Ministerul Afacerilor Externe a găzduit,
în prezenţa ministrului Titus Corlăţean, lansarea volumului „Prizonieri
de război români în Uniunea Sovietică. Documente 1941 – 1956.”, în
cadrul programului „Repere Editoriale la MAE”. Evenimentul a reunit
reprezentanţi importanţi ai administraţiei centrale, reputaţi
specialişti ai mediului academic, membri ai corpului diplomatic
acreditat la Bucureşti, foşti ambasadori şi diplomaţi de carieră români,
reprezentanţi ai Asociaţiei Veteranilor de Război şi ai
mass-media.
„Suntem astăzi cu toţii martorii unui moment de maximă importanţă,
atât din punct de vedere istoriografic, cât şi din cel al relaţiei
bilaterale dintre România şi Federaţia Rusă – lansarea Volumului de
documente „Prizonieri Români de Război în Uniunea Sovietică”. Este
pentru prima dată în istoriografia română când este publicat un corpus
de documente consacrat acestei problematici.”, a subliniat şeful
diplomaţiei române în deschiderea evenimentului.
Volumul „Prizonieri de război români în Uniunea Sovietică. Documente
1941 – 1956” este rezultatul unei munci de şase ani a trei istorici
români – Laurenţiu Constantiniu, Ilie Schipor şi Vitalie Văratic
(coordonator) – care au colaborat cu istoricii ruşi Vladimir Ivanovici
Korotaev şi Vladimir Nikolaevici Kuzelenkov, în baza unui acord de
colaborare, iniţiat de Ministerul Afacerilor Externe, între Institutul
Diplomatic Român şi Agenţia Arhivelor Federale ale Rusiei şi Arhivele
Militare de Stat ale Rusiei în anul 2006.
„Această lucrare ştiinţifică este, într-un anume fel, o
„reîntoarcere în Ţară”, la aproape 70 de ani de la încheierea celui
de-al Doilea Război Mondial, a celor care şi-au găsit sfârşitul tragic
în lagărele NKVD, coloniile speciale şi batalioanele de muncă ale
regimului stalinist. Volumul lansat astăzi clarifică multe aspecte care
păreau de neexplicat privind contextul căderii militarilor români în
prizonierat, cadrul juridic şi normativ al captivităţii acestora,
regimul de viaţă şi de muncă al prizonierilor de război şi
„internaţilor” civili, educaţia politică şi antifascistă a acestora,
asistenţa militară şi mortalitatea ridicată, judecarea şi condamnarea de
către tribunalele militare sovietice a peste 1.300 de cetăţeni români”, a spus ministrul Titus Corlăţean.
Directorul general al Institutului Diplomatic Român, Dan Petre, a
subliniat complexitatea acestei lucrări şi a mulţumit tuturor celor
implicaţi în acest proiect – echipei de istorici, directorilor generali
ai IDR de-a lungul celor şase ani de cercetare a arhivelor, fostului
ministru al apărării, actual viceprim-ministru, Gabriel Oprea,
ministrului justiţiei, Robert Cazanciuc, fost secretar general al
Ministerului Afacerilor Externe - care au făcut posibil acest proiect
prin „încăpăţânarea” lor. „Recuperarea memoriei istorice şi instituţionale este o operaţiune importantă în orice ţară”, a adăugat directorul general al IDR.
Istoricul militar dr. Petre Otu, a apreciat că apariţia volumului
este un eveniment editorial istoric și național, de o importanţă
deosebită pentru familiile zecilor de mii de români care au luptat în
spaţiul sovietic. „Sunt aproximativ 300 de documente foarte importante
despre condiţiile de viaţă din lagăre, despre starea de spirit a
prizonierilor, despre eforturile depuse pentru a supravieţui, despre
activitatea organelor sovietice. (...) Este un instrument de lucru
foarte important, îndelung aşteptat, un eveniment editorial, istoric şi
naţional”, a precizat Petre Otu.
Profesorul univ. dr. Constantin Hlihor a subliniat faptul că apariţia
acestui volum este racordată unei tendinţe generale de revizuire a
istoriografiei referitoare cel de-al Doilea Război Mondial, care a fost
scrisă, cu precădere, într-o perioadă de criză ideologică. „Acest
volum aduce documente pentru a reevalua imaginea unui segment de istorie
dramatică, inclusiv prin colaborarea dintre istoricii români şi ruşi,
de a o repune pe linia neutralităţii axiologice”, a adăugat profesorul Hlihor.
Ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, E.S. Oleg Sergheeevici
Malginov, a adresat mulţumiri ministrului român al afacerilor externe
pentru modul atent în care volumul lansat a tratat aspecte istorice ale
relaţiei bilaterale şi a apreciat că acest proiect de cercetare
româno-rus reprezintă un pas înainte în dezvoltarea acestor relații. „Istoria
lucrează în mai multe feluri, poate să o facă în beneficiul relaţiilor
bilaterale sau împotriva lor. Sper că, împreună, vom încerca să abordăm
problemele istorice într-un mod care va îmbunătăţi relaţiile noastre”, a subliniat ambasadorul rus în finalul evenimentului.
Informaţii suplimentare:
Cele aproximativ 900 de pagini ale volumului cuprind 295 de documente de arhivă şi traducerile lor, o Notă asupra ediţiei
cu explicaţiile tehnice privind modalitatea de alcătuire a volumului şi
datele privind locul de provenienţă a documentelor din volum (în
limbile română, engleză, rusă), un Studiu introductiv ce
prezintă problematica volumului şi principalele lucrări apărute (în
istoriografia rusă şi occidentală) despre acest subiect (în limbile
română, engleză, rusă), lista documentelor, lista prescurtărilor,
indicele onomastic şi indicele de locuri.
Pentru prima oară, în volum sunt publicate în limba română o serie de
documente, emise de către forurile de decizie politice sovietice de la
cel mai înalt nivel, privind momentul internării şi trimiterii la muncă,
în URSS, a etnicilor germani din Europa de Sud-Est, inclusiv din
România, la începutul anului 1945 (Doc. 154, 161, 162, 163, 164, 165,
167, 169, 175, 177, 178, 179, 180). Documentele sunt de maximă utilitate
pentru o interpretare ştiinţifică şi excluderea unor speculaţii
nefondate asupra problemei respective.
Între militarii români, căzuţi prizonieri la Stalingrad, s-a aflat şi
diplomatul Virgil Riga, mobilizat în Regimentul 12 Cavalerie al armatei
române, care în cadrul interogatoriului a oferit date relevante despre
starea de spirit a clasei politice româneşti de la sfârşitul anului
1942, precum şi despre eforturile de căutare a unor soluţii în vederea
depăşirii crizei care se profila în România (Doc. 44), p. 128-133.
În cadrul procesului repatrierii prizonierilor de război români,
Ambasada României la Moscova a asigurat schimbul de note cu MAE al URSS,
prin care părţile au precizat condiţiile revenirii militarilor români
în ţară (Doc. 244), p. 679-681.
Sursa:Ministerul Afacerilor Externe
Publicat de:Irina M.
Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu