Prezentarea actelor normative care reglementează regimul de protecție privind patrimoniul cultural național, european și mondial

Prezintă: Direcţia Judeţeană pentru Cultură Caraş – Severin.

Extrase  din  reglementările  privind protejarea  monumentelor   istorice:

. Monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcții și terenuri situate pe teritoriul României sau în afara granițelor, proprietăți ale statului român, semnificative pentru istoria, cultura și civilizația națională și universală.

. Regimul de monument istoric este conferit prin clasarea acestor bunuri imobile conform procedurii prevăzute în Legea nr. 422/2001, republicată.

. Protejarea monumentelor istorice reprezintă totalitatea măsurilor cu caracter științific, juridic, administrativ, financiar, fiscal și tehnic menite că asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, evidența, conservarea, inclusiv paza și întreținerea, consolidarea, restaurarea, punerea în valoare a monumentelor istorice și integrarea lor social-economică și culturală în viața colectivităților locale.

. Pentru protejarea monumentelor istorice se stabilesc prin lege măsuri stimulative cu caracter economic sau de altă natură.

. Asupra monumentelor istorice se pot aplica servituți de utilitate publică instituite potrivit legii.

. Calitatea de monument istoric este marcată în mod obligatoriu pe bunul imobil printr-un însemn amplasat de reprezentanții primăriei în conformitate cu normele metodologice de semnalizare a monumentelor istorice.

. Obligația privind folosința monumentelor istorice reprezintă actul prin care sunt precizate condițiile și regulile de utilizare sau de exploatare și de întreținere a bunului imobil clasat, denumit Obligația privind folosința monumentului istoric, care însoțește actele de proprietate, de concesiune sau de închiriere pe tot parcursul existenței imobilului în cauză.

. Obligația privind folosința monumentului istoric este servitute constituită în folosul imobilului și se înscrie în Cartea Funciară de către proprietar în termen de 30 de zile de la data comunicării ei.

. Obligația privind folosința monumentului istoric face parte integrantă din Carte tehnică a construcției. În situația în care aceasta nu există obligația privind folosința monumentului istoric ține locul documentației tehnice de utilizare a bunului imobil, în condițiile legii.

. Zona de protecție a monumentelor istorice reprezintă suprafețele de teren cu imobilele aferente din jurul monumentului istoric delimitate prin planurile urbanistice, avizate și aprobate conform legii, în care se instituie reglementări privind executarea de lucrări în zonă.

. Până la instituirea zonei de protecție a fiecărui monument istoric potrivit art.9 din Legea nr.422/2001, republicată, se consideră zonă de protecție suprafața delimitată cu o rază de 100 m în localități urbane, 200 m în localități rurale și 500 m în afara localităților, măsurată de la limita exterioară, de jur-împrejurul monumentului istoric.

. Zona protejată reprezintă suprafețele de teren cu imobilele aferente, după caz, situate în intravilanul sau extravilanul localităților, delimitate prin planurile de amenajare a teritoriului sau prin planurile urbanistice avizate și aprobate conform legii, prin care se stabilesc reglementări pentru intervențiile în zonele construite sau naturale protejate.

                               Regimul  juridic  al  monumentelor  istorice

·        Monumentele istorice aparțin fie domeniului public sau privat al statului, al județelor, orașelor sau comunelor, fie sunt proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice.

·        Monumentele istorice proprietate publică a statului sau a unitățolor administrativ-teritoriale sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile; aceste monumente istorice pot fi date în administrare instituțiilor publice, pot fi concesionate pentru maxim 49 de ani sau închiriate, în condițiile legii, cu avizul, după caz, al Ministerului Culturii, respectiv al direcțiilor pentru cultură județene, respectiv a municipiului București.

·        Monumentele istorice aparținând domeniului privat pot face obiectul circuitului civil în condițiile stabilite prin Legea nr. 422/2001, republicată.

·        Monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condițiile exercitării dreptului de preemțiune al statului român, prin Ministerul Culturii sau al unităților administrativ-teritoriale, după caz, potrivit legii, sub sancțiunea nulității absolute a vânzării.

·        Proprietarii persoane fizice sau juridice care intenționează să vândă monumente istorice vor înștiința în scris direcțiile pentru cultură județene, respectiv a municipiului București. Termenul de exercitare a dreptului de preemțiune al statului este de maxim 30 de zile de la data înregistrării la Ministerul Culturii a înștiințării prezentate de proprietar.

·        În cazul în care Ministerul Culturii nu își exercită dreptul de preemțiune în termenul prevăzut acest drept se transferă autoritățiilor locale, care îl pot exercita în maxim 15 zile.

Intervenții asupra monumentelor istorice

·        Intervențiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza și cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii; fac excepție intervențiile determinate de forță majoră, cu condiția ca modificările să fie reversibile.

·        În sensul Legii nr. 422/2001, republicată, intervențiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt:

·        Toate lucrările de cercetare, construire, extindere, reparare, consolidare, conservare, restaurare, amenajări peisagistice, precum și orice alte lucrări care modifică substanța sau aspectul monumentelor istorice, inclusiv reparațiile curente, lucrările de întreținere și iluminarea interioară și exterioară de siguranță și decorativă;

·        Executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice;

·        Amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri, construcții de protecție, piese de mobilier fix, de panouri publicitare, firme, sigle sau orice fel de însemne pe și în monumente istorice;

·        Schimbări ale destinației monumentelor istorice, inclusiv schimbările temporare;

·        Strămutarea monumentelor istorice;

·        Amenajări de căi de acces, pietonale și carosabile, utilități anexe, indicatoare, inclusiv în zonele de  protecție a monumentelor istorice.

·        Autorizația de construire, autorizația de desființare, precum și autorizațiile referitoare la intervențiile prevăzute mai sus sunt eliberate numai pe baza și în conformitate cu avizul Ministerului Culturii și cu celelalte avize, potrivit dispozițiilor legale în vigoare.

·        Autorizațiile prevăzute, mai sus, emise fără avizul instituțiilor abilitate prin lege și fără respectarea condițiilor  acestora, sunt nule de drept.

·        Toate intervențiile care se efectuează asupra monumentelor istorice, altele decât cele de schimbare a destinației, de întreținere sau de reparații curente, indiferent de sutsa lor de finanțare și de regimul de proprietate a imobilului, se fac sub inspeția și controlul propriu ale Ministerului Culturii, respectiv ale direcțiilor pentru cultură județene, respectiv a municipiului București.

·        În condițiile legii, în cazul realizării de lucrări neautorizate sau care încalcă avizele de specialitate, personalul de inspecție abilitat are dreptul să întrerupă lucrările până la intrarea în legalitate, să aplice sancțiuni și, după caz, să dispună revenirea la situația inițială și să sesizeze organele de cercetare penală.

·        Expertizarea structurală a monumentelor istorice și verificarea tehnică a proiectelor de consolidare a monumentelor istorice se fac numai de experți și verificatori tehnici, atestați de Ministerul Culturii pentru exigențele specifice domeniului monumentelor istorice, cu respectarea cerințelor privind calitatea lucrărilor în construcții.

Obligații și drepturi ale proprietarilor sau deținătorilor, sub orice titlu a valorilor de patrimoniu cultural național

În scopul protejării monumentelor istorice proprietarii și titularii dreptului de administrare sau ai altor drepturi reale asupra monumentelor istorice sunt obligați:

·        Să întrețină, să folosească și să exploateze imobilul numai cu respectarea prevederilor prezentei legi și a obligației privind monumentul istoric, conform art. 17 din Legea nr. 422/2001, republicată;

·        Să asigure paza monumentelor istorice și să ia măsuri pentru apărarea împotriva incendiilor;

·        Să înștiințeze de urgență, în scris, direcția pentru cultură județeană, respectiv a municipiului București, precum și pe primarul orașului ori al comunei respective despre orice modificări sau degradări în starea fizică a monumentelor istorice deținute și aflate în teritoriul unității administrativ-teritoriale;

·        Să înștiințeze de urgență, în scris, direcția pentru cultură județeană, respectiv a municipiului București, precum și primarul orașului sau al comunei respective despre descoperirea întâmplătoare a oricăror construcții, elemente de construcții, a unor piese de inventar fix ori mobil sau a unui vestigiu arheologic necunoscut anterior, asigurând păstrarea descoperirilor în condițiile legii, până la sosirea delegatului instituției de specialitate  dar nu mai mult de 15 zile;

·        Să asigure, în condițiile legii, accesul specialiștilor desemnați de Ministerul Culturii sau de direcțiile pentru cultură județene, în vederea constatării stării de conservare sau pentru efectuarea de cercetări, inclusiv arheologice, de expertizare a monumentelor istorice și pentru operațiuni de evidență;

·        În cazul în care solicită descărcarea imobilului de sarcină arheologică, să finanțeze săpătura și cercetarea arheologică aferentă;

·        Să obțină avizele prevăzute de lege pentru toate intervențiile prevăzute la art. 23 din Legea nr. 422/2001;

·        Să asigure efectuarea lucrărilor de conservare, consolidare, restaurare, precum și a oricăror alte lucrări, conform dispozițiilor legale, numai de către persoane fizice sau juridice atestate în acest sens și să prevadă în contracte condițiile și termenele de execuție cuprinse în avizul de specialitate;

·        Să respecte toate condițiile și termenele de execuție cuprinse în avizul de specialitate atunci când execută el însuși lucrări de întreținere;

·        Să permită, pe baza prevederilor contractuale, executarea intervențiilor asupra monumentelor istorice deținute, în cazul în care acestea sunt inițiate și finanțate de persoane juridice abilitate în condițiile prezentei legi;

·        Să permită montarea și să întrețină însemnul și sigla ,, Monument istoric,,;

·        Să obțină avizul direcției pentru cultură județene, respectiv a municipiului București și să asigure pe propria răspundere condiții corespunzătoare de vizare, fotografiere, filmare, reproducere și de publicitate în cazul în care, la solicitarea lor, proprietarii introduc monumentele istorice în circuit public;

·        Să comunice direcției pentru cultură județene, respectic a municipiului București, orice schimbare a titularului dreptului de proprietate, de administrare sau a altor drepturi reale, după caz, asupra monumentelor istorice;

·        În cazul în care, în îndeplinirea obligațiilor prevăzute la alin. (1) lit. e) din Legea nr. 422/2001, proprietarii monumentelor istorice constată producerea unor pagube, aceștia au dreptul la o justă despăgubire, achitată în termen de 60 de zile de la constatare de către instituțiile care au realizat cercetarea sau expertizarea;

·        Să înștiințeze în scris direcția pentru cultură județeană, respectiv a municipiului București despre intenția de a înstrăina monumentul istoric, în vederea exercitării dreptului de preemțiune al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale, în condițiile Legii nr.422/2001, republicată;

·        Să notifice viitorului proprietar, chiriaș sau concesionar regimul juridic al monumentului istoric pe care îl deține, precum și obligația privind folosința monumentului istoric;

·        Să înștiințeze în scris direcția pentru cultură județeană, respectiv a municipiului București, despre schimbarea proprietarului sau a administratorului în termen de 15 zile de la data încheierii contractelor, potrivit legii, și să transmită acesteia o copie de pe acte.

Facilități ale deținătorilor sub orice titlu de monumente istorice

·        Pentru protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice statul sau autoritățile administrației publice locale, după caz, pot să asigure, la cererea proprietarilor, cu titlu gratuit, asistență științifică și de specialitate, în condițiile legii.

·        Calitatea de monument istoric a bunului istoric respectiv se înscrie de către proprietar, fără taxă, în Cartea Funciară, în termen de 30 de zile de la data publicării ordinului de clasare în Monitorul Oficial al României, Partea I.

·        Pentru stimularea protejării monumentelor istorice, proprietarii persoane fizice care realizează pe cheltuială proprie, integral sau parțial, lucrări de întreținere, reparare, conservare, consolidare, restaurare, punere în valoare, precum și programe și proiecte culturare beneficiază, în condițiile legii, de reducerea cu minimum 50% a cuantumurilor impozitelor și a taxelor aferente acestor lucrări cuvenite bugetelor locale.

·        Cheltuielile efectuate în condițiile prevăzute la alin. (1) din Legea nr.422/ 2001, republicată, sunt deductibile din baza de impozitare pe venitul global timp de 5 ani, în cuantum anual de 20% din valoarea acestora.

·        Pentru suprafața acupată la sol de construcțiile care sunt monumente istorice nu se plătește impozitul pe teren.

·        Potrivit legii, consiliile locale pot reduce impozitul pe suprafețele neconstruite ale terenurilor cu regim de monument istoric, în funcție de suprafața afectată și de perioada punerii monumentelor istorice la dispoziția publicului pentru vizitare, precum și instituțiilor specializate pentru cercetare.

·        Sunt scutite de la plata taxelor de timbru persoanele fizice sau juridice care dobândesc prin moștenire un bun imobil clasat ca monument istoric, utilizat ca locuință sau pentru activități necomerciale și care se angajează în scris la direcția pentru cultură în al cărui teritoriu de competență se află bunul imobil în cauză să execute, în termen de 12 luni, lucrările de restaurare și consolidare stabilite prin documentație tehnică aprobată și avizată în condițiile legii.

·        Proprietarii de monumente istorice sunt scutiți de plata taxei de autorizare a intervențiilor executate, în conformitate cu dispozițiile Legii 422/2001, republicată, asupra monumentelor istorice deținute, în cazul în care utilizează bunul imobil numai pentru activități necomerciale sau, în mod direct, numai pentru locuit.

·        Proprietarii imobilelor din zona de protecție a monumentelor istorice beneficiază de reducerea cu 50% a taxelor de autorizare pentru lucrările pe care le finanțează și care sunt necesare pentru păstrarea integrității fizice și a cadrului construit sau natural al monumentelor istorice astfel cum sunt ele reglementate prin documentația de urbanism sau de amenajare a teritoriului aprobată pentru zona de protecție respectivă sau prin avizul direcției pentru cultură județene respectiv a municipiului București.

ACTELE NORMATIVE CARE REGLEMENTEAZĂ PATRIMONIUL CULTURAL, NAȚIONAL, EUROPEAN ȘI MONDIAL

·        Legea consignațiilor nr. 178 din 30 iulie 1934, publicată în Monitorul Oficial 173 din 30 iulie 1934 (M.Of.173/1934).

·        Legea nr. 63 din 30 octombrie 1974 privind ocrotirea patrimoniului cultural național al Republicii Socialiste România.

·        Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva activității comerciale ilicite. Republicată în Monitorul Oficial nr. 291 din 5 mai 2009.

·        Decretul nr. 90/1990 privind înființarea și organizarea Comisiei Muzeelor și Colecțiilor (abrogat prin Ordonanța nr. 68/1994).

·        Decretul nr. 91/1990 privind înființarea și organizarea Comisiei Naționale a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice ( abrogat prin Ordonanța nr.68/1994 ).

·        Decretul nr. 187/30.03.1990 pentru acceptarea Convenției pentru protecției patrimoniului mondial cultural și natural, adoptată de Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, la 16. 11. 1972, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 46/31.03.1990.

·        Legea 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 933/ 13. 04. 2004.

·        Ordonanța nr. 27/ 1992 privind unele măsuri pentru protecția patrimoniului cultural național.

·        Legea nr. 79/ 1993 pentru aderarea României la Conveția asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru interzicerea și împiedicarea operațiunilor ilicite de import, export și transfer de proprietate al bunurilor culturale, adoptată la Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură la Pris la 14 noiembrie1970.

·        Legea 11/1994 privind unele ordonanțe ale Guvernului ( modificările și completările Ordonanței Guvernului nr. 27 din 26 august 1992 privind unele măsuri pentru protecția patrimoniului cultural național, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.215 din 28 august 1992.

·        Ordonanța nr. 68/ 1994 privind protejarea patrimoniului cultural național.

·        Legea nr. 149/1997 pentru ratificarea Convenției UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, adopatată la Roma la 24 iunie 1995.

·         Legea 150/1997 privind ratificarea Convenției europene pentru protecția patrimoniului arheologic ( revizuită), adptată la La Valetta la 16 ianuarie 1992 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 175 / 29. VII.1997.

·        Legea nr. 157/1997, privind ratificarea convenției pentru protejarea Patrimoniului arhitectural al Europei, adoptată la Granada la 03. 10. 1985 și semnată de România la 22. 06. 1996, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 274 / 13. 10. 1997.

·        Legea nr. 5/ 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 152/ 12.04.2000.

·        Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil – republicată, cu modificările și completările ulterioare în 2008.

·        Ordonanța nr. 43/ 30 ianuarie 2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național, republicată, cu completările ulterioare.

·        Ordonanța nr. 44/ 2000 referitoare la unele măsuri privind asigurarea bunurilor culturale mobile exportate temporar- republicată.

·        Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice (republicată în Monitorul Oficial nr. 938 din 20 noiembrie 2006).

·        Legea nr. 564/ 2001 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 47 /2000 privind stabilirea unor măsuri de protecție a monumentelor istorice care fac parte din Lista Patrimoniului Mondial, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 695 / 01.11. 2001.

·        Legea nr. 350/ 2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul modificată și completată cu Legea nr. 289/ 2006 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 606/ 13.07.2006, cu modificările ulterioare.

·        Legea nr.  451/ 2002 pentru ratificarea Convenției europene a peisajului, adoptată la Florența la 20 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 536/ 23.07.2002.

·        Legea bibliotecilor, nr. 334 din 31/05/2002 . Republicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 132 din 11/ 02/ 2005.

·        Legea nr. 311/ 2003 privind muzeele și colecțiile publice ( republicată, cu modificările ulterioare în Monitorul Oficial nr. 927 din 15 noiembrie 2006).

·        Legea nr. 462/ 2003 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național.

·        Legea nr. 258/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 43/ 2000 privind protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național.

·        Legea nr. 454/2006 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 21/ 2006, privind regimul concesionării monumentelor istorice, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1004/ 18.12.2006.

·        Decretul nr. 672/2006 privind supunerea spre ratificare Parlamentului a celui de al II- lea Protocol la Convenția de la Haga din 1954 pentru protecția bunurilor culturale în caz de conflict armat, adoptat la Haga la 26 martie 1999.

·        Ordonanța nr. 21/ 26.01.2006 privind regimul concesionării monumentelor istorice.

·        Legea nr. 6/09.01.2008 privind regimul juridic al patrimoniului tehnic și industrial.

·        Ordonanță de Urgență privind prorogarea termenului prevăzut la art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 27/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului. Publicată în Monitorul Oficial al României , partea I nr. 118/26.02.2009.

·        Legea nr. 261/ 07.07.2009 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 214/ 2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/ 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.

·        Codul Civil. Legea nr. 287/2009 privind Codul Civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.

·        Codul Penal al României. Publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24.07. 2009, în vigoare din 24 iulie 2012.

     DIRECTOR EXECUTIV

                                                Dr.fil. Liubița Raichici