Efectele consumului de tutun, alcool şi droguri în plan medical, social şi juridic asupra persoanelor

Prezintă: Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Caraş-Severin.

EFECTELE CONSUMULUI  DE TUTUN, ALCOOL ŞI DROGURI  ÎN PLAN MEDICAL, SOCIAL ŞI JURIDIC ASUPRA PERSOANELOR

           

Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Caraş-Severin este structura  teritorială a Agenţia Naţionale Antidrog din cadrul Ministerului Afacerilor Interne,  instituţie care stabileşte concepţia de ansamblu şi asigură coordonarea unitară, pe baza unei strategii naţionale, a luptei împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri, desfăşurată de către autorităţile competente, de alte instituţii ale statului şi de organizaţii neguvernamentale.

Centrul de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog Caraş-Severin iniţiază şi derulează împreună cu autorităţile administraţiei publice locale o serie de proiecte, programe şi campanii în parteneriat public/privat, de interes local, pentru protecţia antidrog a comunităţilor proprii.

Întreaga activitate desfăşurată s-a bazat pe punerea în practică a obiectivelor Strategiei Naţionale Antidrog 2013-2020, a Strategiei Judeţene Antidrog 2014-2020, a planurilor de acţiune aferente  şi a obiectivelor cuprinse în Planul de Acţiuni  pentru realizarea în Judeţul Caraş-Severin a Programului de Guvernare.

·         Consumul de droguri reprezintă o variabilă greu de măsurat, societatea fiind foarte reactivă şi, în consecinţă, fenomenul are un caracter ascuns. La nivel internaţional, pentru estimarea sa, se utilizează mai multe criterii de apreciere, printre care se numără şi studiile de prevalenţă. Pe lângă acestea, se monitorizează şi alţi indicatori epidemiologici, precum: urgenţele medicale datorate consumului de droguri, admiterea la tratament ca urmare a consumului de droguri, boli infecţioase asociate consumului de droguri, decese asociate consumului de droguri, consumul problematic de droguri. Datele rezultate din analiza acestor indicatori întregesc o imagine asupra dimensiunii şi caracteristicilor consumului de droguri

·         Existenţa unor reguli familiale clare în legătură cu consumul de tutun, alcool şi alte droguri este un factor de protecţie faţă de abuzul de droguri din timpul adolescenţei. În acelaşi fel, constituie factori de protecţie atât percepţia de dezaprobare familială cu privire la consum, cât şi faptul că părinţii sunt modele adecvate prin atitudinea şi comportamentul lor în ceea ce priveşte drogurile.

·         Consumul de alcool, tutun şi droguri ilegale este un subiect care îi preocupă pe mulţi părinţi. În schimb, uneori nu conştientizăm suficient riscurile pe care le reprezintă abuzul de alcool sau obiceiul de a fuma între adolescenţi: două comportamente care pot avea un impact foarte negativ asupra sănătăţii şi bunăstării sale pentru tot restul vieţii.

·         Consumul de tutun, alcool şi alte droguri este iniţiat de obicei în adolescenţă. De fapt, nu există practic nici un consumator adult de astfel de substanţe care să nu fi început înainte de 18 ani. În consecinţă este important să se întârzie cât mai mult vârsta de iniţiere a consumului de tutun, alcool şi alte droguri.

·         În plus, copiii care încep foarte devreme să consume tutun şi alcool prezintă o probabilitate mai mare de a testa şi a consuma alte droguri ulterior. Astfel, dacă se evită consumul de tutun şi alcool în timp ce aceştia sunt foarte tineri, se reduce de asemenea riscul de a ajunge să consume alte droguri.

·         Există mulţi factori care pot contribui la faptul că un adolescent începe să consume una dintre aceste substanţe, de exemplu:

-                Curiozitatea şi dorinţa de a face lucruri noi (caracteristici ale adolescenţei).

-                Influenţa prietenilor.

-                Influenţa publicităţii.

-                Diverşi factori relaţionaţi cu familia (cum ar fi faptul că părinţii au consumat şi ei astfel de substanţe).

·         Este dificil să explici contradicţiile dintre comportamentul părinţilor şi ceea ce aceştia aşteaptă de la copii lor (există părinţi care au renunţat la fumat pentru a evita să dea un exemplu negativ copiilor). În cazul tutunului, părinţii pot întotdeauna să încerce să explice copiilor procesul şi efectele dependenţei de tutun ca un bun motiv pentru a nu se apuca de fumat. Astfel, le pot spune cum au început să fumeze – pur şi simplu, din curiozitate – şi cum, aproape fără să-şi dea seama, au rămas legaţi de tutun, fapt care i-a făcut să eşueze în mod repetat în încercările lor de a renunţa.

·         În plus, dacă părinţii fumează şi/sau beau alcool, este foarte convenabil să arate faţă de copii, autocontrolul său în aceste comportamente: să nu bea niciodată în exces, să menţină abstinenţa dacă trebuie să conducă, să nu urce într-un vehicul condus de o persoană care a băut prea mult, să ofere şi băuturi fără alcool invitaţilor, să nu fumeze atunci când este bolnav, să nu fumeze în locuri închise dacă există copii sau persoane pe care le deranjează fumul, să respecte interdicţiile cu privire la fumat etc.

·         Fumatul este responsabil pentru 90% din cazurile de neoplasm pulmonar la barbaţi şi 79% la femei.

Riscul de cancer pulmonar la fumătorii activi este, faţă de nefumatori:

- de 10 ori mai mare – dacă fumează mai puţin de 10 ţigari/zi

- de 40 ori mai mare – dacă fumează 20-30 ţigari/zi 

- de peste 70 ori mai mare – dacă fumează mai mult de 40 ţigari/zi

·         Riscul unui fumator pasiv de a face cancer pulmonar este de peste 100 de ori mai mare decât al unei persoane care a locuit/muncit 20 de ani într-o clădire construită cu azbest (alt factor care produce cancer pulmonar).

Fumatul produce inflamaţia şi îngustarea bronhiilor, creşterea şi alterarea secreţiei de mucus, pierderea elasticitaţii ţesutului pulmonar, ceea ce cauzează şi agravează o serie de afecţiuni.

Aproximativ 90% din bolnavii cu BPOC sunt fumători, iar fumatul scade eficienţa tratamentului corticoid inhalator şi creşte frecvenţa şi intensitatea exacerbărilor BPOC.

Deşi statisticile indică faptul că doar 20-30% dintre fumători ajung să dezvolte BPOC, simptome precum oboseala rapidă, scăderea capacităţii de efort, tuse matinală cu sau fără expectoraţie, apar la mult mai mulţi fumători, fiind un indiciu pentru o afectare pulmonară de tip obstructiv.

Adulţii fumători fac exacerbări astmatice mai frecvente şi mai severe, la fel ca şi copiii astmatici cu parinţi fumători: riscul de a suferi o exacerbare care necesită intubaţie este de 22 ori mai mare. Copiii care stau în case în care se fumează au un risc de apariţie a astmului cu 31% mai mare. Fumatul creşte riscul de tuberculoză precum şi frecvenţa altor infecţii respiratorii.

·   Fumatul şi afecţiunile cardio-vasculare: fumatul este factor cauzal al cardiopatiei ischemice (angina pectorala sau infarctul miocardic), aterosclerozei,  arteritei obliterante.

Consumul de tutun creste riscul de anevrisme, tromboze, accidente vasculare cerebrale, hipertensiunea arterială.

Fumatorii au un risc de 4 ori mai mare decât nefumătorii de a suferi un AVC înainte de vârsta de 65 de ani, iar fumatoarele – de 5,7 ori.

Un adult fumator cu vârsta între 15 si 65 de ani are o “şansă” de 1,6 ori mai mare de a suferi un AVC.

Dacă renunţă la fumat, riscul de AVC începe să scadă dupa 24 de ore, iar după 2-4 ani riscul poate fi egal cu al unui nefumator.

·     Fumatul şi afecţiunile neurologice şi psihice:

-boala Parkinson

                                                                              -boala Alzheimer

                                                                              -demenţa

                                                                              -schizofrenia

                                                                              -depresiile

·     Fumatul şi bolile reumatologice sau vasculite: poliartrita reumatoida, lupusul eritematos, spondilita anchilopoietica, etc sunt agravate de fumat.

Alte afecţiuni cauzate sau favorizate de fumat:

                                                                                - cataracta

                                                                                - hipotiroidismul

                                                                                - diabetul zaharat

·     Fumatul şi funcţiile aparatului reproducator:

 -  la barbat duce la scăderea fertilitatii şi la impotenţă;

 - la femeie determină scaderea fertilităţii şi instalarea precoce a  menopauzei ca şi osteoporoza.

   

·         Conform unui studiu dat recent publicităţii, 10% din populaţia României este dependentă de alcool. Deşi întrunirile Alcoolicilor Anonimi au loc şi la noi în ţară, românii ocupa un loc de frunte printre europeni, la consumul de alcool.

·         Media europeană este de 15 litri de alcool pe cap de locuitor, cifra pe care românii au depăşit-o cu o medie de 18,5 litri de acool pe locuitor, consumaţi într-un an.

·         Ministerul Sănătăţii susţine că 16% dintre români sunt consumatori obişnuiţi de alcool, iar peste 2 milioane au probleme cu alcoolul, cifra părând să fie în continuă creştere.

·            Alcoolul este un drog în stare lichidă, al cărui consum conduce în timp la dependenţă fizică şi psihică!!!!!

·         Alcoolismul este o boală cu evoluţie progresivă, British Medical Association (BMA) a dat publicităţii o listă cu 19 trepte de evoluţie a acestei boli:

·         Consumul ocazional

·         Începerea consumului constant

·         Consumul pe furiş

·         Apariţia sentimentului de culpabilitate

·         Incapacitatea de a aprofunda o problemă

·         Sancţionarea pentru conducere auto sub influenţa alcoolului

·         Pierderea autocontrolului

·         Comportament megaloman

·         Neîmplinirea promisiunilor şi hotărârilor

·         Evitarea familiei şi a  prietenilor

·         Necazuri la serviciu

·         Resentimente nejustificate

·         Alterarea gândirii

·         Deteriorarea morală

·         Indiferenţă pentru hrană

·         Incapacitatea de a întreprinde o acţiune

·         Resturi de veleităţi intelectuale

·         Recunoaşterea înfrângerii totale

·         Nevoia continuă şi obsesia de a bea

·         Beţia alcoolică supraacută  apare în cazul persoanelor care consumă mari cantităţi de alcool în timp scurt, sau în cazul persoanelor sensibile şi neobişnuite să bea (de exemplu copiii). Se intră rapid în comă, iar colapsul circulator care intervine provoacă decesul.

·         Alcoolismul cronic apare prin consumul în timp îndelungat. Determină dependenţă şi provoacă tulburări neuropsihice; alcoolicul este iritabil şi predispus la violenţă.

·         Consumul de alcool este o metodă rapidă şi plăcută de a modifica emoţiile, sentimentele, stările de dispoziţie în general.

·         Se apelează la consumul de alcool când apare teama faţă de ceva, în aşteptarea unui lucru plăcut dar şi în aşteptarea unui lucru neplăcut, temător.

·         Alte motive des invocate de consumatori sunt: supărarea, bucuria, agresivitatea, povara singurătăţii sau povara psihologică a responsabilităţilor,bucuria, îmbunătăţirea relaţiilor cu ceilalţi, socializare, alungarea temporară a stresului, apărarea împotriva sentimentelor neplăcute, curajul de a spune ceva, stimulare sexuală temporară, dorinţa de recompensare, plăcere.

·         Celulele nervoase nu se regenerează. La fiecare consum de alcool sunt distruse mii de celule nervoase. Distrugerea treptată a neuronilor se observă în timp, mai ales de câtre persoanele apropiate alcoolicului. Această reducere a numarului neuronilor cauzează şi reducerea performanţelor creierului, vizibile în scăderea capacităţii de memorizare (apar lacune de memorie), a capacităţii de gândire, de înţelegere, pierderea simţului critic şi a discernământului.

·         Consumul abuziv poate cauza în timp deteriorări şi leziuni organice la nivelul creierului, ajungându-se la psihosindromul organic,la convulsii, delirium tremens sau la demenţă.

·         Din punct de vedere psihic, dependentul de alcool manifestă o răceală emoţională, o alterare treptată a sentimentelor, indispoziţii frecvente şi schimbări bruşte a opiniilor.

·         Efecte de lungă durată

·         Alcoolismul

·         Pierderea memoriei

·         Ciroză hepatică

·         Deteriorarea creierului

·         Boli de inimă

·         Malnutriţia

·         Scurtarea duratei de viaţă

·         Moarte prin accidente( de maşină)

·         Moarte prin accidente legate de alcool

·         Dificultăţi în economie

·         Pierderea creativităţii

·         Delicvenţa juvenilă

·         Certuri în familie care duc la distrugerea căminului

·         Lipsa de respect faţă de sine

·         Decese datorate conducerii în stare de ebrietate

·         Peste 60% din accidentele rutiere, crimele violente şi violurile sunt datorate consumului de alcool

CONSUMUL DE ALCOOL DETERMINĂ MODIFICĂRI

ÎN ORGANISM:

Ce este dependenţa fizică?

•          Se vorbeşte despre dependenţă fizică atunci când apar fenomene de sevraj (ansamblul simptomelor fizice neplăcute, cauzate de lipsa alcoolului din sânge).

•          Dependenţa fizica este o consecinţă a unui consum frecvent de alcool şi a adaptării treptate a organismului la acesta (creşterea toleranţei). Drept urmare, organismul are nevoie de alcool pentru a-şi împlinii funcţiile.

•          Senzaţia trupească de "normalitate" se instalează abia atunci când alcoolul este prezent.În schimb, cel în cauză simte că-i lipseşte "ceva" atunci când trebuie să se descurce fără alcool.

•          Dacă alcoolemia (concentraţia de alcool în sânge) nu este restabilită după ce alcoolul a fost administrat sau dacă acesta a fost luat în cantitate insuficientă atunci apar simptomele de sevraj: tremurături, senzaţie de vomă, sudoraţie abundentă, tulburări de somn, frică, nelinişte.

Ce este dependenţa psihică?

•          Dependenţa psihică este iniţial dorinţa, iar apoi cerinţa obsesivă a unei persoane de a se sprijini pe efectele drogului, pentru că astfel se creează o stare în care problemele devin mai puţin de nerezolvat şi multe situaţii din viaţa de zi cu zi devin mai plăcute sau în orice caz mai suportabile.

•          Dependenţa psihică se instalează treptat: la început se bea pentru motive neînsemnate, de exemplu din cauza proastei dispoziţii matinale.

•          Dar consumul repetat creează cu timpul convingerea că nu poţi trăi mulţumit decât dacă ai băut ceva. Atunci când tot mai multe situaţii de viaţă sunt resimţite ca fiind stresante, plictisitoare sau frustrante, alcoolul câştigă în importanţa pentru echilibrul psihic.

•          Atunci când alcoolul nu mai este la îndemână, apare discomfortul psihic.

1. Tratamenul dependenţei fizice - se realizează în spitale, prin dezalcoolizare

2. Tratamentul dependenţei psihice - se realizează prin consiliere şi terapie

3. Relaţiile sociale - se realizează în paralel cu tratamentul dependenţei fizice şi psihice

•          Cu toate ca multor adulţi nici măcar nu le place să se gândească la aceasta, adevărul este că mulţi copii încearcă alcoolul în timpul liceului şi mai de vreme, cu mult înainte de a fi legal pentru ei să îl consume. Cercetările arată că aproape 80% din copiii ajunşi la liceu au încercat deja alcoolul.

NOI STRATEGII DE APLICARE A LEGII ÎN DOMENIUL DROGURILOR

În ultimii ani, flagelul drogurilor reprezintă fenomenul cel mai complex, profund şi tragic al lumii contemporane, în condiţiile în care, anual, miliarde de dolari şi sute de mii de oameni sunt antrenaţi în acest mariaj al morţii, numit „Traficul şi consumul ilicit de droguri”.

Este o realitate faptul că de mii de ani drogurile au fost folosite legal sau ilegal, de la o etapă la alta a evoluţiei societăţii, însă, dincolo de acceptarea sau de respingerea drogurilor de către societate, efectele negative ale acestora asupra stării somatice şi psihice a individului şi asupra relaţiilor lui sociale au devenit incontestabile. Acest adevăr a determinat fără îndoială un transfer al mentalităţilor, prin deplasarea accentului pe prevenirea apariţiei acestei „boli”, pe tratament, asistenţă, consiliere şi reintegrare socială şi, numai în subsidiar, pe tratarea „bolii” prin pedeapsă, prin izolarea din comunitate a celor care au încălcat ordinea normativă.

Combaterea traficului şi consumului de droguri a reprezentat şi reprezintă la nivel naţional o problemă socială complexă, având în vedere că traficul ilicit de droguri este o activitate criminală foarte lucrativă, cu caracter supranaţional, care acţionează în conformitate cu legile economiei de piaţă, având drept scop imediat alimentarea centrelor de consum şi ca finalitate obţinerea unor enorme beneficii, ceea ce presupune în mod justificat interesul statului de a-şi orienta în mod cât mai eficient propria politică în lupta antidrog, pentru apărarea propriilor cetăţeni şi salvarea valorilor socio-morale.

In România, Legea nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, constituie cadrul legislativ actual şi conţine toate elementele constitutive ale infracţiunilor privind drogurile.

Toate infracţiunile la regimul drogurilor, implică din partea subiectului activ, intenţie directă sau indirectă sub forma vinovăţiei, cu anumite particularităţi.

ART. 4 (1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Astfel, forma de vinovăţie cerută pentru infracţiunea prevăzută la articolul 4 din lege (cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri pentru consum propriu fără drept) este numai intenţia directă, făptuitorul realizând acţiunile ce formează elementul material al infracţiunii în scopul consumului propriu, prezumandu-se astfel că este consumator,  inexistenţa acestui scop ducând  la o altă încadrare juridică (articolul 2 din lege).

Implementarea conceptului de justiţie terapeutică în România

După intrarea în vigoare a noului Cod Penal, la data de 1 februarie 2014, au fost aduse modificări Legii nr. 143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind Codul Penal, în sensul adaptării pedepselor pentru infracţiunile prevăzute în legea specială potrivit logicii sancţionatorii a noului Cod penal, actualizării trimiterilor la normele din Partea specială a Codului penal, dezincriminării unor fapte, precum şi aplicării prevederilor art. 19 ca şi alternativă la pedeapsa închisorii.

Prin întărirea rolului de legătură a centrelor de prevenire, evaluare şi consilere antidrog din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog între sistemul de aplicare a legii şi managementul serviciilor de asistenţă destinate consumatorilor de droguri, au fost create premisele necesare pentru punerea în practică a conceptului de justiţie terapeutică.

În România, funcţia principală a penitenciarului şi-a mutat treptat accentul de pe domeniul custodial (prin care se urmarea izolarea infractorului de societate, prin prisma pericolului social pe care-l reprezenta) pe domeniul educaţional-recuperativ (psiho-social şi terapeutic), prin desfăşurarea numeroaselor programe educative şi de asistenţă psihosocială în vederea scăderii riscului recidivei şi creşterii şanselor de reinserţie şi reintegrare socială.

Spre deosebire de sistemul actual de justiţie penală şi celelalte forme comunitare de aplicare a legii, justiţia terapeutică reprezintă un progres semnificativ înregistrat în elaborarea şi implementarea unui sistem eficient de abordare a grupurilor vulnerabile[1], aşa cum sunt ele definite în Memorandumul privind Incluziunea Socială (JIM) şi în Legea asistenţei sociale 292/2011. Din perspectiva justiţiei terapeutice, consumatorul de droguri şi consumatorul dependent sunt abordaţi din perspectiva patologiei medicale şi sociale şi, implicit, a serviciilor şi intervenţiilor intregrate specializate medicale, psihologice şi sociale.

Jutitiţia terapeutică reprezintă, în esenţă, promovarea rolului legii ca agent terapeutic, principiile acesteia fiind centrate pe „modalităţile psiosociale” prin care legile şi procesele juridice afectează indivizii implicaţi în procesul penal. Justiţia terapeutică reprezintă o abordare orientată către rezultate, determinând efectele produse de sistemul legislativ în materie şi analizând cauzele acestora, principiul fundamental asimilat jurisprudenţei terapeutice fiind opţiunea terapeutică dar neexcluzând măsurile de manifestare a actului de justiţie.

Cadrul de aplicare a prevederilor pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind Codul Penal este stabilit prin Regulamentul de aplicare a Legii nr.143/2000, cu modificările şi completările ulterioare, aprobat prin Hotărârea de Guvern 860/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

În acest act normativ secundar sunt definţi termeni şi expresii ca: servicii medicale, servicii sociale, dependenţa de droguri, polidependenţă, urgenţă, diagnostic dual: sindrom de abstinenţă, intoxicaţie acută, supradoză, reducerea riscurilor asociate consumului, afecţiuni asociate consumului, decese datorate consumului, dezintoxicare, manager de caz, metaboliţi.

În Hotărârea de Guvern 860/2005, cu modificările şi completările ulterioare, se remarcă abordarea logică şi sistemică a „prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri”, cadrul fiind asigurat de definirea măsurilor de prevenire şi combatere. Dacă pentru măsurile de combatere a fost suficientă referirea la activităţile desfăşurate de organele administraţiei publice şi organele judiciare, măsurile de prevenire sunt definite şi chiar exemplificate. Astfel, măsurile de prevenire a consumului ilicit constau în totalitatea activităţilor desfăşurate de către instituţiile abilitate, în scopul evitării începerii consumului, întârzierii debutului acestuia, trecerii la un consum cu risc mai mare şi promovării unui stil de viaţă sănătos; acestea pot fi: informare, educare, comunicare-sensibilizare, conştientizare, câştigare de abilităţi etc

Programele de prevenire pe baza cărora se desfăşoară măsurile exemplificate se elaborează conform unor standarde de calitate, elaborate de Agenţia Naţională Antidrog, pe baza evaluării necesităţilor şi în raport cu anumite criterii: situaţia populaţiei căreia se adresează, a mediului în care se implementează şi a tipului de drog avut în vedere.

Dezvoltarea dispoziţiilor legale privind programele integrate de asistenţă se realizează în mod sistematic, în funcţie de etapele procesului de acordare a serviciilor de asistenţă medicală, psihologică şi socială:

ü  evaluarea, care are ca scop selectarea tipului de program pentru beneficiar;

ü  stabilirea programului si elaborarea planului individualizat de asistenţă;

ü  includerea într-un program integrat de asistenţă, prin semnarea acordului de asistenţă;

ü  elaborarea planului individualizat de asistenţă;

ü  implementarea măsurilor prevăzute în planul individualizat;

ü  monitorizarea şi evaluarea implementării măsurilor prevăzute în planul individualizat si a rezultatelor acestora;

ü  terminarea programului.

Prima etapă a procesului de asistenţă a consumatorului se desfăşoară în următoarele cazuri:

ü  la solicitarea consumatorului sau a reprezentantului legal, în cazul minorilor, sau a persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă;

ü  la dispoziţia procurorului sau, după caz, a altui organ judiciar;

ü  în situaţii de urgenţă;

ü  la solicitarea altor furnizori de servicii, atunci când consumatorul s-a adresat direct acestora.

Deosebit de importantă în selectarea serviciilor în concordanţă cu nevoile personale ale beneficiarului, evaluarea se realizează pe arii multiple:

ü  Potenţial acut de intoxicaţie şi/sau de sindrom de abstinenţă bazat pe istoricul personal şi de consum si pe semnele specifice ale acestora;

ü  Condiţii biomedicale şi complicaţii curente care, deşi nu au legătură cu sindromul de abstinenţă sau intoxicarea, necesită tratament deoarece pot genera riscuri sau pot complica procesul de asistenţă şi reabilitare;

ü  Condiţii psihologice şi/sau psihiatrice şi complicaţii, precum şi alte condiţii care pot genera riscuri sau pot afecta procesul de asistenţă şi reabilitare, cum sunt: acceptarea /rezistenţa la tratament, potenţial de recădere, continuarea utilizării etc.

ü  Condiţii sociale şi familiale care pot fi surse de suport individual, familial sau comunitar sau pot îngreuna/împiedica procesul de asistenţă şi reabilitare;

ü  Situaţia juridică anterioară şi prezentă.

Monitorizată de managerul de caz, evaluarea este efectuată de personalul centrului de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, precum şi de alţi furnizori de servicii. Regulamentul de aplicare a legii conţine dispoziţii referitoare la elaborarea raportului de evaluare, prezentarea acestuia consumatorului şi exprimarea acordului de includere în program, diferenţiind situaţiile în funcţie de calitatea beneficiarului. Astfel, dacă evaluarea se realizează la solicitarea procurorului, procedura stabilită de lege este următoarea: instituţiile medico-legale au obligaţia să transmită centrului de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog o copie a raportului de expertiză toxicologică, în termen de 5 zile de la dispunerea acesteia de către procuror pentru întocmirea raportului de evaluare.

Pentru consumatorul care se prezintă la centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog pentru acordarea de servicii de asistenţă sau la solicitarea altor furnizori de servicii, atunci când consumatorul s-a adresat direct acestora- evaluarea se realizează fără expertiza toxicologică.

Acordul consumatorului cu includerea în program este exprimat prin semnarea de către acesta a unui contract terapeutic la care este anexat planul individualizat de asistenţă.

În situaţia în care evaluarea a fost solicitată de către procuror, acesta prezintă învinuitului/inculpatului raportul de evaluare cu recomandarea de includere într-un program integrat de asistenţă şi îi solicită acordul.

Ultima etapă a procesului de asistenţă, finalizarea programului intervine în următoarele cazuri:

ü  la finalizarea programului;

ü  la solicitarea consumatorului, caz în care se impune semnarea unui document, după informarea completă asupra consecinţelor unei astfel de acţiuni;

ü  la schimbarea programului, ca urmare a evaluării implementării măsurilor de asistenţă.

Caracterul multidisciplinar al serviciilor de asistenţă pentru consumator presupune clarificări cu privire la furnizorii acestora. Creşterea accesibilităţii consumatorilor la serviciile de asistenţă este permisă de varietatea pachetelor de servicii ale furnizorilor, aceştia putând fi atât publici (serviciul public de asistenţă psiho-socială, prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, serviciul public de asistenţă medicală - de urgenţă, primară, ambulatorie sau de specialitate - serviciul public de asistenţă socială, potrivit legislaţiei în vigoare, alte servicii publice, cât şi privaţi - asociaţii şi fundaţii şi orice alte forme organizate ale societăţii civile, persoane fizice şi juridice autorizate în condiţiile legii, organisme internaţionale care desfăşoară activităţi în domeniu.

Sunt reglementate, de asemenea, tipurile de centre în care se furnizează servicii de asistenţă pentru consumatorii de droguri:

●    centrul de evaluare, prevenire şi consiliere antidrog din cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog: acordă unul sau mai multe servicii de asistenţă medicală, psihologică şi socială în regim ambulatoriu şi asigură managementul de caz;

·         centrul de zi: acordă servicii de asistenţă în regim ambulatoriu, pe o perioadă de 12 ore;

·         centrul rezidenţial, sub formă de comunitate terapeutică, locuinţă protejată, locuinţă socială, centre vocaţionale care acordă servicii de asistenţă în regim hotelier;

·         centrul de asistenţă integrată a adicţiilor: acordă unul sau mai multe servicii de asistenţă medicală, psihologică şi socială în regim ambulatoriu;

·         centrul de dezintoxicare în regim spitalicesc care acordă servicii medicale de dezintoxicare într-o structură de tip intraspitalicesc;

·         centrul de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri care acordă servicii de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri în regim ambulatoriu sau de unităţi mobile;

·         alte categorii de instituţii publice sau private, prevăzute de lege.

În contextul abordării inovative tip justiţie terapeutică, în aplicarea reglementărilor în viagoare, începând cu data intrării în vigoare a noului Cod Penal şi Cod de Procedură Penală (01.02.2014), procurorul dispune evaluarea persoanei consumatoare de droguri de către centrul de prevenire, evaluare şi consiliere antidrog, în scopul includerii acesteia în circuitul integrat de asistenţă a persoanelor consumatoare de droguri.

La nivelul Agenţiei Naţionale Antidrog a fost elaborată o procedură specifică de lucru, ce are ca scop reglementarea activităţii de evaluare a consumatorilor de droguri, ca urmare a aplicării art. 19  din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare.

În scopul monitorizării şi eficientizării activităţii de evaluare a consumatorilor de droguri ca urmare a aplicării art. 19 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, prin aplicarea, la nivelul Centrelor de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog, a procedurii de lucru PI-146-ANA-Ediţiile 1 si II -2014, a fost realizată o colectarea trimestrială centralizată a indicatorilor specifici.