Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



sâmbătă, 4 iulie 2026

De ce interzicerea totală a telefoanelor în școli este o măsură ineficientă și superficială

O cercetare recentă coordonată de specialiștii de la University College London (UCL) trage un semnal de alarmă: eliminarea completă a dispozitivelor mobile din unitățile de învățământ reprezintă o abordare mult prea simplistă și lipsită de eficiență în gestionarea riscurilor din mediul digital.

​Prăpastia dintre generații: Ce cred adulții versus ce simt elevii

​Datele publicate de The Independent evidențiază o discrepanță majoră de opinie între cadrele didactice, părinți și copii. Analiza s-a bazat pe răspunsurile unui eșantion format din 732 de elevi de liceu/gimnaziu, 27 de

profesori și 41 de părinți, chestionați prin intermediul unor grupuri de discuție și formulare.

​Rezultatele arată următoarele procente:

  • ​87% dintre profesori susțin restricțiile privind telefoanele mobile.
  • ​88% dintre părinți se declară de acord cu aceste reguli.
  • ​75% dintre elevi resping ferm această politică, pe care o cataloghează drept exagerat de punitivă.

​Tinerii au explicat că smartphone-ul a devenit un instrument indispensabil în rutina lor zilnică, fiind utilizat pentru rezolvarea temelor, verificarea prognozei meteo sau consultarea programului mijloacelor de transport în comun.

​Riscul ascuns: „Efectul de transfer” și agravarea problemelor din online

​Raportul avertizează că o astfel de interdicție generală nu rezolvă problemele de fond, ci doar le mută dincolo de ochii profesorilor. Acest „efect de transfer” riscă să facă fenomene grave precum hărțuirea sexuală online sau cyberbullyingul mult mai greu de detectat. Elevii vor deveni mult mai reticenți în a raporta abuzurile de pe internet, în timp ce algoritmii nocivi și conținutul periculos de pe platforme vor rămâne complet neadresate.

​„Acest transfer poate agrava problemele existente prin creșterea timpului petrecut în fața ecranelor acasă, iar încrederea erodată poate face ca tinerii să fie mai puțin dispuși să raporteze abuzurile online”, explică prof. Jessica Ringrose, autoarea principală a studiului.


​Conform acesteia, elevii privesc măsurile ca pe niște pedepse, nu ca pe un sprijin real, simțind că restricțiile le subminează relația de încredere cu adulții, care par să nu înțeleagă rolul esențial al tehnologiei în viața cotidiană a noii generații.

​Contextul din Anglia și cercul vicios al sancțiunilor

​Studiul vine într-un moment critic, după ce interdicția guvernamentală privind utilizarea smartphone-urilor a intrat în vigoare pe întreg teritoriul Angliei, obligând școlile să se asigure că elevii nu își folosesc telefoanele sau dispozitivele similare pe parcursul întregii zile școlare.

​Edith Rodda, coautoare a studiului și doctorandă la Institutul de Educație al UCL, avertizează că implementarea unor reglementări drastice fără o consultare prealabilă a elevilor poate genera un cerc vicios al sancțiunilor:

​„Elevii găsesc inevitabil modalități de a ocoli restricțiile, inclusiv prin deschiderea huselor securizate pentru telefoane.”


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu