Conform
noii prevederi, indemnizația lunară pentru creșterea copilului se va stabili ca
și până acum, repectiv la 85% din media veniturilor nete realizate în ultimele
12 luni, din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, cu menținerea
cuantumului minim actual de 85 % din cuantumul salariului minim brut pe țară
garantat în plată, insă cu limitarea la un nivel maxim de 8.500 lei.
Prin prezentul act
normativ, Executivul clarifică și unele aspecte ce țin de acordarea
stimulentului de inserție, în special pentru persoanele care se întorc la
activitatea profesională cu cel puțin 60 zile înainte de finalizarea perioadei
de concediu pentru creșterea copilului, pentru a nu se mai crea interpretări
diferite în aplicare la nivel național; clarificările nu afectează stabilirea
și plata stimulentului de inserție, aceasta realizându-se ca și în prezent.
Informații
suplimentare
La nivel
național, din cei 160.807 de beneficiari de indemnizație pentru creșterea
copilului, circa 1.100 de beneficiari au indemnizații care depășesc 9.000 lei.
În prezent, sunt în plată indemnizații care reprezintă de până la 130 ori
indemnizația minimă.
Cele mai
mari cuantumuri sunt de 159.000 lei, respectiv 108.700 lei (în București),
140.000 lei (Arad), 81.000 lei (Vâlcea), 74.000 lei (Constanța), cuantumuri de
50.000 lei – 60.000 lei putând fi regăsite în municipiul București și în
județele Galați, Buzău, Dolj, Arad, Dâmbovița etc.
Din suma
totală care se acordă lunar de la buget pentru plata indemnizației pentru
creșterea copilului, de circa 274 milioane lei, aproximativ 130 milioane lei
(47,4% din total) reprezintă plăți pentru beneficiarii care primesc cuantumul
minim al indemnizației (85% din salariul minim brut pe țară garantat în plată –
1.233 lei), iar 1.100 de beneficiari primesc o indemnizație mai mare de 8.500
lei, primind aproximativ 16 milioane lei lunar (5,9% din total).
Alte
state membre ale Uniunii Europene au programe similare, însă nu la fel de
generoase ca cel aplicat în România.
Majoritatea
statelor UE au sisteme de tip contributiv, cu perioade cuprinse între 6 luni și
3 ani (cu diferențe in cazul familiilor monoparentale sau suplimente de
perioade în cazul copiilor cu dizabilități), cuantumurile, de regulă, fiind
stabilite pornind de la o valoare fixă, la care se adaugă o componentă care
ține de perioada lucrată, tipul de contract, numărul de copii și ce alte
beneficii mai primește familia.
Cel mai mare
cuantum al acestui tip de sprijin se înregistrează în Germania, 1.800 euro,
România depășind, în prezent, de 19 ori acest cuantum.
Acest
drept nu este unul contributiv ci doar adresat părinților activi pe piața
muncii, iar plata impozitului pe venit nu reprezintă o contribuție pentru
acoperirea unui risc și sumele astfel colectate la bugetul de stat asigură
cheltuielile generale inclusiv cele din sănătate, educație, ordine publică și
apărare și asigurarea altor drepturi sociale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu