Salvarea peisajului cultural minier Roșia Montană și promovarea unui model de dezvoltare durabilă

 A 18-a Adunare Generală a ICOMOS

Florența, Italia

9 – 14 noiembrie 2014

Rezoluția 18GA 2014/19

Salvarea peisajului cultural minier Roșia Montană și promovarea unui model de dezvoltare durabilă

[propusă de ICOMOS România, susținută de ICOMOS Ungaria, ICOMOS Germania și CIAV]

 A 18-a Adunare Generală:

Reamintind rezoluția nr. 20 adoptată la a 13-a Adunare Generală (Madrid, 2002); rezoluția nr. 1b adoptată la a 14-a Adunare Generală Extraordinară (Cascada Victoria, 2003); rezoluția Conferinței ICOMOS desfășurată la Pécs, Ungaria, 22 ‐27 mai 2004, Declarația ICAHM despre abordarea mineritului la Roșia Montană, redactată la Lyon, Franța, la Conferința Asociației Europene a Arheologilor, 9 septembrie 2004; rezoluția nr. 8 adoptată la a 15-a Adunare Generală (Xi’an, 2005); rezoluția nr. 4 adoptată la a 16-a Adunare Generală (Quebec, 2008); rezoluția nr. 22 adoptată la a 17-a Adunare Generală (Paris, 2011) și rezoluția Comitetului Executiv al ICOMOS (San José, Costa Rica, 2013);

Reamintind toate acțiunile întreprinse de ICOMOS și Comitetul său Național Român în vederea soluționării acestui conflict și pentru a determina recunoașterea internațională a acestui peisaj cultural și arheologic excepțional asociat activităților miniere istorice;

Luând în considerare declarațiile altor instituții și organisme oficiale, științifice și profesionale și cele ale ONG-urilor și comunităților religioase, prin care își exprimă îngrijorarea în acest caz;

Luând act de lipsa oricărei reacții a autorităților române în raport cu apelurile repetate, menționate anterior, din partea profesioniștilor și a societății  civile internaționale și românești;

Luând act cu satisfacție de faptul că în 2013 Parlamentul României a respins cu o enormă majoritate propunerea legislativă privitoare la proiectul minier de la Roșia Montană, așa cum fusese înaintată de Guvern;

Considerând că această reacție democratică deschide cale pentru o nouă abordare a reabilitării vieții sociale a zonei, pornind de la protejarea, reabilitarea și punerea în valoare a patrimoniului cultural și natural al localității Roșia Montană și al regiunii;

Luând în considerare decizia Europa Nostra de a înscrie Roșia Montană în lista celor mai periclitate monumente și situri ale Europei și, în consecință, angajamentul acestei organizații de a contribui la conturarea unei noi paradigme de dezvoltare a zonei, pentru care organizații precum ICOMOS pot contribui pe deplin la procesul de elaborare;

Afirmând încă o dată semnificația excepțională a Roșiei Montane – anticul Alburnus Maior, un peisaj cultural care a evoluat de-a lungul a două milenii, de la vestigiile unice ale sistemului minier subteran roman, trecând prin Evul Mediu, Renaștere și Epoca Modernă, împreună cu târgul minier tradițional, moștenit din perioada habsburgică;

Reiterând îngrijorarea profundă privitoare la operațiunile miniere care, după mai mult de un deceniu de apeluri de alarmă internaționale la nivel înalt și declarații de sprijin, după acțiuni naționale în apărarea patrimoniului desfășurate, continuă să amenințe Roșia Montană și împrejurimile sale;

Recunoscând necesitatea de a lansa măsuri de urgență pentru salvarea, conservare și restaurarea elementelor patrimoniului Roșiei Montane și pentru promovarea unui model de dezvoltare viabil și sustenabil, bazat pe bogatele resurse ale patrimoniului cultural și natural al zonei;

Considerând relevanța globală a cazului Roșia Montană, pentru atâtea alte situri istorice și peisaje culturale aflate sub amenințarea mineritului contemporan, la scară mare, în carieră deschisă,

Solicită din nou autorităților responsabile cu gestiunea, protejarea și conservarea patrimoniului României să își întărească angajarea în domeniu și să garanteze acordarea de precedență protejării, conservării și punerii în valoare a patrimoniului cultural în fața presiunilor venite din industrie și construcții, și să implementeze în consecință politici și bune practici, în acord cu prevederile tuturor cartelor și convențiilor internaționale relevante adoptate de România;

Își exprimă din nou dorința de a colabora cu autoritățile sus-numite și de a le oferi disponibilitatea rețelei sale profesionale pentru a le asista în această misiune, pentru a transforma Roșia Montană într-un model de identificare și aplicare a unor politici și practici corespunzătoare în domeniul conservării locurilor istorice;

Cere Comitetului Executiv [al ICOMOS, n. tr.] să înființeze un grup de lucru pentru Roșia Montană în cadrul ICOMOS, alcătuit din reprezentanți ai comitetelor sale științifice relevante (de ex. CIAV [Comitetul Internațional pentru Arhitectură Vernaculară], CIVVIH [Comitetul Internațional pentru Orașe și Sate Istorice], ICAHM [Comitetul Internațional pentru Gestiunea Patrimoniului Arheologic], ISCCL [Comitetul Științific Internațional pentru Peisaje Culturale]), având sarcina de a propune un plan și o foaie de parcurs pentru elaborarea unui set de principii pentru dezvoltarea durabilă a zonei Roșia Montană, pornind de la reabilitarea și punerea în valoare a resurselor sale culturale și naturale. Grupul de lucru va fi deschis să colaboreze și primească contribuții din partea altor organizații, cum ar fi Europa Nostra, TICCIH [Comitetul Internațional pentru Conservarea Patrimoniului Industrial], etc.