Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



joi, 16 august 2018

Recunoștința vietnamezilor față de Politehnica timișoreană

 În data de 14 august 2018, un grup de vietnamezi a vizitat Universitatea Politehnica Timișoara. Din grupul de 20 de persoane, 16 sunt foști studenți ai Institutului Politehnic 'Traian Vuia', cum se numea instituția în perioada 1969 — 1974, când studiau la Timișoara. Dintre aceștia, 5 au absolvit Facultatea de Chimie, iar 11 pe cea de Construcții.

Au rememorat, cu această ocazie, alături de colegii lor români, momentele plăcute petrecute în perioada studenției, și-au reamintit echipele care se formaseră atunci între studenți români și vietnamezi, pentru a-i învăța limba română, limbă pe care, deși nu au mai folosit-o de peste 40 de ani, o vorbesc încă foarte bine. De altfel, foștii studenți vietnamezi, unii dintre ei ajunși acum în funcții importante în stat, au numai cuvinte de laudă la adresa Școlii Politehnice timișorene.
În acea perioadă, statul vietnamez, distrus de război, avea nevoie de specialiști care să pună umărul la reconstrucția țării. Regimul comunist al României din acea perioadă i-a acceptat la studii, iar acum statul vietnamez dorește să-și exprime recunoștința față de cei care i-au ajutat atunci când au avut cea mai mare nevoie. Astfel, anul viitor vor fi acordate medalii, chiar dacă unele post-mortem, acelora care i-au ajutat în perioada studenției, printre aceștia regăsindu-se rectorul de atunci al Politehnicii, Ioan Anton, sau profesori de renume cum au fost Coriolan Drăgulescu sau Vasile Cocheci.
Oaspeții vietnamezi, dar și colegii lor români, și-au amintit sălile din cadrul actualului Rectorat al UPT în care, acum peste 40 de ani, studiau sau dădeau examene, toți promitând o revedere anul viitor, când se împlinesc 45 de ani de la absolvire.

Departament Comunicare si Imagine
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)