Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



joi, 26 iulie 2018

Iosif Lereter, diplomă de excelență din partea Universității Politehnica Timișoara

Vineri, 27 iulie, de la ora 18, la Biblioteca UPT (bd V. Pârvan nr. 2B), Iosif Lereter, fostul internațional de fotbal al Politehnicii Timișoara, va primi o diplomă de excelență din partea Universității Politehnica Timișoara. Evenimentul marchează împlinirea a 60 de ani de la finala Cupei României din 1958, când echipa numită pe atunci Știința a câștigat primul trofeu din istoria polistă și primul din istoria fotbalului timișorean postbelic. Lereter este singurul supraviețuitor polist din echipa care a jucat acea finală.
Luni, 23 iulie, Iosif Lereter a împlinit 85 de ani. Născut la Oțelu Roșu (jud. Caraș-Severin), el a început fotbalul la echipa locală, în 1949. Între 1956-1967 evoluează la Știința/Politehnica Timișoara, urmând și cursurile facultății și devenind inginer mecanic. Face parte din „echipa de aur” a studenților timișoreni, ca atacant sau mijlocaș, și joacă un meci în naționala României, în 1965 (la 32 de ani), 1-3 cu Cehoslovacia, la Praga, în preliminariile Campionatului Mondial. În 1967 se transferă la UTA, rivala Politehnicii și prinde ultima perioadă de glorie a acestui club, cucerind două titluri naționale consecutive (1969, 1970), eliminând pe Feyenoord, deținătoarea „en titre” a CCE și a Cupei Intercontinentale, în 1970, și jucând sferturi de finală în Cupa UEFA, în 1972. La „textiliști” a jucat fundaș și a fost primul jucător care a atins, la 16 octombrie 1971, borna celor 300 de meciuri în prima divizie din România.
Și-a pus ghetele „în cui” la aproape 40 de ani, în 1973! A fost apoi antrenor, la timișorenele Constructorul și UMT, după care s-a dedicat profesiei de inginer, la UMT. După Revoluție s-a stabilit în Germania, de unde, acum, a venit special pentru evenimentul de vineri. Este maestru emerit al sportului.



Comunicat de presă

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu