Templierii, de 10 ani în România

Sâmbătă, 6 septembrie, va avea loc la Bucureşti aniversarea a 10 ani de templarism în România. Cu acest prilej va avea loc, la Biserica Lutherană din București, o ceremonie de înnobilare a noilor Cavaleri și Doamne la care vor participa templieri din mai multe țări: Franța, Germania, Bulgaria, Serbia, Elveția, SUA, Armenia, Macedonia, Principatul de Monaco. Vor fi prezenți Capelanii și Marii Capelani din România precum și reprezentanți ai Ordinelor Cavalerești prietene: Ordinul dinastic Balliolensis și Ordinul Crucii și al Stelei Roșii din Bohemia.

Cu ocazia acestui eveniment, Dom Fernando Pinto Pereira de Sousa Fontes, Marele Maestru şi Principe Regent al Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalim (OSMTH) a ţinut să transmită templierilor români “Vă rog să transmiteți membrilor prezenți la ceremonia templieră aniversară salutările noastre călduroase. Absența noastră nu înseamnă că am uitat marea mișcare templieră din România care reprezintă un aport deosebit pentru Ordin”.
De asemenea, Excelenţa Sa Cavaler Mare Cruce, Dan Vasiliu, Marele Prior General Magistral al României, a declarat, referitor la acest eveniment, că
”este o încununare a lucrării nostre templiere în România și un prilej de bilanț al realizărilor noastre privind ajutorarea celor aflați în nevoie, apărarea religiei creștine și împlementarea în societate a principiilor cavalerești de onoare, demnitate și dorință de adevăr și dreptate.
Acest eveniment ne oferă oportunitatea de a împărtăși fraților noștri din alte țări valorile și năzuințele noastre spirituale, specifice naționale, care se împletesc armonios cu cele universale și care fac parte comună din patrimoniul umanității.
În baza concluziilor rezultate dintr-o istorie complementară, în unele împrejurări chiar comună, a unei conviețuiri, colaborări și prietenii de lungă durată, cu interese nașionale culturale, artistice și religioase apropiate, în deplin consens, se vor pune bazele unei alianțe între Prioratele Serbiei, Bulgariei și României privind promovarea scopurilor și principiilor OSMTH la nivel regional care va purta numele ”Convenția de la București”.
Cu această ocazie ne afirmăm încă o dată voința noastră de a lucra împreună călăuziți de lumina învățăturilor creștine și a ne pregăti în continuu pentru săvârșirea Apostolatului Laic sau, altfel spus, a Liturghiei de după Liturghie. Întăriți în misiunea asumată și responsabili de calitatea noastră de unici moștenitori și continuatori legitimi ai spiritului și principiilor Ordinului Templier medieval vom continua și pe mai departe să apărăm religiea creștină, să-i ajutăm pe cei aflați în nevoie și să promovăm în societate virtuțile cavalerești”, a subliniat Marele Prior al templierilor din România.
Non Nobis Domine, Non Nobis, Sed Nomini Tuo da Gloriam!
București, 6 septembrie 2014 A.D.
Cancelaria Marelui Priorat General Magistral al României al Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalim – Biroul de Presă
Informaţii de background
În anul 1118 a luat fiinţă un ordin militaro- călugăresc, care avea rolul de a proteja Locurile Sfinte. Ordinul şi-a stabilit sediul cu acordul Regelui Baudouin al II-lea al Ierusalimului, în zona cea mai încărcată de sacralitate a Oraşului Sfânt: pe locul vechiului Templu al lui Solomon, element foarte important, pentru că de aici vine numele de “templier”. Din acel moment, ca apărător legitim al Locurilor Sfinte, Ordinul a căpătat o putere fabuloasă pentru acea vreme, fapt care i-a atras, în timp, duşmani redutabili, cum ar fi Regele Franţei Filip cel Frumos. Influenţa Ordinului, cât şi datoriile pe care le avea Filip faţă de templieri, l-au determinat pe Rege să-i acuze nejustificat de erezie, iar în data de 13 octombrie 1307 să înceapă arestarea călugărilor-soldaţi, la scurt timp fiind arestat însuşi Jacques de Molay, Marele Maestru.
La aproape un an de la arestarea templierilor, mai precis în august 1308, Papa Clement al V-lea a încercat însă fără sorţi de izbândă să salveze Ordinul printr-un document (pergamentul de la Chinon) care nu s-a transformat ulterior într-o bulă papală. Documentul conţine absolvirea pe care Papa a acordat-o Marelui Maestru al Templului, Jacques de Molay, şi celorlalţi lideri ai Ordinului. Documentul este, acum, public, el fiind postat pe site-ul statului Vatican. Ulterior, după ani de procese, în ziua de 22 martie 1312, Papa Clement, la presiunea Regelui, pronunta suprimarea Ordinului Templului prin sentinţă apostolică provizorie. În ziua de 3 aprilie 1312, Papa dă citire bulei Vox in Excelso: “Cu aprobarea Sfântului Conciliu, deşi nu puteam hotârî conform dreptului, ci doar în mod anticipat, în virtutea autorităţii noastre apostolice, suprimăm pentru totdeauna Ordinul Templului; rezervăm Sfântului Scaun toate bunurile mobile şi imobile, drepturi, acţiuni din toate părţile lumii”.
Cum se poate observa în documentul mai sus amintit, Ordinul nu a fost totuşi condamnat, decizia Papei ocolind inteligent prin termenul de “suprimare” condamnarea atât de dorită de Regele Franţei.
Ordinul Templului nu a încetat să existe după anii de persecuţii la care a fost supus de puterea seculară şi care au culminat cu arderea pe rug a lui Jacques de Molay. Simţind că i se apropie sfârşitul Jacques de Molay a „transmis” verbal demnitatea de Mare Maestru al Ordinului lui Johannes Marcus Larmenius. Acesta a deţinut demintatea de Mare Maestru al Ordinului de la moartea lui de Molay din anul 1314, până în 1324 când, în luna februarie, a iniţiat redactarea unui document la care istoricii se refera sub titlul „Carta lui Larmenius”, dar al cărei titlu în original este „Carta Transmiterii”. În acest document, Larmenius susţine că, fiind prea vârstnic pentru a putea continua în postura de Mare Maestru al Ordinului, va „transmite” înalta demnitate, după ce va obţine aprobarea Marelui Consiliu General al Ordinului, templierului cu rangul imediat următor pe scara ierarhică, Cavalerul Franciscus Theobaldus. La momentul respectiv, Theobaldus era Prior al Prioratului Ordinului din Alexandria (Egipt). Theobaldus a acceptat numirea în funcţie şi a semnat documentul în forma respectivă. Din acel moment, fiecare Mare Maestru sau Seneşal în exerciţiu a semnat acest document. În prezent, Marele Maestru Dom Fernando Fontes este în continuare recunoscut drept unicul şi adevăratul Mare Maestru în linie directă, iar legitimitatea titlului său este confirmată de continuitatea asigurată prin Carta Larmenius.
În contemporaneitate, la Capitulul Internaţional de la Chicago din 1973 statutele Ordinului au cunoscut o modificare semnificativă, se stabilesc obiectivele acestuia în concordanţă cu cerinţele actuale şi se înlocuieşte cuvântul “catolic” cu cel de “creştin”. Ordinul devine ecumenic şi primeşte în rândurile sale creştini aparţinând tuturor bisericilor creştine oficiale, care au recunoscută continuitatea apostolică. Acţiunea actuală a Ordinului în societate este publică şi se face cu îndrumarea Bisericii, prin Capelanii asociaţi Ordinului, fantasmagoriile afirmate despre templieri neavând nici un suport, iar asocierea lor cu erezia fiind o pură speculaţie.
În acest sens, în urmă cu 7 ani Vaticanul a publicat, în amintirea celor 700 de ani de la suprimarea Ordinului Templului, o carte-document într-o ediţie limitată de 799 de exemplare intitulată “Procesul contra templierilor”, un exemplar fiind adus şi în România şi care se află în proprietatea Marelui Priorat General Magistral al României al OSMTH. Volumul cuprinde documentaţia privitoare la audientele papale care au urmat arestărilor şi torturilor la care au fost supuşi templierii, unul dintre documentele care se găsesc în acest volum fiind pergamentul de la Chinon, amintit mai sus, prin care Papa Clement îi reabilita pe călugării-soldaţi.
Cancelaria Marelui Priorat General Magistral al României al Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalim – Biroul de Presă