Prin
intermediul piesei Efectul Genovese, Alina Nelega interoghează o
lume care ani de zile a ascuns, în spatele firescului vieţii de zi cu zi, în
spatele unei apareţe de normalitate, pasivitatea colectivă şi acceptarea participativă
a acestei infestări generale. În spectacolul realizat de Gavril Cadariu,
personajele se înfruntă, într-un spaţiu gol, circular, o arenă a vieţii,
folosind doar forţa propriilor argumente şi lăsând conflictul să-şi atingă
tensiunile conţinute.
Explozie de imaginaţie. Aceasta pare a fi cheia reuşitei
spectacolului-performance, Dontcrybaby, semnat
de Eugen Jebeleanu. Pe un text fragmentar (Catinca Drăgănescu), ce îmbină
monoloagele cu scenele scurte şi intervenţiile „din spate” ale DJ-ului,
printr-o dinamică aparate dată de construcţia scenică – actorii preiau personajele unul de la
celălalt, interpretându-le pe rând –, spectacolul, în fapt, este un remix al
unui basm cvasi cunoscut. Aparent inocent, se pun întrebări la care răspunsul
este greu dat, privind graniţa dintre vină şi nevinovăţie, sau raportul dintre
victimă și circumstanţă.
Duminică, 18 mai, în ultima zi a primei sesiuni FEST-FDR,
sunt programate trei spectacole: Pisica
verde de Elise Wilk, regia Cristi Juncu (Universitatea Naţională de Artă
Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” București); Dreaming Romania de Mihai Pintilei-Jabeniţan, creație colectivă
(Asociaţia Centrul Mutimedia Teatru Fix, Iaşi) şi Cabaretul cuvintelor de Matei Vişniec, regia Ștefan Iordănescu
(Teatrul Naţional Timișoara).
Despre Pisica verde, autoarea
textului scria: „Pisica verde spune
povestea a şase adolescenţi dintr-un oraş de provincie şi a unei seri de
sâmbătă care le va schimba vieţile pentru totdeauna. (…) Pisica verde spune o poveste de dragoste. Ca multe poveşti de
dragoste din adolescenţă, e vorba despre o iubire neîmpărtăşită. Pisica verde spune o poveste despre o
crimă. E o poveste pe care o ştim cu toţii: am citit-o în ziar sau am văzut-o
la ştiri..”
Realizat ca o creaţie colectivă a
actorilor protagonişti în spectacol, Dreamimg
România este un comentariu când sarcastic, când plin de ironie la adresa
unor tipare socio-politice ale României. Trecerile alerte între scene, verva
replicii dar şi verva interpretării sunt atuurile acestei creaţii.
Cabaretul cuvintelor, una dintre cele mai recente
piese scrise de Matei Vişniec, pare a fi doar un joc. Un joc al sunetelor, literelor,
cuvintelor, cele care se lasă şi nu se lasă prinse în forme, pentru a se umple
de sensuri şi a da naştere limbajului. Dinamic, imaginativ, spectacolul devine
şi el joc-ul ce ne vorbeşte despre comunicare, într-un timp în care aceasta se
află la graniţa imploziei.
Urmează, aşadar, încă două zile în care energia, talentul, atitudinea și
calitatea construiesc profilul FEST-FDR2014 .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu