Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



luni, 6 februarie 2017

Propunerea de buget pe 2017, o amenințare la adresa universităților performante

În spațiul public a fost avansată cifra de 15% drept media creșterilor salariale din învățământ. Ei bine, pentru învățământul superior sunt prevăzuți cu 0,3% mai puțini bani decât în 2016. Nu se spune în spațiul public că universitățile sunt lăsate să deconteze o parte importantă din această creștere, iar acestea nu au resursele necesare. Cu cât o universitate este mai performantă în atragerea resurselor din economia reală, nu de la stat, cu atât va fi mai mare impactul deciziei guvernului.

Universitățile românești nu funcționează ca un departament dintr-un minister, ci mai degrabă ca o firmă parțial subvenționată de stat. Universitățile au autonomie în unele privințe, în altele nu. În ceea ce privește nivelul salarizării, autonomia universitară este marginală. Universitățile românești au venituri de la bugetul de stat, în special pentru școlarizarea studenților „bugetați”, și venituri proprii, obținute într-o logică similară cu cea a mediului privat, în special din școlarizarea studenților „cu taxă”. Cea mai mare parte dintre cheltuielile universităților sunt cele cu salarizarea. Universitățile își planifică veniturile și cheltuielile, în aceeași logică similară mediului privat, nu cea a birocrației care solicită și primește posturi în plus. Acest lucru înseamnă că posturile didactice și, pe cale de consecință, cheltuielile de personal sunt determinate de numărul de studenți școlarizați. Cel de al doilea aspect de care ținem cont când stabilim structura personalului sunt încasările previzionate, din taxe de școlarizare. Ca și în mediul privat, nivelul de încasare atinge doar în teorie 100%.

Ce înseamnă o creștere de salariu, decisă de guvern? Universitățile sunt obligate să își crească cheltuielile cu salarizarea, potrivit deciziei. De unde pot veni acești bani? O parte din ei, de la stat, pentru studenții „bugetați”. Ori, alocarea pe 2017 este mai mică, aproape egală cu cea din 2016. O altă sursă de venit sunt taxele de școlarizare. Aici sunt, însă, mai multe probleme. Pe de o parte, numărul de studenți este în relativă scădere, din cauze demografice. Pe de altă parte, contractele de studii sunt multianuale, deci universitățile nu le pot modifica după bunul lor plac. Și chiar dacă universitățile ar crește taxele de școlarizare pentru a-și regla balanța de plăți, costurile creșterilor salariale ar fi suportate de o parte din studenți și de familiile lor, ceea ce ridică probleme mari de corectitudine față de aceștia.

Reamintesc că, în contextul subfinanțării cronice a universităților și al scăderii numărului de studenți din cauze demografice, marja de manevră financiară a universităților este extrem de limitată, iar acele universități care s-au dovedit performante în atragerea studenților plătitori de taxă vor fi pedepsite în plus față de cele care cu greu își acoperă locurile bugetate. Motivul este că universitățile nu pot să transfere povara cheltuielilor în plus pe umerii studenților lor, așa cum Guvernul pasează universităților decontul deciziilor sale nefundamentate.

Rectorul Universității de Vest din Timișoara

Prof. univ. dr. Marilen Gabriel Pirtea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu