Guvernul instituie controalele discreționare la adresa ONG-urilor

 APADOR-CH îi cere Avocatului Poporului să atace la Curtea Constituțională Ordonanța 18/2018 prin care Guvernul își creează un instrument de hărțuire a ONG-urilor, pretextând că le controlează dacă cheltuiesc banii primiți de la cetățeni în scopul pentru care au fost create. În realitate, orice entitate are dreptul legal de a cheltui sumele încasate cum consideră de cuviință pentru buna funcționare, asta incluzând plata facturilor sau achiziția de materiale igienico-sanitare.

Prin articolul II al Ordonanței 18/2018, Ministerul Finanțelor Publice este abilitat să controleze „modul de respectare a utilizării fondurilor primite de beneficiarii sumelor redirecţionate în baza titlului IV din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul pentru care au fost înfiinţaţi sau funcţionează”.

Această reglementare este neclară, imprevizibilă, lacunară și creează un paralelism cu alte reglementări legale, respectiv chiar cu titlul IV din Codul fiscal, ceea ce deschide calea unor șicane și abuzuri ale organelor de inspecție fiscală asupra acelor organizații mai vocale care critică acțiunile guvernului.

Codul fiscal prevede posibilitatea contribuabililor de a dispune, în declarațiile lor fiscale, redirecționarea a 2% sau 3,5% din impozitul pe venit pentru „susţinerea unor entităţi nonprofit”, nu pentru „susţinerea activităţii unor entităţi nonprofit”. Asta înseamnă că sumele redirecţionate pot fi folosite pentru orice cheltuieli ale acelei entităţi, de exemplu, şi pentru cheltuieli administrative, chiar dacă ele nu sunt direct legate de scopul pentru care a fost înfiinţată sau funcţionează entitatea. Singura verificare pe care statul o poate face cu privire la aceşti beneficiari este dacă ei sunt înfiinţaţi potrivit legii şi dacă funcţionează potrivit legii. Codul fiscal nu prevede şi o verificare cu privire la destinaţia concretă pe care a avut-o suma primită prin redirecţionare, asta ţinând exclusiv de aprecierea acelei entităţi care a primit sprijinul.

Spre exemplu, pentru a funcţiona potrivit scopului său, o organizație trebuie, în primul rând, să existe. Pentru asta sunt necesare cheltuieli de natură administrativă (plata utilităţilor, achiziţionarea de consumabile, inclusiv de materiale sanitare etc). Reglementarea din art. II din OG 18/2018, prin lipsa sa de claritate, precizie şi previzibilitate, nu permite stabilirea clară a regimului acestei categorii de cheltuieli, care sunt foarte importante pentru existenţa unei organizații. De exemplu, cheltuielile cu plata luminii, a apei, nu ţin direct de scopul pentru care o entitate a fost înfiinţată şi funcţionează, dar fără aceste plăţi funcţionarea entităţii nu va fi practic posibilă. Legea, redactată deficitar, lacunar, nu permite tragerea unei concluzii în legătură cu regimul acestor cheltuieli. Şi este inacceptabil ca, din cauza lacunelor legii, regimul cheltuielilor să fie stabilit de inspectorul financiar, după bunul său plac.

În mod logic, pentru a putea stabili dacă o organizație a cheltuit o sumă în scopul pentru care a fost înfiinţată şi funcţionează, inspectorul financiar va stabili, mai întâi, care este scopul înfiinţării şi funcţionarii acelei entităţi. Cu alte cuvinte, OG 18/2018 îl desemnează pe inspectorul financiar drept persoana care desluşeşte şi stabileşte care este scopul pentru care o entitate (ONG) a fost înfiinţată şi care este scopul pentru care o entitate (ONG) funcţionează. Se pune atunci întrebarea ce rol mai are structura de conducere a entității (de exemplu, adunarea generală) la stabilirea scopului înfiinţării şi funcţionarii acelei entităţi, atâta vreme cât scopul pentru care a fost înfiinţată şi funcţionează acea entitate va fi stabilit de către un inspector financiar din cadrul unui minister.

Punerea în primejdie reală a activităţii ONG-urilor prin adoptarea unei reglementări lacunare, care nu are calitatea cerută pentru o lege şi care, din această cauză, permite abuzuri din partea guvernului încalcă, de asemenea, principiul potrivit căruia România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, principiu consacrat prin art.1 alin. 3 din Constituție.

APADOR-CH a cerut astăzi Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională privind excepția de neconstituționalitate a articolului II din OG 18/2018. Una dintre cerințele principiului respectării legilor se referă la calitatea actelor normative, în sensul că orice act normativ, pentru a putea fi respectat, trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, respectiv să fie clar, precis și previzibil. Singurul lucru clar în legătură cu articolul II din OG 18/2018 este că prin acesta Guvernul instituie controalele discreționare la adresa ONG-urilor incomode.

Către, 

AVOCATUL POPORULUI 

ASOCIAŢIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI ÎN ROMÂNIA - COMITETUL HELSINKI (APADOR-CH), cu sediul în Bucureşti, str. Nicolae Tonitza nr.8A, sector 3, vă adresează CEREREA ca, în temeiul art. 13 al. 1 lit. f din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, constatând existenţa temeiurilor de fapt şi de drept, să sesizaţi Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. II din Ordonanţa nr. 18/2018 privind reglementarea unor măsuri în domeniul inspecţiei economico-financiare efectuate de Ministerul Finanţelor Publice şi pentru completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 755 din 31.08.2018, întrucât respectivul text legal nu îndeplineşte condiţiile de claritate, precizie şi previzibilitate pe care trebuie să le întrunească o lege şi. din această cauză, pune în pericol buna funcţionare a organizaţiilor neguvernamentale, fiind astfel încălcat art. 1 alin. 3 şi 5 din Constituţie, care consacră principiul statului de drept şi pe cel al respectării legilor. MOTIVELE CERERII SUNT URMĂTOARELE: Prin art. II din OG nr. 18/2018 a fost extinsă sfera de competență a inspecţiei economicofinanciare ce se efectuează de către Ministerul Finanţelor Publice la controlul modului în care beneficiarii cotelor redirecţionate de 2% sau 3,5% din impozit (de exemplu, ONG-uri) folosesc aceste sume în scopul pentru care au fost înființați sau funcționează. Deşi, art. II din OG nr. 18/2018 face trimitere la condiţiile din titlul IV al Codului fiscal atunci când reglementează această nouă formă de control, obiectivul acestui nou control este prevăzut în mod confuz, echivoc şi în contradicţie vizibilă chiar cu dispoziţiile din titlul IV din Codul fiscal. Paralelismul ce există între reglementările din art. II din OG 18/2018 şi cele din titlul IV din Codul fiscal, precum şi lipsa de claritate, precizie şi previzibilitate a textului art. II din OG nr. 18/2018 deschid larg drumul unor abuzuri ale guvernului (prin organele de 2 inspecţie ale Ministerului Finanţelor Pub 3 funcţionează potrivit legii, singura verificare care se poate face cu privire la aceşti beneficiari este dacă ei sunt înfiinţaţi potrivit legii şi dacă funcţionează potrivit legii. Codul fiscal nu prevede şi o verificare cu privire la destinaţia concretă pe care a avut-o suma primită prin redirecţionare, aceasta ţinând exclusiv de aprecierea acelei entităţi care a primit sprijinul. Cu privire la condiţia funcţionarii legale a unei entităţi, precizăm că funcţionarea legală se prezumă legal atâta vreme cât entitatea nu a fost dizolvată. Nelegalitatea funcţionării unei entităţi nu se poate decide de inspecţia financiară, ci doar de instanţa de judecată. Dacă o entitate nu mai funcţionează potrivit legii, ea este dizolvată prin hotărârea definitivă a instanței de judecată, potrivit art. 54-56 din OG 26/2000. Numai acea hotărâre judecătorească de dizolvare constituie dovada certă că o entitate nu funcţionează legal. Spre deosebire de Codul fiscal, art. II din OG nr. 18/2018 prevede că aceste sume primite ca sprijin, prin redirecţionare, nu pot fi folosite aşa cum apreciază entitatea care a primit sprijinul financiar, ci pot fi folosite numai într-un anumit scop, şi anume doar în scopul pentru care entitatea a fost înfiinţata sau funcţionează. După cum am arătat mai sus, Codul fiscal nu prevede această condiţie pentru folosirea sumei redirecţionate.. Se observă că, prin încălcarea normelor de tehnică legislativă prevăzute în art. 16 din Legea nr. 24/2000, s-a creat un paralelism între reglementarea din Codul fiscal şi cea din art. II din OG 18/2018 care a dus la existenţa unor reglementări contradictorii şi, prin aceasta, lipsite de previzibilitate, cu privire la aceeaşi chestiune (regimul juridic al cotelor de 2% sau de 3,5% redirecţionate din impozitul pe venit). Problema care se pune în cazul paralelismului acestor reglementări este care dintre ele se aplică şi cum poate să ştie entitatea nonprofit (ONG-ul) care reglementare dintre cele două contradictorii se aplică în realitate. Astfel, Codul fiscal nu prevede că suma redirecţionată pentru susţinerea unei entităţi trebuie cheltuită într-un anumit scop. Singura condiţie prevăzută de Codul fiscal pentru beneficiar este ca el să fie înfiinţat şi să funcţioneze potrivit legii În schimb, art. II din OG 18/2018 prevede că suma primită, ca susţinere, prin redirecţionarea cotei de impozit nu poate fi folosită oricum de acea entitate, ci numai în scopul pentru care entitatea a fost înfiinţata sau funcţionează. În mod logic, pentru a putea stabili dacă entitatea a cheltuit o sumă în scopul pentru care a fost înfiinţată şi funcţionează, inspectorul financiar va stabili, mai întâi, care este scopul înfiinţării şi funcţionarii acelei entităţi. Cu alte cuvinte, OG 18/2018 îl desemnează pe inspectorul financiar drept persoana care desluşeşte şi stabileşte care este scopul pentru care o entitate (ONG) a fost înfiinţată şi care este scopul pentru care o entitate (ONG) funcţionează. Se pune atunci întrebarea ce 4 rol mai are structura de conducere a entității (de exemplu, adunarea generală) la stabilirea scopului înfiinţării şi funcţionarii acelei entităţi, atâta vreme cât scopul pentru care a fost înfiinţată şi funcţionează acea entitate va fi stabilit de către un inspector financiar din cadrul unui minister. Pe lângă existenţa paralelismului între reglementări, se observă, în mod evident, şi că redactarea textului art. II din OG 18/2018, care se referă la „Controlul modului de respectare a utilizării fondurilor primite de beneficiarii sumelor redirecţionate… în scopul pentru care au fost înfiinţaţi sau funcţionează” suferă din lipsa clarităţii, preciziei şi previzibilităţii. Spre exemplu, pentru a funcţiona potrivit scopului său, o entitate trebuie, în primul rând, să funcţioneze pur şi simplu, să existe. Pentru aceasta sunt necesare cheltuieli de natură administrativă (plata utilităţilor, achiziţionarea de consumabile, inclusive de materiale sanitare etc.etc.). Reglementarea din art. II din OG 18/2018, prin lipsa sa de claritate, precizie şi previzibilitate, nu permite stabilirea clară a regimului acestei categorii de cheltuieli, care sunt foarte importante pentru existenţa unei entităţi (ONG). De exemplu, cheltuielile cu plata luminii, a apei, nu ţin direct de scopul pentru care o entitate a fost înfiinţată şi funcţionează, dar fără aceste plăţi funcţionarea entităţii nu va fi practic posibilă. Legea, redactată deficitar, lacunar, nu permite tragerea unei concluzii în legătură cu regimul acestor cheltuieli. Şi este inacceptabil ca, din cauza lacunelor legii, regimul cheltuielilor să fie stabilit de inspectorul financiar, după bunul său plac. Caracterul lacunar al legii va duce la abuzuri ale inspectorilor financiari, care vor avea la îndemână un instrument pentru şicanarea, hărţuirea şi intimidarea ONG-urilor mai vocale în spaţiul public şi care critică guvernul pentru care lucrează respectivii inspectori financiari. Punerea în primejdie reală a activităţii ONG-urilor prin adoptarea unei reglementări lacunare, care nu are calitatea cerută pentru o lege şi care, din această cauză, permite abuzuri din partea guvernului încalcă, de asemenea, principiul potrivit căruia România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, principiu consacrat prin art.1 alin. 3 din Constituție. * * * În raport de motivele expuse mai sus, vă solicităm să constataţi că există temeiuri de fapt şi de drept pentru ca, în conformitate cu art. 13 alin. 1 lit.f din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, să sesizaţi Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. II din Ordonanţa nr. 18/2018 privind reglementarea unor măsuri în domeniul inspecţiei economico-financiare efectuate de Ministerul Finanţelor Publice şi pentru completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 755 din 31.08.2018, 5 întrucât respectivul text legal nu îndeplineşte condiţiile de claritate, precizie şi previzibilitate pe care trebuie să le întrunească o lege şi, din această cauză, pune în pericol buna funcţionare a organizaţiilor neguvernamentale, fiind astfel încălcat art. 1 alin. 3 şi 5 din Constituţie, care consacră principiul statului de drept şi pe cel al respectării legilor. De asemenea, vă solicităm să ne comunicaţi modul de soluţionare a prezentei cereri.