APADOR-CH, organizație neguvernamentală
care monitorizează din anii 90 condițiile de detenție din aresturile și din
penitenciarele românești, consideră că decizia Guvernului României de a grația
colectiv mai multe categorii de condamnați nu rezolvă supraaglomerarea din
penitenciare. În plus, proiectul de ordonanță este redactat în grabă și
neglijent, lipsindu-i evident corelarea unor texte legale.
Concret, în articolul 2 al proiectului se
prevede grațierea parțială (cu ½) a pedepsei aplicate „persoanelor care au
împlinit vârsta de 60 ani, femeilor însărcinate (gravide) sau persoanelor care
au întreţinere minori cu vârsta de până la 5 ani ori persoanelor diagnosticate,
prin expertiza medico-legala, cu boli incurabile în faze terminale.”
Dintr-o omisiune de corelare, articolul 3
alineatul 4 din proiect nu prevede exceptarea de la grațierea parțială
pentru niciun fel de infracțiuni, astfel
că este posbil ca de grațierea parțială (1/2 din pedeapsă sau chiar a restului
de pedeapsă) să beficieze și cei care au comis omoruri, violuri, tâlhării,
pedofilie, trafic de droguri, trafic de persoane, terorism, crime împotriva umanității
(!). De exemplu, de această grațiere vor putea beneficia și Ion Iliescu, Petre
Roman alături de ceilalți învinuiți în dosarul Mineriadei, proaspăt redeschis
tot după o condamnare a statului român la CEDO, sau în dosarul Revoluției.
În penitenciarele românești sunt circa
27.500 de deținuți înghesuiți în aproximativ 17.000 de locuri, dar ordonanța
grațierii nu-i ajută cu nimic
De această grațiere vor putea beneficia și
Ion Iliescu, Petre Roman alături de ceilalți învinuiți în dosarul Mineriadei, proaspăt
redeschis tot după o condamnare a statului român la CEDO, sau în dosarul
Revoluției.
Asociația solicită îndreptarea acestei
erori și prevederea în proiect că infracțiunile exceptate de la grațierea
integrală (art. 1 din proiect) sunt exceptate și de la grațierea parțială (art.
2 din proiect).
În același timp. APADOR-CH solicită
înlocuirea sintagmei „persoanele care au întreţinere minori cu vârsta de până
la 5 ani” cu una mai precisă și care să permită aplicarea actului normativ fără
verificări și anchete suplimentare pentru a stabili dacă și pe cine are în
întreținere respectivul condamnat. Noțiunea de „persoană aflată în întreținere”
este specifică legislației fiscale, fiind asociată cu deducerile ce se acordă
pentru persoanele aflate în întreținere. Este nevoie de o determinare mai clară
a acestei categorii de condamanați care ar putea beneficia de grațierea
parțială.
APADOR-CH consideră că nu se justifică
prevederea din art. 3 al. 3 din proiect, conform căreia grațierea parțială nu
este condiționată de achitarea despăgubirilor la care persoana condamnată a
fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă. În mod normal, când
există o problemă reală constând în nerecuperarea prejudiciilor produse prin
infracțiuni, este inexplicabil cum de printr-un act de clemență se subminează
problema rezolvării recuperării prejudiciilor produse.
APADOR-CH solicită ca printre infracțiunile
exceptate de la grațierea, integrală sau parțială, să se numere și infracțiunea
de violență în familie (art. 199 Cod penal).
În concluzie, pentru a evita reglemetările
caracterizate prin improvizație, APADOR-CH solicită guvernului să renunțe la
promovarea grațierii pe calea unei ordonanțe de urgență, care, de altfel, nici
nu justifică urgența, întrucât problema supraaglomerării penitenciarelor
durează de ani de zile și este cunsocută și de guvern și de parlament. Așa cum
se poate vedea în rapoartele scrise de organizație după vizitele făcute în
penitenciare, condițiile de detenție în România sunt improprii de foarte mult
timp, probleme precum supraaglomerarea, igiena precară, asistența medicală
minimală sau hrana proastă sunt sistemice, lucru constatat și de Curtea
Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în 2012, în cazul Iacov Stanciu.
Construcția de penitenciare noi sau
folosirea de spații alternative pentru detenție sunt doar o parte a soluției.
Este nevoie și de o analiză a politicilor penale, de o prognozare a evoluției
numărului de deținuți în următorii ani, de o redimensionare a sistemului de
probațiune (care în prezent este
supraaglomerat cu cazuri și are o acută lipsă de personal) și nu în ultimul
rând de politici reale de reintegrare a foștilor deținuți, pentru a preveni
recidiva, care în prezent în România ajunge și la 75%.
Grațierea produce efecte doar pe termen
scurt. După grațierile care au mai fost făcute înainte de 1989 și după, s-a
constatat că în maximum un an de zile numărul deținuților a redevenit egal cu
cel de dinaintea acestor măsuri, tocmai din cauza lipsei celorlalte verigi din
lanț.
Calea normală de a reglementa în această
materie este cea a adoptării unei legi, eventual în procedură de urgență, dacă
există o nerăbdare atât de crescută la nivelul majorității parlamentare.
De asemenea, APADOR-CH solictă Avocatului
Poporului ca, așa cum s-a sesizat din oficiu cu privire la
necosntituționalitatea unei legi din 2001, care interzice unui condamnat să fie
prim-ministru sau membru al guvernului, să se sesizeze din oficiu și în cazul
în care va fi adoptată o ordonanță de urgență pentru grațiere, ordonanță care,
în mod vădit, nu justifică urgența cerută de Constituție.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu