Ne amintim de personalitățile noastre:
In Memoriam
Ladislaus Hunyadi
(3 mai 1926 - 5
aprilie 1997)
la 20 ani de la
moartea sa
prof. Georg Colța
dirijorul corului
„Harmonia Sacra”
al parohiei
romano-catolice „Maria Zăpezii” Reșița
Cunoscutul muzician, dirijor,
pianist, organist, violonist și compozitor Ladislaus Hunyadi s-a născut la
3 mai 1926 la Reșița, într-o familie muncitorească, în care șase ani mai târziu aveau să se mai nască doi gemeni, Iuliu și Friedrich. Însa doar primul născut avea să moștenească talentul muzical al mamei, Maria Hunyadi, care cânta la vioară și în corul bisericii romano-catolice. De la mama sa, Laci, căci așa îl numea familia, mai târziu toți cunoscuții, prietenii, colegii, muzicienii reșițeni, avea să învețe din frageda pruncie tainele viorii, mai târziu ale pianului și după alți ani și ale orgii. La 17 ani deja cânta cu mama sa în corul bisericii, el la vocea de tenor, mama la alto.
3 mai 1926 la Reșița, într-o familie muncitorească, în care șase ani mai târziu aveau să se mai nască doi gemeni, Iuliu și Friedrich. Însa doar primul născut avea să moștenească talentul muzical al mamei, Maria Hunyadi, care cânta la vioară și în corul bisericii romano-catolice. De la mama sa, Laci, căci așa îl numea familia, mai târziu toți cunoscuții, prietenii, colegii, muzicienii reșițeni, avea să învețe din frageda pruncie tainele viorii, mai târziu ale pianului și după alți ani și ale orgii. La 17 ani deja cânta cu mama sa în corul bisericii, el la vocea de tenor, mama la alto.
Laci a frecventat școala primară
și apoi Școala Tehnică la Reșița, apoi, dorind să-și lărgească orizontul și
să-și desăvârșească cunoștințele a urmat studii superioare, întâi la Facultatea
de Medicină din Cluj, apoi la Conservatorul din Cluj. Vremurile însă erau
tulburi și existau multe dificultăți de tot felul, astfel că Laci nu și-a putut
termina studiile.
Întors în orașul natal s-a
angajat la Uzina Constructoare de Mașini Reșița, pentru a-și câștiga existența.
În anul 1950 s-a căsătorit cu
Hilde Klein (1929 - 1994) și și-a întemeiat familia. În 1951 se naște fiica sa,
Gabriela.
Pe lângă activitatea sa zilnică
desfășurată la U.C.M. Reșița, Laci a avut preocupări muzical-artistice și a
frecventat în anii `50 Asociația de cultură, muzică și literatură „Magyar
Dalegylet”, devenită mai târziu Asociația de Cântări și Teatru „Magyar
Dalárda”, unde a contribuit la realizarea și reprezentarea cu mult succes și
mare răsunet a unor spectacole de opereta, precum „János Vitéz” de Kacsóh
Pongrác, compusă după opera literară a poetului maghiar Petöfi Sándor. În acei
ani au fost reprezentate cu mult succes multe spectacole muzical-literare, de
estradă și de divertisment, la care și-a adus aportul Laci Hunyadi atât ca
pianist, violonist, dar și ca dirijor.
După ce asociațiile maghiare de
teatru și cântări și-au încetat activitatea, Laci și-a continuat activitatea
muzical-artistică în cadrul Ansamblului German de Operetă reșițean, denumit mai
târziu „Deutsche Operettengruppe Reschitza” (Grupa de Operetă Germană Reșița).
Alături de prof. Franz Stürmer și prof. Rolf Busch, Laci a fost unul dintre
colaboratorii cei mai importanți ai ansamblului de operetă reșițean, ansamblu
de artiști amatori, contribuind la realizarea unor spectacole de succes timp de
mai multe decenii. El nu a fost doar dirijorul ansamblului, ci acela, care a
asigurat elaborarea partiturilor pentru orchestră după reducția pentru pian a
respectivelor partituri de la care se pleca la punerea în scenă a operetelor.
Marile teatre muzicale și de operă din țară nu împrumutau partiturile pentru
orchestră, de altfel pentru unele operete nici nu le aveau la dispoziție.
Munca de orchestrare presupunea
pe lângă talent și serioase cunoștințe muzicale, cunoașterea mecanismului
orchestral, cunoașterea armoniei și compoziției și a altor taine muzicale. Pe
toate acestea Laci le stăpânea foarte bine, ca un adevărat profesionist, le
avea în sânge, era un dar și dat de la natură, ceva înnăscut! Știa să adapteze
partituri la instumentele existente, știa să transpună partituri pentru vocile
existente în ansamblu. Așa se face că a dirijat cele mai multe spectacole de operetă
ale ansamblului de la „Vânzătorul de păsări” de Karl Zeller la „Contesa
Maritza” de Emmerich Kálmán, de la „Lăsați-mă să cânt” de Gherase Dendrino și
„Ana Lugojana” de Filaret Barbu la „Der Tanz ins Glück” de Robert Stolz.
Alături de Oskar Ferch, coordonatorul
activității ansamblului, Franz Kehr și Franz Wawzsik, regizori, prof. Franz
Stürmer, dirijorul corului ansamblului, prof. Rolf Busch, colaborator la
orchestrare și dirijat, Eduard Sohler, coreograful ansamblului, numele lui
Ladislaus Hunyadi rămâne unul dintre cele mai importante în istoria ansamblului
de operetă german și a vieții muzicale din Reșița.
În anii `50 și `60 ai veacului
trecut, Laci a activat și ca profesor de vioară și pian la Școala Populară de
Artă Reșița. Un fapt care merită amintit este și acela că se pricepea să
acordeze piane și pianine, ocupație extrem de rară la Reșița în acei ani.
La finele anilor `70 și începutul
anilor `80, Laci Hunyadi s-a apropiat tot mai mult de corul bisericii
romano-catolice din Reșița, sprijinind activitatea sa, pentru început, ca
organist și corepetitor, apoi din septembrie 1985 preluând bagheta de dirijor.
Aici a continuat activitatea de răsunet a corului din anii `50 - `80, dar a
trebuit să facă și adaptări la situația apărută, anume, diminuarea în număr a
coriștilor prin masiva emigrare în Germania și prin dispariția naturală a
generației seniorilor corului. În acea perioadă s-a dizolvat și orchestra care
acompania corul la cântarea marilor mise festive din repertoriul clasic
(lucrări de Haydn, Mozart, Schubert, Rheinberger, Filke, Gruber, Peter Rohr și
alții). Laci a fost acum și organist și corepetitor și dirijor. A compus în
acești ani trei mise duminicale noi, op. 1, op. 2 și op. 3, adaptate la un
număr restrâns de cântăreți, căci muzica bisericească trebuia să continue și să
dăinuie și pe viitor.
În această perioadă i se
subrezește sănătatea și în anul 1983 este atins de o hemipareză stângă, pe care
reușește să o depășească, dar care îi lasă urmări, anume o nesiguranță în
mișcarea mâinii stângi care nu-l mai asculta ca pe vremuri la mânuirea
claviaturii de pian și orgă.
La 19 martie 1994 își pierde
soția, fapt care îl afectează cumplit. Fiica sa, Gabriela, se vede nevoită să-l
ia la Sibiu, unde muncea și locuia cu familia, pentru a-l putea supraveghea și
îngriji. Trei ani mai tarziu îl răpune moartea, la 5 aprilie 1997, puțin
înainte de a împlini 71 ani.
Laci Hunyadi a fost un om cu
multiple valențe umane și profesionale, în mod cert un mare talent, nu doar în
muzică, ci și în alte domenii, un personaj cu un deosebit simț al umorului, un
simț tehnic și artistic rar întâlnit, un cunoscător în profunzime al muzicii și
artei, un om simpatic, echilibrat și devotat, un spirit sensibil și generos.
Suntem mulți cei care am putut învăța de la el, ce este și ce înseamnă muzica,
fie cea clasică simfonică și vocală, de operă și oratoriu, fie cea lejeră, de
operetă și de divertisment, fie cea sacrală.
Personal am avut o îndelungată
relație de colaborare și învățare extraordinară, cu totul aparte, cu el și îi
voi păstra vie amintirea în mintea și sufletul meu.
Laci îți multumesc pentru tot ce
m-ai învățat!
***
Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților
Reșița marchează împlinirea celor 20 de ani de la moartea dirijorului și
muzicianului printr-un plic filatelic ocazional și o ștampilă adecvată.
Întreaga corespondență care este trimisă de la oficiul poștal Reșița 1 în ziua
de 5 aprilie 2017, este obliterată cu această ștampilă. (Erwin Josef Țigla)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu