Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



sâmbătă, 4 octombrie 2014

DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI ALE OMULUI ÎN PORUNCI DIVINE

 Abordarea filologică şi filosofică a drepturilor şi libertăţilor omului conţinute în literatura precreştină şi creştină poate demonstra indubitabil esenţa umanităţii, net superioară celorlalte creaţii divine. Comunicarea prin rostire a cuvântului este elementul esenţial care îl suprapune pe om tuturor celorlalte elemente cunoscute, înzestrate de Dumnezeu cu viaţă. La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu” ( Ioan 1.1 ).

            Comunicarea nu se poate realiza fără rostire, dar rostirea nu se poate realiza fără cuvânt, iar cuvântul s-a realizat prin numele apărut ca efect al numirii lucrurilor, fenomenelor, faptelor etc. Fireşte, dintre toate tipurile de comunicare, avem în vedere doar comunicarea lingvistică prin limbaj articulat, care aşa cum se ştie, este singurul limbaj ce deosebeşte oamenii de celelalte fiinţe terestre, inferioare.
           Pornind de la Poruncile divine şi având modelul lui Iisus Hristos, educţia permanentă în spiritul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi toleranţei, al schimbului liber de opinii rămîne un obiectiv major al factorilor educaţionali ce decurge din Constituţie şi din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
           Şi aceasta pentru că, aşa cum sublinia Kofi Annan, secretarul general al O.N.U., la cea de-a 50-a aniversare a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului: „Drepturile omului constituie baza existenţei şi coexistenţei omenirii. Drepturile omului sînt universale, indivizibile şi interdependente. Drepturile omului însele sînt acelea care ne definesc ca oameni. Ele constituie acele principii cu ajutorul cărora noi construim casa sfîntă a demnităţii omenirii. Drepturile omului includ în sine tradiţiile toleranţei existente în toate religiile şi culturile, tradiţii ce constituie baza păcii şi progresului. Drepturile omului nu aparţin nici unei culturi anume şi sînt valabile pentru toate popoarele. Toleranţa şi îngăduinţa au servit întotdeauna ca idealuri ale conducerii statale şi comportării umane. Astăzi aceste idealuri le numim drepturile omului. Forţa drepturilor omului este conferită de universalitatea acestora. Ea le dă putere de a traversa orice graniţe, de a îndepărta orice îngrădiri, de a învinge orice forţă.”
                
Prof. Tudor Deaconu – Director Casa Corpului Didactic Caraş-Severin


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu