul vicios al sărăciei şi al excluderii sociale.
(Sursa: http://www.oecd.org/pisa/aboutpisa/romania-pisa.htm)
IMPACT
Educaţia este un
drept şi o necesitate - copiii trebuie să meargă la şcoală și societatea
trebuie să garanteze şi să asigure accesul la educaţie pentru toţi copiii, fără
discriminare. Din acest motiv, serviciile sociale care asigură dreptul la
educaţie al tuturor copiilor sunt obligatorii şi necesare. Ele trebuie să
răspundă unor nevoi diferite şi bine definite, în funcţie de categoriile
sociale aflate în dificultate. Preconizăm că programele și acțiunile inițiate
în îndeplinirea acestor obiective vor avea ca impact scăderea ratei de abandon
şcolar şi a ratei de părăsire timpurie a şcolii, creşterea calităţii educaţiei
și o mai bună protecție a dreptului la educație. De asemenea, îndeplinirea obiectivelor
enunţate mai sus va conduce la efientizarea sistemului de educaţie şi oferirea
de şanse egale, în special în rândul celor din categoriile cele mai
vulnerabile.
Organizația
Salvați Copiii
Salvaţi Copiii
România este o organizaţie neguvernamentală, de utilitate publică, non-profit,
care militează activ pentru drepturile şi protecţia copilului în România, din
1990, în acord cu prevederile Convenţiei Naţiunilor Unite cu privire la
Drepturile Copilului. Programele organizaţiei sunt adresate tuturor copiilor,
cu o atenţie deosebită către cei aflaţi în situaţii dificile - copiii din
comunităţile dezavantajate, copiii victime ale violenţei, exploatării prin
muncă, traficului sau neglijării, copiii refugiaţi etc. Salvaţi Copiii România
a dezvoltat încă din 2001 programe sociale şi educaţionale complexe, pornind de
la definirea strictă a nevoilor copiilor. În cei 25 de ani de activitate, peste
1.150.000 de copii au fost implicaţi în campanile şi programele desfăşurate de
Organizaţie. Salvaţi Copiii România este membru al Save the Children
Internaţional, cea mai mare organizaţie independentă din lume care promovează
drepturile copilului şi care cuprinde 30 de membri şi desfăşoară programe în
peste 120 de ţări.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu