Independență solidară – noul termen care promite nimic și livrează confuzie

Documentul intitulat „Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2025-2030" debutează cu un exemplu clasic de lipsă de rigurozitate, fapt surprinzător

pentru un document de o astfel de importanță.

Astel, chiar în capitolul 1 al strategiei este introdus un nou concept, și anume cel de „independență solidară". Acest concept nu se aplică doar unei singure instituții sau autortiăți, ci României în ansamblu, întrucât strategia în care a fost introdus este chiar strategia de apărare a României.

Contrar unei minime rigurozități, necesară măcar atunci când sunt introduse concepte noi în documente de o importanță ridicată, conceptul de „independență solidară" nu este definit. Se spune din ce el „se naște" („din analiza lucidă a actualității și dintr-o viziune pe termen mediu cu privire la țară"), se mai spune că „nu se naște și nici nu operează din vid", dar nu se spune cum arată și ce este nou-născutul (conceptul), urmând ca fiecare să aprecieze, dupa propriile puteri, ca în cazul unei picturi abstracte, ce a rezultat din acea „naștere". Or, abstracționismul are farmecul său în artă, dar nu este potrivit într-o strategie de apărare națională.

 

Se mai spune că „Prin manifestarea loială a solidarității cu aliații și partenerii săi, România și-a consolidat statutul și poziția în cadrul NATO și UE". E o afirmație greu de combătut. Dar, nu e definiția conceptului de „independență solidară".

Sigur, este bine să fii loial. Pentru că lipsa de loialitate este o trăsătură negativă de caracter. O umbră de întrebare apare însă în legătură cu expresia „manifestarea loială a solidarității", și anume dacă „solidaritate loială" nu este o expresie redundantă, întrucât este greu de imaginat cum ar arăta o solidaritate neloială.

Pe de altă parte, dacă solidaritate înseamnă să respecți tratatele NATO și UE, confuzia cu privire la întelesul conceptului de „independență solidară" persistă. Respectarea tratatelor internaționale este o obligație, o condiție minimală petru a rămâne membru al tratatelor respective. Dacă nu le respecți, ești sancționat (de exemplu, infringement) sau, în cele din urmă, ești exclus. Respectarea tratatelor nu înseamnă solidaritate, ci  este obligație de ordin general care asigură funcționarea dreptului internațional public. Obligație care există nu doar pentru tratatele NATO și UE, ci și pentru orice tratat internațional la care România este parte.

Lipsa definirii conceptului de „independență solidară" este cu atât mai gravă cu cât există cel puțin aparența că acest concept este contrar prevederilor constituționale, pentru că adaugă, în mod nepermis, la Constituție. Adică, adaugă la Constituție fără să fie parcursă o procedură de revizuire a Constituției.

Articolul 1 al. 1 din Constituție prevede că „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil." Se observă că în Constituție nu se prevede că România este și stat „solidar" sau „independent solidar".

De asemenea, art. 152 al. 1 din Constituție prevede că „Dispoziţiile prezentei Constituţii privind caracterul naţional, independent, unitar şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenţa justiţiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii."

Cu alte cuvinte, potrivit Constituției, România nu poate fi transformată, nici chiar prin revizuirea Constituției, din stat „independent" în stat „independent solidar". Asta, lăsând la o parte faptul că, în prezent, nici nu se știe ce s-a dorit să se înțeleagă prin conceptul de „independent solidar".

Ca atare, soluția rezonabilă pe care o propune APADOR-CH este de eliminare a conceptului de „independență solidară", care este nedefinit, imprevizibil și în contradicție cu prevederile constituționale, din Strategia Națională de Apărare a Țării.