Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



marți, 9 ianuarie 2018

România, condamnată din nou la CEDO pentru bătaia din secția de poliție

Victor Stanciu, 60 de ani, a fost săltat de acasă de doi polițiști de la Secția 19, dus la poliție și bătut deoarece n-a vrut să se legitimeze. Justiția română a refuzat să-i facă dreptate pe motiv că nu a fost bătut așa de rău încât să se încadreze la ceea ce CEDO numește „tortură”. CEDO a fost de altă părere.


Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat azi România pentru încă un cetățean bătut de poliție. Victor Stanciu vs. România (70040/13) a ajuns la CEDO în 2013, după ce justiția română a considerat că tratamentele degradante pe care poliția le-a aplicat cetățeanului sunt acceptabile, dacă acesta se opune încătușării.
 
Faptele: bătut și trimis acasă ca să nu facă mizerie în secție
O vecină l-a reclamat la poliție pe Victor Stanciu pentru că își scosese pe holul blocului niște lucruri din casă, în timp ce zugrăvea. Deși nu avusese loc nicio altercație între vecini, în seara zilei de 11 decembrie 2011 doi polițiști de la Secția 19 i-au bătut în ușă domnului Stanciu, care dormea la acel moment. Când le-a deschis, polițiștii i-au cerut direct să se legitimeze, fără să se prezinte ei înșiși și fără să-i spună ce caută la ușa lui.
 
Pentru că nu i s-a spus de ce trebuie să se legitimeze, Stanciu a îndrăznit să le răspundă polițiștilor cu un „altădată”, ceea ce i-a înfuriat pe aceștia. L-au culcat la pământ și încătușat, ca să-l ducă la poliție.  Speriată de agresivitatea polițiștilor, concubina domnului Stanciu i-a căutat actele și le-a dat polițiștilor: cartea de identitate, talonul de pensie de handicap, legitimaţia de revoluţionar. Polițiștii au luat și actele, și pe Victor Stanciu la secție. Conform declarațiilor reclamantului, polițiștii l-au bătut pe holul secției de poliție cu pumnii, picioarele și cu bastonul, în aproape toate zonele corpului, timp de zece minute. Din cauza durerilor, omul a făcut pe el. În bătaie i-au distrus telefonul și i-au rupt hainele de pe el.
 
După ce l-au bătut, polițiștii l-au lăsat într-o cameră și au plecat. Victor Stanciu povestește că s-a dus la ofițerul de serviciu, cu greu, și i-a cerut voie să meargă la baie. Văzând că făcuse pe el, ofițerul i-a spus: „mai bine pleci acasă decât să faci mizerie în secţie”.
A ajuns la Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici” unde s-a constatat că urmele de violenţă de pe corpul său „ar fi putut fi produse prin lovire cu un corp dur” și că necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale.

Ancheta și procesul: victima e de vină că n-a fost cuminte
Victor Stanciu a făcut reclamație împotriva polițiștilor,  însă după o anchetă sumară, făcută tot de polițiști, și cu o întârziere de zece luni de la data faptei, procurorul a decis neînceperea urmăririi penale a celor doi. Ancheta s-a bazat pe declarațiile identice ale polițiștilor și pe o mărturie inutilă a unui vecin, care susține că nu a fost bătut la încătușare, însă vecinul respectiv nu a fost martor la bătaia din secție. În declarații se spune că Victor Stanciu ar fi cunoscut ca o persoană violentă care consumă alcool, lucruri ce nu au fost probate în niciun fel de poliție sau parchet și care oricum nu ar justifica violența poliției. Chiar și în procesul verbal de contravenție, prin care Victor Stanciu a fost amendat cu 100 de lei de polițiști, scrie doar că arefuzat să furnizeze date necesare pentru a i se stabili identitatea”. Nimic despre agresivitatea victimei.
Considerând că nimic din comportamentul său nu a justificat violența polițiștilor, Victor Stanciu i-a dat în judecată. La fel ca și ancheta, nici instanța nu a dorit să clarifice misterul loviturilor cu un corp dur de pe corpul victimei, menționate în certificatul medico-legal. Procurorul de ședință și judecătorul nu au negat că polițiștii au folosit forța, însă au considerat-o justificată în condițiile în care cetățeanul s-a opus încătușării.
În motivarea instanței se spune chiar că urmele de pe corpul lui Victor Stanciu ar fi cauzate de căderea acestuia în timpul încătușării și că „Pentru existența infracțiunii de tortură faptele trebuie să aibe o anumită intensitate și durată pentru a putea constitui elementele infracțiunii prevăzute de art. 267 ind.1 Cod penal, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză”.
Ce spune CEDO
Victor Stanciu s-a adresat CEDO în 2013 și a fost reprezentat de APADOR-CH prin avocata Nicoleta Popescu. El a reclamat încălcarea articolului 3 din Convenție (interzicerea torturii și a tratamentelor inumane și degradante) și a articolului 13 (lipsa unei anchete efective) întrucât în dreptul intern românesc nu există o modalitate juridică eficientă prin care reclamantul să se poată plânge împotriva soluției unui procuror. În cazul Stanciu, ca și în altele similare, niciun polițist nu a fost găsit vinovat pentru tratamentul inuman aplicat.
În decizia publicată astăzi, CEDO amintește că în astfel de situații, dovedirea faptelor cade în sarcina statului, și că nici ancheta, nici procesul în cazul Stanciu nu au reușit să facă asta. Concret, CEDO spune că ancheta, făcută mult prea târziu, nu demonstrează că reclamantul ar fi fost violent în vreun fel, ci doar nerespectuos față de polițiști, nu detaliază ce proceduri concret au folosit polițiștii ca să-l imobilizeze pe reclamant, nu lămurește în ce fel s-au produs totuși urmele de lovituri cu un corp dur, descoperite de medici. CEDO consideră că a fost violat articolul 3 din Convenție, că tratamentele aplicate lui Victor Stanciu de către polițiști se încadrează la tortură și tratamente inumane și degradante, și că în acest caz statul nu a făcut o anchetă efectivă pentru a descoperi și pedepsi vinovații.
Statul român va trebui să-i plătească lui Victor Stanciu despăgubiri în valoare de 9000 de euro, plus cheltuielile de judecată. Citiți decizia CEDO în engleză.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu