Politica de „zero toleranță pentru droguri" nu trebuie să însemne intoleranță la bunul simț comun și renunțarea la o orice înseamnă echilibru și rezonabil.
Este vorba, în principal, despre recenta propunere a procurorului general Alex Florența, de modificare – urgentă! – a legii, în sensul că va constitui infracțiune, pedepsită cu închisoare, simpla prezență în sângele unui șofer a unei substanțe interzise, indiferent de concentrația ei și indiferent dacă aceasta îi afectează sau nu capacitatea de a conduce autovehiculul.
Cu alte cuvinte, procurorul general dorește să ne reîntoarcem la cazurile din trecutul apropiat, vădit inechitabile, în care erau expuși condamnării penale cei care, cu o seară înainte de testare au luat o pastilă de Nurofen, pentru o răceală.
Nu cu mult timp în urmă, poliția făcea dosare penale celor care luaseră un medicament banal, dar care conținea urme minime de substanțe aflate pe „lista substanțelor interzise", care erau depistate de testerele deosebit de vigilente și intransigente achiziționate de poliție. Pentru că, nu-i așa?, dacă vrei să conduci, trebuie să renunți la marea majoritate a medicamentelor, inclusiv a celor banale și benigne. Adică, să renunți să te mai tratezi. Pentru că, daca în acel medicament e și un vârf de unghie de vrabie de substanță aflată pe „lista substanțelor interzise", te-ai ars, ai devenit infractor. Deci, ai de ales, ori îți iei medicamentele și te tratezi ori conduci. Să te tratezi cu medicamente și să conduci, nu se poate, pentru ca noi avem zero toleranță. La ce? La realitate, evident. Mai absurd ca la turneele de tenis.
La vremea respectivă, APADOR-CH a prezentat public inechitatea profundă a acestor practici și a propus soluții rezonabile, echilibrate (nu extreme) pentru îmbunătățirea legislației, cu respectarea drepturilor cetățenești elementare. O variantă propusă de APADOR-CH a fost introducerea unor praguri ale concentrației în sânge a substanțelor interzise, după care fapta poate deveni infracțiune. Principiul era similar celui existent deja in legislație, al prevederii unui prag pentru concentrația de alcool în sânge. Am exemplificat atunci că mai multe țări din UE și din afara UE au în legislație astfel de praguri. Această soluție a fost ignorată de Parlament, pentru că acesta este rolul său, să fie ales, după care să ignore.
Recent, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a pronunțat o decizie prin care a oferit o soluție rezonabilă la problema ridicată de depistarea în sânge a unor cantități dintr-o substanță interzisă. Curtea a decis, interpretând corect textul legii în vigoare, că nu constituite infracțiune simpla prezență în sânge a unei substanțe interzise. Pentru existența infracțiunii, este necesar să se facă dovada că substanța depistată în sânge afectează în mod real, capacitatea persoanei respective de a conduce autovehiculul. Dovada se face prin expertiză medico-legală. Noi credem că soluția mai buna era de introducere prin lege a unor praguri de concentrație. Aceasta soluție presupune însă, după cum am arătat anterior, o modificare legislativa. Dar, până atunci, pe legislația în vigoare, care a fost interpretată de ICCJ, este rezonabilă și soluția oferită de ICCJ, prin recenta interpretare a legii în vigoare. Spre deosebire de procurorul general, ICCJ s-a abținut de la a face propuneri legislative și a aplicat legea în vigoare. Oricum, este o soluție nuanțată, care oferă protecție împotriva abuzurilor de tip „buldozer" pentru cetățenii care nu s-au drogat, ci doar și-au administrat un medicament banal.
Imediat după decizia ICCJ, procurorul general a cerut modificarea legii, nefiind de acord cu interpretarea dată de ICCJ acelei legi. Parcă am mai văzut, recent, ceva similar: atunci când vedem că alegerile nu ies cum vrem noi, nu ne conformăm rezultatului, ci le anulăm și facem altele noi. Pare că asistăm la crearea unui trend.
Este greu de înțeles de ce Parchetul nu poate sau nu vrea să facă diferența între cei drogați efectiv, „pe bune", care se află la volan, meritând pe deplin să fie pedepsiți penal (adică să devină infractori) și cei care au luat un Nurofen și se află la volan, fapt pentru care nu trebuie transformați în infractori. Totuși, legea penală nu trebuie să fie un buldozer, care trece peste toți și nivelează terenul. Legea penală trebuie să prevadă sancțiuni penale doar pentru cei care, prin fapta lor (în speță, prin starea lor), prezintă un pericol ridicat pentru societate. Iar faptul ca aceștia, „periculoșii", pot fi deosebiți, uneori mai greu de ceilalți cetățeni, care, în raport de situația concretă, nu prezintă acest pericol ridicat, nu poate justifica includerea tuturor printre cei pedepsiți penal. Cel puțin, într-un sistem democratic. E obligația statului să adopte reglementări adecvate/nuanțate și să se doteze adecvat pentru a face diferența între cei care prezintă un pericol ridicat pentru societate (doar la ei trebuie să se refere legea penală) și ceilalți.
Este greu și cere multă muncă să faci o legislație bună și corectă, care să facă diferența între cei cu adevărat periculoși și ceilalți. Dar, la o adică, pentru o astfel de muncă, ce ar trebui să fie grea și de calitate, sunt plătiți diverșii reprezentanți ai statului, atât cei care fac legi, cât și cei care le aplică.
Această propunere a procurorului general nu va avea alt efect decât crearea unei stări permanente de incertitudine printre cetățeni („oi fi mâncat ceva cu mac, oi fi luat vreo pastilă și nu am citit atent toate cele 10 pagini ale prospectului?") prin expunerea la riscul de a fi transformați în infractori pentru „vina" că au luat, cu o seară înainte, un Nurofen, iar în ziua următoare s-au urcat la volan. Ca atare, dacă nu se renunță la propunere până să ajungă la Parlament, Parlamentul ar trebui să aibă înțelepciunea de a o respinge. Spunem aceasta chiar cu riscul de a fi etichetați, din nou, ca visători, pentru că avem astfel de așteptări de la Parlament.
COMUNICAT - APADOR-CH
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu