Momentul de referință în
evoluția istorică a pașaportului românesc îl constituie promulgarea, la 19
martie 1912, de către regele Carol I, a primei legi moderne care se referea la
pașapoarte, denumită „Lege asupra paşapoartelor”.
Astfel, prin această lege, statul român
introducea primele principii generale în privința pașapoartelor și pentru trecerea frontierei, obligatorii pentru autorități și cetățeni.Fie că s-au numit
salvconducte, teşcherele, foi de pribegie, foi de circulaţie, foi de călătorie,
pasuri, pasuşuri sau paşapoarte, aceste documente de trecere a frontierei emise
de autorităţile statale certificau, în esenţă, identitatea, cetăţenia şi
calitatea posesorului lor.
Eliberate de Ministerul de
Interne și de prefecții de județe, pașapoartele erau emise în numele regelui şi
aveau formatul unei cărți mici portative, de dimensiunile 9 cm pe 13 cm, fiind
compuse din 20 pagini numerotate.
Termenul de pașaport – prin
care se desemna documentul general de călătorie în baza căruia călătorii români
puteau circula peste granițele Dunării și ale Imperiului Habsburgic – apare
prima dată reglementat în Regulamentele Organice, intrate în vigoare în 1830 în
Moldova și în 1831 în Țara Românească.
În decursul anilor, au fost
introduse mai multe tipuri de paşapoarte: diplomatice (în 1920), colective şi
de serviciu (în 1941).
Activitatea de eliberare a
paşapoartelor a revenit în exclusivitate Ministerului Afacerilor Interne în
anul 1948. Regimul sever al călătoriilor în străinătate a fost menţinut până în
decembrie 1989. Prin Decretul-Lege nr. 10/ianuarie 1990 s-au liberalizat
călătoriile cetăţenilor români în străinătate şi s-au desfiinţat vizele.
Începând cu 1 ianuarie 2005,
la nivel naţional, activitatea de paşapoarte a trecut în subordinea Instituţiei
Prefectului.
În conformitate cu
Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 al Consiliului Uniunii Europene din 13
decembrie 2004 privind standardele pentru elementele de securitate și
elementele biometrice integrate în pașapoarte și în documente de călătorie
emise de statele membre, România, ca stat membru, a introdus pașapoartele
electronice. În evoluția formei și conţinutului său, odată cu inserarea unor
elemente de identificare biometrică, se realizează o corelație fiabilă între
deținătorul legal al documentului și documentul respectiv.
Cetăţenii români au câştigat
o mai mare libertate de circulaţie începând cu data de 1 ianuarie 2007, de când
cartea de identitate valabilă poate constitui document de călătorie în statele
membre ale Uniunii Europene.
Din februarie 2010, se pot
depune documente, respectiv obţine paşapoarte simple electronice sau temporare,
şi la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României în străinătate.
Potrivit noilor modificări ale
Legii nr 248/2005, începând cu data de 20 iulie 2018, au început să fie emise paşapoarte
simple electronice, care au o valabilitate de 10 ani.
Aniversarea Zilei
Paşaportului Românesc, ajunsă la 110 ani, atestă, înainte de toate,
determinarea, profesionalismul și experiența lucrătorilor din sistemul de
pașapoarte.
Astăzi, mai mult decât
oricând, cetățenii se bazează pe calitatea și excelența serviciilor publice
oferite de sistemul de pașapoarte, servicii pe care acestea reuşesc să le ofere
cu eforturi susținute.
În circumstanțe extraordinare, precum cele cu
care ne confruntăm în prezent, se poate vedea cel mai bine importanța
activității serviciilor de paşapoarte pentru societatea românească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu