Comunicarea nu se poate realiza fără rostire, dar
rostirea nu se poate realiza fără cuvânt, iar cuvântul s-a realizat prin numele apărut ca efect al numirii
lucrurilor, fenomenelor, faptelor etc. Fireşte, dintre toate tipurile de
comunicare, avem în vedere doar comunicarea lingvistică prin limbaj articulat,
care aşa cum se ştie, este singurul limbaj ce deosebeşte oamenii de celelalte
fiinţe terestre, inferioare.
Pornind de la Poruncile divine şi
având modelul lui Iisus Hristos, educţia permanentă în spiritul drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi toleranţei, al
schimbului liber de opinii rămîne un obiectiv major al factorilor educaţionali
ce decurge din Constituţie şi din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
Şi aceasta pentru că, aşa
cum sublinia Kofi Annan, secretarul general al O.N.U., la cea de-a 50-a
aniversare a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului: „Drepturile omului constituie
baza existenţei şi coexistenţei omenirii. Drepturile omului sînt universale,
indivizibile şi interdependente. Drepturile omului însele sînt acelea care ne
definesc ca oameni. Ele constituie acele principii cu ajutorul cărora noi
construim casa sfîntă a demnităţii omenirii. Drepturile omului includ în sine
tradiţiile toleranţei existente în toate religiile şi culturile, tradiţii ce
constituie baza păcii şi progresului. Drepturile omului nu aparţin nici unei
culturi anume şi sînt valabile pentru toate popoarele. Toleranţa şi îngăduinţa
au servit întotdeauna ca idealuri ale conducerii statale şi comportării umane.
Astăzi aceste idealuri le numim drepturile omului. Forţa drepturilor
omului este conferită de universalitatea acestora. Ea le dă putere de a
traversa orice graniţe, de a îndepărta orice îngrădiri, de a învinge orice
forţă.”
Prof. Tudor Deaconu – Director Casa
Corpului Didactic Caraş-Severin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu